Cele mai importante perioade de dezvoltare

„Să stăm de vorbă!”

De la naştere până la 6 ani – perioada activă de dezvoltare a vorbirii

Începând cu 4- 5 luni, bebe deja este capabil să perceapă vorbirea ca ceva deosebit. El priveşte cu atenţie gura celui care-i vorbeşte, întoarce capul în direcţia unei voci. Apoi începe să emită sunetele auzite. În permanenţă face bulbuci la guriţă, scuipă sau face tot felul de mişcări caraghioase cu buzele. Acesta este, de fapt, un antrenament pentru muşchii guriţei. Mai aproape de primul anişor copilul deja poate rosti primul cuvânt. În fiecare zi el vrea să spună ceva, să-şi exprime dorinţele, însă deocamdată nu poate. Astfel începe dezvoltarea activă a vocabularului. În această perioadă este foarte important să vorbiţi cât mai mult cu micuţul. Povestiţi-i ceva, citiţi-i cărţi, comentaţi-i desene, imagini, spuneţi-i poezii şi istorioare scurte. Important este însă să nu imitaţi sau să repetaţi „lălăiala” lui. Chiar dacă tare vă place cum rosteşte el un cuvânt sau altul, nu-l repetaţi, pronunţaţi-l corect.

La vârsta de 3-4 ani copilul deja poate vorbi conştient. Cu ajutorul vorbirii el poate să-şi satisfacă o mulţime de necesităţi: poate cere, poate să-şi exprime emoţiile, dorinţele. La această vârstă copiii sunt interesaţi de litere şi le plac tot felul de jocuri care au la bază învăţarea alfabetului.

Aproape de 5 ani, copilul este deja pregătit pentru a putea citi.

Culori şi mirosuri

De la naştere până la 5 ani – perioada activă de dezvoltare senzorială

În această perioadă copilul este foarte receptiv la culori, forme, mărimea obiectelor, sunete. La început, micuţul percepe informaţia din jur cu ajutorul simţurilor tactile, precum şi cu ajutorul mirosului (atingerea mamei, mirosul pielii sale). Apoi acumularea informaţiei are loc cu ajutorul  văzului şi auzului. Copilul memorizează forma obiectelor, recunoaşte imagini cunoscute.

„Mă mişc, înseamnă că mă dezvolt!”

De la naştere până la 3, 5 ani – perioada cunoaşterii lumii înconjurătoare

Primele mişcări ale micuţului sunt, la prima vedere, haotice, neputincioase

şi fără sens. Dar cu toate acestea ele îi sunt necesare, pentru că astfel el descoperă mediul din jurul său. La începutul acestei perioade micuţul este interesat doar de mişcare, apoi îşi doreşte mişcări mai complicate. Pentru realizarea lor este nevoie de o bună coordonare, libertate şi încredere în mişcare.

“Ia exemplu de la mine!”

De la 2 până la 4 ani – perioada de formare a înţelegerii despre ordine şi acurateţe

Atenţie, dragi părinţi, această perioadă poate fi numită „de aur” în formarea deprinderilor copilului faţă de ordine şi curăţenie. Maria Montessori susţine că micuţii au o adevărată pasiune pentru ordinea din jurul lor. Pentru copil este important simţul stabilităţii, modul de viaţă strict stabilit. Fiecare obiect are locul său: vesela stă la bucătărie, încălţămintea – în hol, îmbrăcămintea – în dulap, jucăriile – în cutie sau pe poliţă, etc. Copilul doarme şi mănâncă în aceleaşi locuri, foloseşte vesela sa personală. Micuţul are nevoie, chiar dacă nu conştientizează aceasta, să vadă în fiecare dimineaţă jucăriile sale frumos aranjate la locul lor (chiar dacă seara le-a lăsat aruncate pe jos). Desigur, cu ajutorul vostru, dragi părinţi. Trebuie să-l ajutaţi. Începeţi prin a face ordine pe „teritoriul” micuţului, dar implicaţi-l şi pe el în proces.

„Bine şi rău”

De la 2, 5 până la 6 ani – perioada de înţelegere a normelor de conduită în societate

În această perioadă copilul asimilează foarte repede formele de comunicare şi vrea să le încerce pe toate. Atenţie, micuţul este receptiv atât la modelele pozitive, cât şi la cele proaste. El va încerca să „copieze” ceea ce vede în stradă sau acasă şi va transfera în comportamentul său. Din păcate, pedepsele sau certurile de genul „Nu-i frumos să faci aşa!” fără a aduce alte argumente nu-şi au rostul. Dacă puştiul aduce de afară ceva care credeţi că este de neconceput, nu-l mustraţi, ci încercaţi să-i atrageţi atenţia la modelele pozitive, să-i explicaţi ce este bine şi ce este rău în cazul dat. Fiţi de acord că nu veţi putea să-l feriţi de toate pericolele sau relele din afara casei, însă responsabilitatea fiecărui părinte este să-l îndrume, să-i explice, să-i arate copilului ce este „binele” şi ce este „răul”.

„Perceperea obiectelor mici”

De la 1, 5 până la 2, 5 ani

Această perioadă este greu să treacă neobservată şi deseori le dă mari bătăi de cap părinţilor. Copilul descoperă nasturii, boabele de fasole şi alte obiecte mici, care de fapt reprezintă pericole pentru sănătatea sa. Părinţii nu văd în acest interes nimic bun şi nu-i oferă copilului posibilitatea să şi-l satisfacă. Pe copil însă îl interesează tot ce face parte dintr-un întreg. El are o plăcere enormă să vadă că, prin lovirea unei ceşti de podea, aceasta se desface în câteva bucăţi, care, la rândul lor, se desfac în alte câteva părţi mai mici. Astfel copilul percepe că tot ce ne înconjoară se compune dintr-o mulţime de părţi mici. Ce să faceţi? Desigur, să susţineţi această dorinţă a copilului de a percepe lumea înconjurătoare. Oferiţi-i posibilitatea să înşire pe o sfoară tot felul de obiecte mai mari şi mai mici: mărgele, castane, boabe (care au fost găurite în prealabil). Util este să construiască ceva, după care să desfacă şi iarăşi să construiască (jucării gen Lego). Aceasta îl va ajuta pe copil să înţeleagă noţiunile de „tot întreg” şi „parte din ceva”.

 Alte perioade importante de dezvoltare care merită atenţie:

perioada dezvoltării muzicale – de la 2 până la 6 ani;

perioada dezvoltării simţului tactil – de la 4 până la 4, 5 ani.