Acerumen

Medic pediatru: Folosirea premergătorului duce la displazie luxantă de șold și întârziere în achiziționarea mersului indepedent

Medic pediatru: Folosirea premergătorului duce la displazie luxantă de șold și întârziere în achiziționarea mersului indepedent

Achiziționarea mersului este o etapă normală în dezvoltarea unui copil sănătos. Imediat după naștere sugarii sunt hipertoni (mai încordați) și mișcările acestora țin mai degrabă de reflexele arhaice (înnascute). 

În prima lună bebelușii încep să își ridice capul pentru perioade foarte scurte de timp. Între două și trei luni reușesc să-și mențină capul în poziție verticală din ce în ce mai stabil. În general la trei luni majoritatea sugarilor își „țin capul” și reușesc să-l întoarcă stânga-dreapta pentru a-și urmări părinții, susține medicul primar Pediatrie, Dr. Irina Costache.

Între patru și cinci luni aceștia încep să se rostogolească de pe o parte pe alta, inițial de pe spate pe burtă, apoi și de pe burtă pe spate.
Copiii stau în șezut între șase și opt luni, majoritatea reușind în jurul vârstei de șapte luni să stea independent fără sprijin pe antebrațe.

După ce a fost achiziționat statul în fund, aceștia încep să exploreze, încercând să se ridice prin agățare de marginea canapelei sau de marginea pătuțului. În perioada respectivă o parte dintre sugari încep să se târască inițial cu spatele, apoi reușesc să meargă și de-a bușilea, în patru labe.

Sunt însă și copii care nu merg niciodată astfel, ei achiziționând direct mersul în picioare. Majoritatea copiilor încep să dezvolte abilități necesare mersului (mersul sprijinit, mersul ținut de o mână) undeva între 10 luni și un an, dar mersul indepedent se dezvoltă în cele mai multe cazuri după vârsta de un an.

Greșeli care pot afecta dezvoltarea motorie

Susținerea copilului de către adulți, în achiziționarea mersului, poate conduce de fapt la o încetinire în deprinderea acestei capacități, fie că se folosește hamul, fie că sunt ținuți de mână. Folosirea premergătorului este contraindicată în majoritatea țărilor vest europene, din cauza numeroaselor riscuri asociate: sufocare, displazie luxantă de șold, mersul pe vârfuri, dar și întârziere în achiziționarea mersului indepedent (aspect paradoxal, mulți părinți având impresia că premergătorul îi ajută de fapt).

Semnele care indică întârzieri în dezvoltarea motorie

Literatura de specialitate consideră pragul de 18 luni vârsta la care toți copiii trebuie să achiziționeze mersul independent. Lipsa sau întârzierea achiziționării mersului nu apare prima la această vârstă, ea este anunțată de întârzieri în dezvoltarea neuro-motorie observate în primul an de viață de către părinți, dar și de către medicul de familie sau medicul pediatru.

Cel mai probabil acest sugar nu a ținut capul la 3 luni, nu a stat în șezut în jurul vârstei de 6-7 luni, de aceea vizitele periodice efectuate în primul an de viață a celui mic sunt extrem de importante. Medicul de familie sau medicul pediatru pot solicita completarea investigațiilor de către medicul neurolog pediatru.

Recomandări pentru părinți

De multe ori părinții întreabă care este momentul la care cel mic trebuie așezat în fund sau trebuie pus să meargă. Aceste aspecte sunt de fapt achiziții independente ale unui sugar cu dezvoltare neuromotorie normală. Nu se pune niciodată copilul în picioare să meargă, ci acesta începe singur prin ridicarea inițială la marginea patului sau agățându-se de obiectele din jur.

Nu există o vârstă fixă la care toți copiii trebuie să stea în șezut sau să meargă, dar 
există un interval de vârstă notat în literatura de specialitate, pentru că există atât copii precoce în dezvoltarea motorie, cât și copii cu întârzieri în limitele acceptate. În cazul unui sugar cu întârziere motorie, în funcție de diagnosticul stabilit de către medicul neurolog se poate apela și la un kinetoterapeut, pentru ca acesta să ajute la dezvoltarea tonusului muscular și să învețe copilul să recupereze întârzierile. Completarea echipei multidisciplinare se poate face și cu ajutorul medicului ortoped care examinează structura dezvoltării membrelor unui copil, postura acestuia și poate observa, de asemenea, aspecte patologice care pot fi îmbunătățite, fie prin gimnastică, fie prin kinetoterapie, fie prin masaj. 

De cele mai multe ori părinții compară copiii între ei și se îngrijorează atunci când cel mic nu este la același nivel de dezvoltare motorie precum alți copii cu care acesta interacționează.

Este bine de știut faptul că nu toți copiii se dezvoltă în același ritm, dar examinările periodice lunare la medicul pediatru și medicul de familie sunt obligatorii în primul an de viață. În acest fel orice întârziere poate fi observată precoce și ulterior evaluată și rezolvată mai rapid. 

Sursa: reginamaria.ro

 

Adaugă comentariu