Alergie la mucegai la copii: cauze, simptome și tratament

Mușchiul de mucegai se dezvoltă frecvent în locuințe, în special în încăperile cu umiditate ridicată și temperatură constantă – baie, ghivece cu flori, și poate fi adus de afară pe haine sau încălțăminte. La copiii cu predispoziție genetică sau cu imunitate deficitară, expunerea poate declanșa alergie la mucegai. În astfel de cazuri, primul pas este evitarea contactului cu alergenul. Tratamentul implică antihistaminice, iar în forme severe se pot administra glucocorticoizi. Despre această afecțiune și modul de tratament discutăm în continuare.

De ce apare alergia la mucegai?

Reacția exagerată a organismului apare ca urmare a contactului frecvent sau continuu cu alergenul. Cu cât expunerea este mai frecventă, cu atât simptomele alergiei devin mai intense și mai periculoase.

Factorii care favorizează apariția alergiei sunt:

• Predispoziție genetică: dacă unul sau ambii părinți au sensibilitate la alergeni, copilul se află în grupul de risc;
• Locuință umedă: lipsa aerisirii regulate și a curățeniei generale favorizează pătrunderea constantă a sporilor de mucegai în căile respiratorii;
• Deficiențe imunitare: alergia reprezintă, în esență, o reacție excesivă a organismului la antigen. Predispoziția la astfel de reacții poate constitui factor etiologic în apariția alergiei la mucegai.

Prezența factorilor predispozanți nu duce întotdeauna la manifestarea alergiei, însă combinarea acestora crește semnificativ riscul.

Cauzele apariției

Mucegaiul se localizează pe pereți, fiind frecvent în baie, bucătărie sau subsoluri. Drojdia, o varietate specială de mucegai, se găsește în produse fermentate precum kefir, brânză, borș sau pâine alterată. Antibioticele din seria penicilinică sunt tot produse microbiene.

Alergia la mucegai la copii poate apărea prin:

• inhalarea sporilor;
• consumul de alimente contaminate sau fermentate;
• administrarea de medicamente ce conțin penicilină.

Reacțiile la alergeni înrudiți se numesc alergii încrucișate. Părinții trebuie să fie informați pentru a evita complicațiile.

Simptome

Manifestările alergice variază în funcție de locul contactului cu sporii:

• Inhalarea: tuse, strănut, uscăciune și iritație în gât, congestie nazală, epistaxis, dispnee, lăcrimare și hiperemie conjunctivală;
• Contactul cutanat: eritem, erupții, prurit și descuamare;
• Formă încrucișată: consumul de alimente sau medicamente poate provoca dureri abdominale, balonare, diaree, greață și vărsături;
• Injectarea medicamentelor: hiperemie la locul administrării, iar la utilizarea repetată – edem Quincke sau șoc anafilactic.

Grupuri de risc: copii cu diateze sau alte reacții cutanate, sugari hrăniți artificial și copii cu boli cronice sau imunitate scăzută.

Complicații și grup de risc

La copiii mici, alergia la mucegai poate fi severă din cauza imunității imature. Afecțiunile respiratorii pot duce la sufocare și cianoză. Pe piele, apar eczeme sau dermatită atopică, greu de tratat ulterior.

Copilul devine apatic și are apetit redus. Expunerea prelungită la alergen poate cauza micoză sistemică, aspergiloză, astm bronșic, insuficiență cardiacă și pulmonară. Conform statisticilor, 15% dintre copiii cu astm bronșic manifestă reacții severe la mucegai, mai frecvent la sugari. Anumite specii fungice pot provoca alveolită exogenă, asemănătoare unei forme grave de pneumonie bilaterală, acută sau cronică.

Diagnostic

Diagnosticul precis se realizează de către specialist – alergolog, iar uneori dermatolog, imunolog sau pneumolog. Evaluarea include anamneza, examinarea clinică și teste suplimentare:

• Hemoleucograma: nu indică cauza directă, dar arată eozinofilie crescută;
• Testul cutanat (skarificație) pentru identificarea alergenului, cu citire la 30 min și 36 ore (rar folosit la copii sub 3–5 ani);
• Test subcutanat cu soluție alergenică, evaluare după 30 minute și 36 ore, contraindicat la copiii sub 3 ani;
• ELISA – dozarea imunoglobulinelor specifice în ser; poate fi utilizat la orice vârstă.

Contraindicație: stare generală gravă sau infecție acută.

Tratament

Tratamentul se bazează pe evitarea maximă a contactului cu alergenul și ajustarea dietei pentru prevenirea reacțiilor încrucișate. Medicamentele folosite reduc inflamația și efectele mucegaiului:

• Antihistaminice: tablete, creme sau picături;
• Solutii saline pentru igiena nazală și inhalări pentru hidratarea mucoasei;
• Glucocorticoizi: doar în forme severe;
• Sorbenți: în caz de simptome gastrointestinale.

Se recomandă excluderea din dietă a produselor fermentate – brânzeturi, varză murată, kefir. Igiena spațiilor cu risc de mucegai este esențială, verificând colțurile, ferestrele, zonele din jurul plintelor. În cazul identificării mucegaiului, se iau măsuri de neutralizare, periodic. În marile orașe există servicii specializate pentru eliminarea mucegaiului, însă poate fi realizată și individual:

• Curățarea vizibilă a mucegaiului cu dezinfectant;
• Îndepărtarea tencuielii și a tapetului afectat;
• Îndepărtarea stratului contaminat cu 20–30 cm în jurul focarului, cât mai profund;
• Curățarea completă a pereților și tratarea cu soluții speciale înainte de renovare;
• Folosirea tapetului lavabil și a purificatoarelor de aer, aerisirea frecventă a încăperilor.

Prevenție

• Evitați contactul cu alergenul;
• Combaterea excesului de umiditate în locuințe;
• Excluderea produselor fermentate din dietă;
• Verificarea atentă a pâinii, fructelor și legumelor înainte de consum;
• Curățenia regulată cu soluții antifungice și eliminarea focarelor de mucegai.

La copiii din grupul de risc, aceste măsuri sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor. În cazul apariției simptomelor alergice, trebuie consultat imediat medicul pentru testare și tratament adecvat, precum și pentru prevenirea recurenței și a complicațiilor severe.