Mesajul unei mame: Ce aş fi vrut să ştiu înainte să nasc

O proaspătă mămică, care pe facebook își scrie experiența pe pagina „ Mămică de Nicolas”, a făcut o listă din 5 puncte pe care ar fi vrut să le știe înainte să nască. Noi le redăm mai jos căci credem că pot prinde bine multor altor femei în situație similară.

În timpul sarcinii am citit mai multe cărți despre bebeluşi, am participat la un curs de puericultură, am făcut un master de educație timpurie şi tot nu am fost pregătită pentru ceea ce avea să urmeze. Când am ajuns acasă de la maternitate, Nicolas a început să sughițe în continuu, iar noi, părinți panicați la primul bebe, căutam pe Google „cum opreşti bebeluşul din sughiț?”

Am rezumat mai jos cele mai importante aspecte pe care aş fi dorit să mi le scrie cineva cu litere mari şi să le lipesc pe frigider ca să îmi intre bine în cap.

1. SOMNUL . Mă refer la somnul vostru ca părinți. Puteți să uitați de somn aşa cum îl ştiți acum. Luați-vă adio! Puneți cruce şi uitați de nopți dormite, de 8 ore de somn pe noapte, de saltea pufoasă, de dimineți liniştite cu cafea caldă pe balcon/terasă/în oraş. Pregătiți-vă de treziri din 3 în 3 ore (chiar mai des dacă alăptați), de plimbări între camera voastră şi camera bebeluşului, de legănat copilul în brațe făcând mii de paşi prin toată casa (la 2 noaptea evident), de plâns din cauza erupțiilor dentare, febrei sau pur şi simplu pentru că simte nevoia să stea în brațe, de joacă (uneori 2-3 ore, evident de la 3 până pe la 5), de ore de trezire matinală, maxim 6, cu enorm de multă energie (copilul bineînțeles).

2. TIMP PENTRU TINE. Să spun că în prima lună cu Nicolas apucam să mă spăl pe dinți abia după prânz??? Că Alexandru nu avea timp să se bărbierească şi într-un final a zis „Fuck it, îmi las barbă!”... că într-un an număr pe degete zilele în care am plecat singură de acasă ... că în primele 3 luni îmi zicea Alexandru că mi-am luat magnet de frigider pentru că Nicolas dormea ziua doar în brațele mele aşa că de multe ori nu ajungeam nici la baie până nu venea el acasă.

3. E GREU, EXTREM DE GREU. Dacă eşti ca noi şi nu ai pe cineva aproape să te ajute, va fi foarte greu să faci față tuturor provocărilor. Practic nu dormi mai deloc, funcționezi ca un robot cu automatisme, trebuie să răspunzi nevoilor copilului (iar un bebeluş are nevoie de tine tot timpul când este treaz) şi în acelaşi timp să ai grijă de tine şi de casă. Bebeluşul depinde total de tine, nu poți amâna să te ridici din pat pentru că nu ai chef, eşti obosit sau bolnav.

4. ALĂPTAREA ESTE DIFICILĂ. Eu nu am reuşit să alăptez exclusiv, iar după o lună de chin bebe Nicolas a rămas doar cu formulă. Alăptarea nu este ca în reclamele de la tv în care vezi un bebeluş liniştit cum suge şi o mămică calmă şi zâmbitoare. Recomand din suflet să căutați ajutor specializat (consultanți în alăptare) dacă întâmpinați probleme. Şi, de asemenea, recomand să fiți empatici şi să nu judecați mamele care nu alăptează, nimeni nu cunoaşte motivele acestei decizii (şi sigur se învinovățesc ele suficient ).

5. PĂRERILE CELOR DIN JUR. „Dă-i o vestuță/căciulă în casă copilului să nu îi fie frig!”, „De ce nu îi dai ceai şi apă copilului, nu îi e şi lui sete?”, „Voi ați mâncat de la 4 luni şi sunteți sănătoşi!” şi lista exemplelor este extrem de lungă. Zâmbeşte, spune că te vei consulta cu pediatrul copilului şi fă aşa cum simți tu că e mai bine pentru copilul tău. Nu ajută să te contrazici cu nimeni, fii diplomat şi creşte bebeluşul cum vrei tu.

Voi ce lucruri ați fi vrut să ştiți înainte de a ajunge acasă cu bebeluşul?

Sursa: facebook.com/Mămică de Nicolas

Foto simbol: strangehistory.net