Părintele Maxim Melinti, despre înmormântarea pruncilor nebotezați și așezarea crucilor la mormintele lor

Zilele trecute, noi, cei de la Odoraș, am citit cazul tragic descris de o femeie care a născut un copilaș mort. Mama scria că o asistentă medicală i-a adus corpul neînsuflețit al copilașului într-o cutie și i-a spus că poate să-l îngroape sub gardul cimitirului. Iar femeia descria ce stare avea, și așa distrusă emoțional și fizic de decesul copilului, a mai primit o lovitură de la un lucrător medical care a vorbit despre ființa aia mică precum despre un obiect. În context am decis să-l contactăm pe părintele Maxim Melinti din Ghidighici, care ne-a vorbit despre înmormântarea pruncilor nebotezați și despre așezarea crucilor pe mormintele lor.

Fără îndoială, copiii sunt cel mai mare și desăvârșit dar dumnezeiesc. Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: „copiii sunt îngeri ai lui Dumnezeu cu toţii. Cei nebotezaţi, la fel ca toţi cei aflaţi în afara credinţei, trebuie încredinţaţi milostivirii lui Dumnezeu. Ei nu sunt fii vitregi şi fiice vitrege pentru Domnul. Ca atare, El ştie ce si cum şi în ce privinţă să rânduiască pentru ei. Mare este adâncul căilor lui Dumnezeu!”.

O altă întrebare, legată de subiectul nostru, este legat de moartea pruncilor nebotezați. Părinții pruncului aflat în pericol de moarte, ca regula sunt îndemnați să cheme preotul să-i facă rânduiala botezului prescurtată, ca „copilul să nu moară nebotezat”. Iar, dacă copilul supraviețuiește, la vreme potrivită i se va administra rânduiala botezului pe deplin. Îngrijorarea părinților vizavi de faptul că copiii au murit nebotezați nu poate fi justificată. Or, Hristos foarte clar ne spune, că „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16,16). Adică, Hristos caută la credința mai mult, decât la botez ca ritual. Botezul capătă valoare și aduce roade doar atunci când există credință.

Însuși Hristos a spus despre copiii care-L înconjurau (copiii iudeilor, la fel nebotezați – n.a.): „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”(Matei 19.14). Cine a botezat pe drepții Vechiului Testament, pe tâlharul răstignit alături de Hristos pe Golgota, care s-a pocăit, pe apostoli, pe Maica Domnului, pe cei 14000 de pruncii din Betleem, omorâți de Irod..? Oare nu este clar că Botezul, precum și celelalte taine, nu sunt permise de acces în împărăția lui Dumnezeu, ci soluții sigure în eliberarea de păcate și patimi. De aceea toți pruncii morți prematur se vor mântui ca niște sfinți și neprihăniți.

Copiii morți prematur și nebotezați nu trebuie să fie neglijați de Biserică. Nu pot accepta faptul ca acești prunci să fie înmormântați pe la garduri, fără o rugăciune și asistența spirituală a preotului!

Dar să ne gândim și rațional! Copilul s-a născut mort, respectiv nebotezat. Pruncul, precum și părinții lui, nu poartă nici o vină. Și noi, Biserica, îi lipsim de asistență spirituală. Mergem mai departe. Un om trăiește în țară păgână, în junglă, unde nu a călcat piciorul misionarului creștin, și el nu a fost botezat și creștinat. Iese că el automat este exclus din Rai?! Cu alte cuvinte, Dumnezeu anticipat a hotărât soarta acestor oameni? Și din cauza spațiului geografic ei nu vor avea parte de mântuire. Nu vreau să aduc dovezi sau argumente teologice, dar, după mine, pare straniu ca Dumnezeu să facă „mântuire parțială”.

Iar ceea ce ține de așezarea crucilor pe la mormintele pruncilor nebotezați doresc să amintesc un episod cunoscut în cercurile preoților ortodocși. Constantin, viitorul împărat al Imperiului Bizantin, în lupta sa cu Maxențiu în 312, folosește hristograma, adică monograma lui Hristos. Într-un vis, înainte de luptă, Constantin primește acest semn cu îndemn: Hoc vince (Cu acesta vei birui!), pe care-l atârnă pe labarumul său, adică drapelul de luptă. Nici Constantin, nici armata lui nu a fost botezată, mai mult erau păgâni, închinători la idoli. Și totuși, după mărturiile istoricului Eusebiu de Cezareea, aceștia devin învingători, deși aveau armată mult mai modestă față de cea a lui Maxentius. Așadar, Dumnezeu îngăduie purtarea simbolului creștin pentru cei păgâni, pentru a învinge în luptă. Cu cât mai mult să atârnăm crucea pe la mormintele pruncilor nebotezați, ținând cont că crucea este „arma asupra diavolului” și simbol al învierii noastre.

În concluzie, vrem să asigurăm pe părinți, care au pierdut pe copilul lor, să pună nădejdea în Domnul, să fie liniștiți, că copilul lor, chiar dacă nu a fost botezat – totuși va primi mângâierea în Rai.  Să nu piardă credința și încrederea în Dumnezeu, care nu pedepsește, ci iartă și iubește. Să nu caute persoana vinovată, ci să se mobilizeze și să unească gândul în a face o milostenie, o faptă bună, poate în adresa copiilor orfani sau social vulnerabili.

Pentru mulți părinți rămâne o mare durere să lipsești cu totul familia pruncului de asistența religioasă. Întreb și eu: dacă ai primit botez, dar ai trăit în beție și curvie – ești prohodit, dar un prunc nevinovat, neprihănit nu este pomenit, iar părinții lipsiți de o rugăciune și consiliere spirituală. Pe aceasta cale, fac apel către ierarhii bisericii ortodoxe ca să revizuiască acest subiect și să ofere un text liturgic pentru acest prilej, ca să consolideze pe părinți și să le ofere rugăciune și cateheză potrivită, în nădejde și dragoste părintească. Dar până atunci, părinții pot și trebuie să se roage pentru pruncul lor și pentru pace și bună înțelege în casa și familia lor.

Preotul Maxim Melinti, s. Ghidighici

Foto: timpul.md