Aciditatea stomacului: de ce crește și când este necesar tratamentul
Arsurile la stomac, senzația de arsură și durerile epigastrice sunt adesea explicate prin „aciditate crescută”. În realitate, în majoritatea cazurilor, acidul nu este cauza directă. De ce apar, de fapt, aceste senzații neplăcute și în ce situații aciditatea crescută trebuie tratată?
Funcția principală a stomacului este de a pregăti alimentele pentru digestie și absorbție în intestin. Producerea acidului clorhidric este o parte esențială a acestui proces. El descompune proteinele, activează enzimele, stimulează secreția sucului pancreatic și contribuie la absorbția fierului, calciului și vitaminei B12.
O altă funcție importantă este protecția împotriva agenților patogeni. pH-ul stomacului pe nemâncate este de aproximativ 1–2 (pH 7 este considerat neutru). Numeroase virusuri, bacterii și paraziți nu pot supraviețui într-un astfel de mediu.
Problemele tractului gastrointestinal sunt frecvent asociate cu aciditatea gastrică. Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple.
„Atunci când pacienții spun că au aciditate crescută, de cele mai multe ori se referă la senzații neplăcute abdominale: greutate, durere surdă după masă, arsuri la stomac, senzație de arsură pe traiectul esofagului sau eructații acide. Însă, în marea majoritate a cazurilor, aceste simptome nu au legătură directă cu cantitatea de acid clorhidric din stomac.”
De ce crește aciditatea stomacului
Activitatea tractului gastrointestinal este controlată în mare parte de reflexele sistemului nervos (central și enteric). Acesta reglează intensitatea contracțiilor musculaturii netede intestinale, momentul golirii stomacului, deplasarea bolului alimentar prin tubul digestiv și secreția substanțelor necesare digestiei, inclusiv a acidului clorhidric.
În același timp, mucoasa gastrică conține receptori mecanici și chimici care transmit semnale către sistemul nervos. Astfel, organismul „înțelege” câtă hrană a fost ingerată și ce cantitate de acid este necesară pentru procesarea acesteia.
Acest mecanism complex de interacțiune între creier și intestin poate fi perturbat. De exemplu, contracțiile musculare pot deveni necoordonate, stomacul se poate goli mai lent, iar secreția de acid clorhidric poate avea loc într-un ritm inadecvat.
De asemenea, se poate modifica percepția receptorilor. În aceste situații, distensia normală a stomacului în timpul mesei poate fi percepută ca anormală și poate declanșa durere.
„Toate aceste tulburări ale axei «creier–intestin» fac parte din fenomenul numit dispepsie funcțională. Disconfortul, arsurile și durerile nu apar din cauza unei secreții excesive de acid clorhidric și nici din cauza unei inflamații gastrice, ci ca urmare a unei reglări defectuoase a activității tractului gastrointestinal la nivel nervos și al receptorilor.”
Factorii externi pot influența aciditatea gastrică și pot declanșa simptome, însă nu reprezintă cauza principală a problemelor, ci doar factori declanșatori.
Alimentația
Digestia alimentelor grase necesită o cantitate mai mare de suc gastric, iar la unele persoane acestea pot provoca arsuri la stomac. De asemenea, mesele abundente stimulează secreția de acid.
Un alt factor declanșator este cofeina. Aceasta relaxează sfincterul esofagian, care are rolul de a împiedica refluxul conținutului gastric. La pacienții cu boală de reflux gastroesofagian (GERD), cafeaua, ceaiul, cacao și ciocolata pot provoca episoade de arsuri.
Stresul
Stresul emoțional și starea de excitare declanșează un răspuns fiziologic complex, activând inclusiv mecanisme nervoase și hormonale care influențează digestia.
Obiceiurile nocive
Fumul de tutun și etanolul încetinesc digestia și pot stimula producția de acid gastric. Totodată, aceste obiceiuri reduc tonusul sfincterului esofagian. De aceea, după consumul de alcool sau fumat, simptomele bolii de reflux sau ale dispepsiei pot fi mai intense.
