Bâlbâiala la copii: cauze și ce e de făcut

Bâlbâiala la copii: cauze și ce e de făcut

Bâlbâiala, denumită ştiinţific balbismul, este o tulburare de vorbire, în care exprimarea este perturbată de repetiţii involuntare şi de prelungiri de sunete, silabe, cuvinte sau fraze, şi involuntar, pauze, în care persoana în cauză nu este în măsură să producă sunete și care poate  lăsa amprenta asupra stării psihice și comportamentului social al copilului.

Pe cine afectează logonevroza?

Apare mai frecvent la copiii mici, între 2 și 6 ani, anume atunci când se dezvoltă intens limbajul. Baieții au un risc mai mare de a face balbism decât fetele.

Cauze?

Logonevroza este determinată genetic. Mecanismele precise care determină logonevroza nu sunt încă pe deplin înțelese. Factorul ereditar joacă un rol foarte important – majoritatea copiilor care se bâlbâie, au cel puțin un părinte care a avut aceeași problemă (60%-70%).

Componentul neurologic apare din cauza problemelor de transmitere a semnalului în creier. Creierul nu poate coordona adecvat diferite componente ale mecanismului vorbirii.

Alte cauze ale logonevrozei sunt cele psihologice. Stresurile, spaima, șocurile, frustrările, traumele psihologice, dezprobarea, critica, emoțiile negative pot declanșa logonevroza.

Cum se manifestă balbismul?

Cea mai uşoară formă este atunci când copilul repetă unele silabe de două ori: „Hai să me-mergem la joacă”,  „Eu am fost la fo-fotbal”.

Dacă copilul repetă o literă de mai mute ori sau o silabă de mai multe ori și este tensionat, contractându-și și mușchii faciali, atunci vorbim despre o logonevroza moderată. Exemplu: „Hai să m-m-m-mergem la joacă” sau „Eu am fost la fo-fo-fotbal”.

Dacă micuţul pronunţă greşit mai mult de 10% dintre cuvinte, evită să vorbească pentru a nu se face de ruşine, înlocuieşte unele cuvinte dificile cu altele mai uşoare, atunci vorbim despre bâlbâiala severă.

Atât în cazul bâlbâielii moderate cât şi a celei severe putem spune că ea a devenit o problemă şi că micuţul are nevoie de ajutor.

Balbismul este de obicei diagnosticat de un specialist neurolog sau logoped. Diagnosticul se bazează pe istoricul afecțiunii, cum ar fi momentul debutului și în ce circumstanțe a apărut, precum si o evaluare completă a abilitaților de vorbire și limbaj.

Balbismul de dezvoltare se tratează de obicei prin educarea părinților și tratament medicamentos.

Părinții sunt învățați:

– să ofere un mediu relaxant acasă cu oportunități pentru copil să vorbească;

– abținerea de la a critica sau a corecta felul în care vorbește copilul; părinții nu trebuie să pedepsească copilul pentru lipsa de fluență în vorbire sau să-i ceară să repete cuvântul la care apare balbismul până îl va pronunța corect;

– să nu oblige copilul să vorbească cu alte persoane, dacă el nu vrea;

– să asculte cu atenție copilul atunci când acesta vorbește;

– să vorbească rar și într-o manieră relaxată, dacă un părinte vorbește în acest mod și copilul va vorbi rar, relaxat;

– să aștepte până copilul spune cuvântul pe care vrea să-l spună, fără să încerce să-l întrerupă;

– să vorbească deschis cu copilul despre balbism, dacă acesta deschide subiectul.

Dacă aceste sfaturi nu duc la un efect pozitiv și balbismul persistă pentru o perioadă mai îndelungată, adresați-vă la un medic neurolog pentru ajutor calificat.

 

Sursa: doctorulmeu.md; dictie.ro

Adaugă comentariu