Cum recunoști dacă ai un copil cu deficit de atenție

ADHD este prescurtarea de la Attention Deficit Hiperactivity Disorder. Tradus ad litteram înseamnă Deficit de atenție/hiperactivitate. Există în lume atât copii, cât și adulți cu acest diagnostic. Tu știi cum arată un copil cu ADHD? Arată ca orice alt copil. Cum se comportă și cum se manifestă este însă diferit față de alți copii.

Simptomele ADHD apar în copilărie. În acest moment se estimează că 1 din 20 de copii va primi diagnostic de ADHD. Există adulți cu ADHD care trăiesc independent și au profesii din care se pot întreține singuri. Conform celor mai noi reglementări în domeniu, ADHD poate apărea în trei forme: deficit de atenție, hiperactivitate/impulsivitate sau o combinație dintre cele două.

Un copil poate prezenta unul sau mai multe simptome care să indice un posibil diagnostic. Totuși, prezența a mai puțin de șase simptome nu este o indicație clară că ai un copil cu ADHD. Dacă însă intensitatea sau recurența lor te îngrijorează este bine să iei legătură cu un medic.

Simptomele posibile la un copil cu ADHD când deficitul de atenție este predominant sunt: lipsa totală de atenție pentru detalii, nu poate urmări și realiza o sarcină în conformitate cu vârsta sa biologică, nu te ascultă deloc, niciodată, este distras foarte ușor, nu se poate concentra deloc asupra unei activități sau sarcini conform vârstei sale, uită foarte mult și foarte des, își pierde lucrurile, nu poate urma instrucțiuni simple.

Un copil la care hiperactivitatea/impulsivitatea este predominantă se va manifesta prin: imposibilitatea de a sta chiar și pentru un scurt interval locului, nu are răbdare să stea jos (nici măcar 1 minut sau 2), este mai mereu pe fugă sau dornic să se cațere, nu se joacă niciodată în liniște, nu se poate opri din vorbit, vorbește chiar și fără sens, oferă un răspuns fără să asculte toată întrebarea, îi întrerupe pe ceilalți și nu poate sub nici o formă asimila ideea că nu este tot timpul rândul lui.

Pentru un copil cu ADHD varianta cu deficit de atenție și hiperactivitae/impulsivitate, de altfel cea mai des întâlnită, se iau în calcul simptome din ambele clase mai sus enumerate.

Copiii diagnosticați cu ADHD pot și duc o viață împlinită, ating maturitatea, își finalizează studiile și devin adulți independenți. Copilul tău va fi un adult cu ADHD. Tot ce ne rămâne, ca părinți, este să le oferim posibilitatea să învețe toate acele instrumente care să îl ajute.

Există mai multe programe de terapie care să ajute un copil cu ADHD să se linștească, să se concentreze și să își reducă accesele de impulsivitate. Printre ele se numără: terapia ABA (Applied Behavior Analysis), terapia ocupațională, terapia asistată de cai (hipoterapie) etc. Unii copii cu ADHD vor avea nevoie să lucreze cu un logoped și/sau să fie însoțiți la școală. Este indicat să alegeți acea formă de terapie care să se potrivească cel mai bine copilului și familiei.

Un copil cu ADHD are nevoie de rutină, consitență și reguli clare. Îi va fi mai ușor să se simtă în siguranță și să urmeze un set de reguli clar stabilite. Îl puteți ajuta cu grafice clare, afișate la vedere, unde să poată vedea programul zilei și sarcinile pe care le are de îndeplinit. El va putea bifa singur ceea ce a reușit să facă și va putea urmări ce îi mai rămâne.

O atmosferă calmă va aduce beneficii unui copil cu ADHD. El se va putea concentra mai bine, va putea urmări și înțelege ceea ce se cere de la el.

Multă mișcare în aer liber sau, atunci când nu se poate, în casă, este esențială. O saltea mică de interior montată pe un covor îl va ajuta să își consume din energia pe care o are.

Și nu în ultimul rând pentru a putea crește un copil cu ADHD are și părintele nevoie de pauze. Timp în care se va odihni și va acumula energia pentru momentele când trebuie să aibă grijă de copil.

Un copil cu ADHD nu este rău și nu își dorește să deranjeze sau să fie agresiv. Un copil cu ADHD este doar diferit. Și el va învăța să se comporte, da, uneori asta se întâmplă mai greu și durează mai mult timp. Nu, un copil cu ADHD nu merită să fie pedepsit. În nici un caz lovit și are nevoie de răbdare și suport din partea părinților și persoanelor care îl educă și îl îngrijesc.

La un copil cu ADHD există un risc crescut ca în perioada adolescenței să dezvolte anxietate și chiar depresie. Acestea vor fi diagnosticate și tratate separat.

Sursa: totuldespremame.ro; arbat25.ru