3 lucruri care se întâmplă în creierul copilului când se uită la televizor

Privitul la televizor cauzează o serie de probleme, mai ales când vine vorba despre creierul copilului, care se află în curs de dezvoltare. Te întrebi cu siguranță care sunt acestea. Din acest motiv îți explicăm ce modificări au loc în mod concret, susținute de multe studii științifice.

1. Copiii care vizionează acțiuni violente la televizor au șanse mai mari să dea dovadă de comportament agresiv și să ajungă să se teamă că lumea este un loc periculos, iar ceva rău urmează să li se întâmple. Un copil american, conform statisticilor, asistă la aproximativ 200 000 de acte de violență la televizor până la vârsta de 18 ani. Multe dintre acestea sunt cauzate chiar de către personajele pozitive, pe care copiii îi admiră. Pe lângă efectul evident al violenței asupra psihicului uman, copiii nu pot diferenția între realitate și imaginar și pot apărea probleme comportamentale. În plus, personajele de la televizor dau adesea dovadă de un comportament riscant, precum fumat și consum de alcool.

2. Un raport japonez publicat în revista Cortex Cerebral în 2013 susține că privitul la televizor are un impact negativ asupra polului frontal lateral din creier, conducând la o scădere în IQ-ul verbal. Mai exact, studiul a fost desfășurat în Universitatea Tohoku și a examinat efectele televiziunii asupra creierului unui număr de 276 de copii, asociat cu durata de vizionare și efectele pe termen lung. S-a observat efectiv îngroșarea porțiunilor din creier asociate cu un nivel mai mare de excitare și agresiune, ca și lobul frontal (cunoscut a reprezenta o abilitate de înțelegere verbală redusă).

3. În anul 2013, o echipă de cercetători din partea Universității de Stat Ohio a intervievat și testat 107 preșcolari și părinții lor pentru a observa ce impact a avut televiziunea asupra stării lor de spirit și a capacității de empatie. Cu cât a vizionat un copil mai mult televizor sau a fost expus la televizor (chiar dacă funcționa în background), cu atât a fost mai redusă înțelegerea stării mentale a părinților. Nu în ultimul rând, dacă televiziunea s-a aflat în apropierea copilului, i-a afectat starea de spirit care este definită drept abilitatea de a recunoaște credințele, intențiile, dorințele și cunoștințele proprii și ale altei persoane. Amy Nathanson, un profesor de comunicare din cadrul Universității Ohio, a spus într-o declarație de presă: „copiii cu stări de spirit mai dezvoltate sunt capabili să participe mai bine în relații sociale. Acești copii se pot implica în interacțiuni mai sensibile, cooperative cu alți copii și au șanse mai mici să apeleze la agresiune pentru a-și atinge un scop”.

Ca urmare a tuturor acestor concluzii, o expunere crescută la televizor a copiilor mai mici de 3 ani este asociată cu dobândirea întârziată a limbajului, ceea ce interferează cu cunoștințele din mediul școlar. De asemenea, la nivel școlar copiii care petrec în fața televizorului mai mult de 2 ore pe zi au șanse mai mari să se confrunte cu dificultăți psihologice, care includ hiperactivitate, probleme emoționale și comportamentale și conflicte sociale cu colegii de clasă.

Academia Americană a Pediatrilor recomandă ca până la vârsta de 18 luni să nu existe niciun timp pentru televizor (sau alte dispozitive); între 18-24 luni este permis un oarecare timp alături de un părinte sau un adult, preșcolarii nu mai mult de 1 oră pe zi alături de un părinte sau un adult care le poate explica ce văd, iar copiii cu vârsta 5-18 ani trebuie să aibă limite constant, iar timpul în fața televizorului să nu influențeze orele de somn sau timpul petrecut afară.

Sursa: qbebe.ro; marieclare.ru