Helicobacter pylori
Bacteria influențează reglarea acidității gastrice. În stadiile incipiente ale infecției, crește producția hormonului gastrină, care stimulează secreția de acid clorhidric. Este una dintre puținele situații în care pH-ul gastric scade în mod persistent. Prezența gastritei nu este obligatorie. Dispepsia cauzată de Helicobacter pylori constituie o afecțiune distinctă.
„Astfel de modificări ale acidității pot provoca disconfort, dar nu duc la consecințe grave. O creștere semnificativă și periculoasă a acidității poate apărea în cazul formațiunilor neuroendocrine, de exemplu gastrinomul. Tumora produce substanțe active care stimulează secreția de acid clorhidric. În aceste cazuri există riscul afectării mucoasei stomacului și a duodenului, însă sunt diagnostice foarte rare.”
Cum se verifică aciditatea stomacului
În practică, valorile acidității gastrice au o importanță limitată. Studiile arată că la pacienții cu dispepsie funcțională cantitatea de acid clorhidric secretată și pH-ul gastric nu diferă semnificativ de cele ale persoanelor sănătoase. Totuși, aceștia pot avea o sensibilitate crescută la acid sau la anumite substanțe din alimente.
Societatea Britanică de Gastroenterologie consideră că aciditatea poate fi crescută în dispepsia funcțională, însă nu joacă un rol determinant în apariția simptomelor. La unii pacienți, manifestările apar chiar și în condiții de secreție normală de acid.
Prin urmare, în absența unor indicații clare, evaluarea pH-ului gastric nu este necesară.
„Dacă disconfortul digestiv apare frecvent, primul pas este consultul la medicul gastroenterolog. În majoritatea cazurilor, este suficient un set concis de analize și investigații, fără a fi nevoie de evaluarea pH-ului gastric.”
Dacă totuși este necesară evaluarea acidității, se efectuează pH-metria de 24 de ore. În stomac se introduce o sondă subțire cu senzor, care măsoară continuu aciditatea timp de o zi.
Uneori se recurge la pH-metria endoscopică, în timpul gastroscopiei (FGDS). Totuși, aceasta este o metodă mai puțin fiabilă, deoarece oferă informații doar la momentul examinării, nu și despre variațiile din cursul zilei.
Este necesară reducerea acidității gastrice?
Reducerea secreției de acid clorhidric poate ajuta la controlul simptomelor la pacienții cu dispepsie funcțională și reflux.
În acest scop se utilizează inhibitori ai pompei de protoni, care blochează producția de acid clorhidric. Aceste medicamente au contraindicații și posibile efecte adverse, de aceea trebuie administrate doar la recomandarea medicului.
Pentru ameliorarea rapidă a arsurilor la stomac se folosesc antiacide. Ele nu influențează producția de suc gastric, ci neutralizează acidul deja prezent în stomac.
Pe lângă tratamentul standard, pacienților li se recomandă, de regulă, renunțarea la obiceiurile nocive și ajustarea regimului alimentar: mese mai mici și mai frecvente, precum și includerea alimentelor cu aciditate redusă și conținut ridicat de fibre. Bananele, fulgii de ovăz, legumele verzi, migdalele și ghimbirul pot contribui parțial la reducerea acidității.
Alimentația, alcoolul, stresul și anumite boli pot influența secreția sucului gastric. Totuși, aciditatea crescută nu este cauza principală a problemelor digestive, iar în majoritatea cazurilor determinarea pH-ului gastric nu este necesară. De cele mai multe ori, disconfortul postprandial, arsurile, eructațiile și durerile sunt cauzate de dispepsia funcțională — o tulburare apărută pe fondul dereglării axei «intestin–creier», în care nivelul acidului clorhidric are un rol secundar. Simptomele pot fi controlate prin tratament medicamentos și modificări ale stilului de viață.
