Cum reacționăm când copilul minte – sfaturile specialiștilor

De ce spune minciunele copilul ? Ei bine, copilul minte pentru că la vârsta lui nu e capabil să facă diferențierea clară între ficțiune și realitate.

Până pe la 3-4 ani, copilul nu are o reprezentare clară a noțiunii de minciună deoarece nu percepe conceptul de adevăr obiectiv bazat pe fapte. Dimpotrivă, la această vârstă, imaginația sa este debordantă, alimentând nevoia de a “înflori” lucrurile.

Psihologii sunt de părere că copilul minte pentru că la vârsta lui nu e capabil să facă diferențierea clară între ficțiune și realitate.

Până pe la 3-4 ani, copilul nu are o reprezentare clară a noțiunii de minciună deoarece nu percepe conceptul de adevăr obiectiv bazat pe fapte. Dimpotrivă, la această vârstă, imaginația sa este debordantă, alimentând nevoia de a “înflori” lucrurile.

Dacă îi găsiți cărțile vraiște pe podea în loc să fie frumos aranjate pe raft, copilul va poate povesti că s-a împiedicat și a lovit raftul cu cărțile, provocând o avalanșă de cărți - când în realitate el doar a încercat să ia câteva cărți din teanc și celelalte au căzut din greșeală. Copilul poate să uite foarte repede chiar cum s-au întâmplat lucrurile.

Un alt motiv pentru care se pare că copilul are tendința să distorsioneze adevărul este construirea realității ca și cum ar avea o baghetă de magician. După părerea experților, e posibil ca la această vârstă, un copil să creadă că distorsionând adevărul va face ca lucrurile să fie sau să se fi întâmplat exact așa cum dorește el. Să spunem, de exemplu,că copilul smulge brusc o jucărie din mâna surioarei mai mici, ceea ce o face să izbucnească în plâns iar copilului îi pare rău pentru ceea ce a făcut.

Așa că, atunci când îl întrebați ce s-a întâmplat, copilul vă va spune că surioara a scăpat singură jucăria din mână, tocmai pentru că dorește atât de mult ca lucrurile să se fi întâmplat în acest fel încât ajunge să creadă că exact așa s-au întâmplat și în realitate. Dar nu vă faceți griji – nu înseamnă că copilul e pe drumul de a ajunge un infractor numai pentru faptul că mai trage câte o minciunică pe ici pe colo. Câteodată poate fi dificil pentru un copil să recunoască și să respecte standardele și regulile de comportament ale adulților.

Iată câteva moduri în care vă puteți ajuta copilul să fie sincer:

- Încurajați sinceritatea.
În loc să-l certați foarte tare atunci când minte, mulțumiți-i copilului când este cinstit și spune adevărul. De exemplu, ați putea spune “ Grozav că mi-ai spus despre camionul stricat. Acum înțeleg cum de a ajuns așa”.

- Evitați să vă puneți copilul în situații incriminatorii.
Încercați să nu-l anchetați în amănunt cu privire la greșelile pe care le face. La urma urmei, în multe cazuri e perfect evident; dacă are ciocolată întinsă pe toată fața atunci știți exact ce s-a întâmplat cu desertul surioarei lui. Chestionăm adesea copiii pentru că vrem ca ei să mărturisească faptele comise dar se întâmplă ca aceasta să ducă la confruntări cu totul inutile.

- Acționați numai pe bază a ceea ce știți.
Spuneți-i copilului pe un ton foarte înțelept și practic: “Uite, nu e corect să iei din bomboanele surioarei tale. Sunt ale ei și se supără dacă nu le mai are. Hai să-i dăm câteva din ale tale, ești de acord?”. Prin această strategie, nu numai că ați ocolit confruntarea directă “mărturisește – că -minți” dar i-ați arătat și modul cum își poate repara greșeala. Pentru viitor, a ști cum să repari o greșeală e cu mult mai important decât a ști cum să faci față unei anchete.

- Creați un sentiment de încredere.
Arătați-i copilului că aveți încredere în el și că el poate avea încredere în Dvs. spunându-i întotdeauna adevărul. Faceți o prioritate din a vă respecta întotdeauna cuvântul dat și cereți-vă scuze cu sinceritate dacă încălcați o promisiune. Va învăța cu mult mai mult din comportamentul Dvs. decât din admonestări.

Sursa: desprecopii.com