Deficit de magneziu: cauze, simptome, prevenţie

Magneziul este un mineral cu rol esenţial pentru menţinerea echilibrului electrolitic în organism, mare parte din acesta regăsindu-se în oase. Hipomagnezemia este deficitul de magneziu în sânge şi care are valori sub 1,8 mg/dL. Cele mai frecvente cauze ale hipomagnezemiei este aportul insuficient de magneziu din alimente, dar şi malabsorbţia acestui mineral, ca urmare a altei afecţiuni, precum hipercalcemia, sau a administrării anumitor medicamente, cum ar fi furosemidul. Simptomele frecvente ale hipomagnezemiei sunt letargia, tremurul, aritmia cardiacă. Persoanele cu hipomagnezemie se confruntă adesea şi cu o carenţă de calciu sau/şi de potasiu, de aceea este important ca tratamentul să vizeze şi aceste deficite minerale pentru ameliorarea simptomelor.

Simptomele uşoare ale hipomagnezemiei, când deficitul nu este atât de pronunţat, pot consta în:

- Tremur, spasme sau ticuri ale musculaturii faciale

- Slăbiciune musculară şi senzaţie de epuizare

- Greaţă şi vărsături

- Somnolenţă

- Reflexe încetinite

- Constipaţie

- Lipsa poftei de mâncare

- Iritabilitate, nervozitate

Pe măsură de deficitul de magneziu este mai sever, simptomele se pot înrăutăţi şi pot consta în:

- Anorexie

- Crize epileptice

- Aritmie cardiacă

- Tahicardie ventriculară

- Fibrilaţie ventriculară

- Tulburări de personalitate (apatie, depresie, confuzie, halucinaţii, psihoză)

- Crampe/contracţii musculare puternice

- Senzaţie de amorţeală sau furnicături în mâini ori în picioare

În cazul în care hipomagnezemia se asociază şi cu alte probleme de sănătate, pot apărea complicaţii severe, inclusiv coma sau decesul.

Cea mai frecventă cauză a hipomagnezemiei este malnutriţia sau înfometarea, care privează organismul de aportul necesar de magneziu din alimente. Există însă şi situaţii când magneziul nu este asimilat de organism din cauza unor afecţiuni renale sau intestinale.

Iată care sunt posibilele cauze ale hipomagnezemiei:

- Consumul excesiv de alcool

- Diareea cronică

- Nivelul crescut de aldosteron, vasopresină sau hormoni tiroidieni

- Administrarea pe termen lung de diuretice, antifungice, chimioterapice, antiacide

- Alăptarea

- Diabetul scăpat de sub control

- Nivelul crescut de calciu (hipercalcemia)

- Consumul insuficient de alimente care conţin magneziu

- Dietele stricte/înfometarea/malnutriţia

- Tulburările gastrointestinale (boala celiacă, boala Crohn)

Diagnosticul de hipomagnezemie se stabileşte pe baza simptomelor pacientului, dar şi cu ajutorul unui simplu test de sânge care măsoară nivelul de magneziu. De asemenea, este posibil ca medicul să recomande efectuarea unor teste suplimentare pentru măsurarea nivelului de calciu şi potasiu din sânge.

Nivelurile de magneziu considerate normale sunt cele cuprinse între valorile 1,8 şi 2,2 mg/dL de sânge. Nivelurile de magneziu sub 1,2 mg/dL de sânge conduc la diagnosticul de hipomagnezemie severă.

Tratamentul hipomagnezemiei presupune, de cele mai multe ori, administrarea de suplimente alimentare sub formă de capsule sau intravenos, dacă simptomele sunt severe şi pacientul nu poate ingera pastilele.

De asemenea, se vor recomanda şi suplimente cu calciu sau/şi potasiu, pentru a corecta celelalte deficite minerale. În cazul în care deficitul de magneziu are la bază o altă afecţiune, aşa cum este diabetul, se recomandă tratamentul cauzei, nu efectul. Prin urmare, se va corecta nivelul glicemiei prin regim alimentar şi, eventual, insulină.

Echilibrarea nivelului de magneziu şi prevenţia hipomagnezemiei pot fi realizate şi printr-un aport corespunzător de magneziu din alimente precum: spanac, migdale, caju, alune, cereale integrale, avocado, banane, peşte, cartofi dulci, orez brun, ovăz etc.

Sursa: csid.ro; food-tips.ru