De unde provine acest mit
Convingerea populară se bazează pe o intuiție de fizică elementară: un recipient se umple cu lichid, presiunea crește, iar pereții cedează. Aplicând acest raționament asupra corpului uman, oamenii ajung la concluzia că vezica urinară plină va ceda, mai devreme sau mai târziu, sub presiune.
Un rol important îl are și modul în care copiii sunt educați. Ideea că vezica urinară „se poate rupe” reprezintă o sperietoare comodă pentru un copil care nu vrea să se oprească din joacă pentru a merge la baie. În realitate, vezica urinară se poate rupe, însă nu din cauza faptului că persoana a amânat prea mult acest gest.
Cum funcționează vezica urinară
Vezica urinară este un organ muscular elastic. La nivelul pereților săi se află receptori de întindere, care transmit creierului semnalul că este momentul să mergem la toaletă. La adulți, capacitatea medie a vezicii este de aproximativ 500 ml de urină, însă primele senzații de nevoie apar deja la o umplere de 150-200 ml. Astfel, dorința puternică de a merge la toaletă apare cu mult înainte ca vezica să se umple complet.
Când este totuși posibilă ruperea vezicii urinare
Ruperea vezicii urinare este posibilă, însă acest lucru se întâmplă extrem de rar și nu este legat de amânarea îndelungată a mersului la toaletă. Cauza este, de regulă, slăbirea sau deteriorarea peretelui muscular, nu presiunea exercitată de urină. Potrivit specialiștilor de la Harvard Health Publishing, acest fenomen apare cel mai frecvent pe fondul:
- fracturilor de bazin și al altor traumatisme;
- complicațiilor postoperatorii;
- afecțiunilor sistemului urogenital;
- tumorilor care slăbesc peretele vezicii urinare;
- chimioterapiei;
- stricturii uretrale — îngustarea canalului urinar.
De ce amânarea rămâne totuși dăunătoare
Deși riscul de rupere este inexistent, obiceiul de a amâna mersul la toaletă poate totuși afecta organismul.
- Supradistensia peretelui vezical. Dacă vezica urinară este în mod constant prea plină, stratul muscular al pereților acesteia se întinde excesiv. În timp, acest lucru poate afecta funcția contractilă și poate conduce la dificultăți de urinare.
- Infecțiile tractului urinar. Există date care arată că amânarea repetată a urinării este asociată cu un risc crescut de infecții.
- Solicitarea rinichilor. În cazul unei retenții urinare pronunțate și al unei tulburări a eliminării urinei, persoanele din grupele de risc se confruntă cu un risc mai ridicat de afecțiuni renale.
Ideea că vezica urinară s-ar putea rupe din cauza amânării îndelungate a urinării este, așadar, o exagerare considerabilă. De regulă, persoana pierde capacitatea de a-și controla vezica înainte ca presiunea să atingă un nivel capabil să o afecteze. Este mult mai probabil ca situația să se încheie cu o pierdere involuntară de urină, nu cu o ruptură. Cu toate acestea, medicii nu recomandă amânarea mersului la toaletă. O vezică urinară constant prea plină nu se va rupe, dar poate provoca alte probleme urologice.
