Diferențele dintre copiii ai căror părinți se implică în educarea lor și cei cu părinți mai nepăsători

95-99% dintre copii nu prea reușesc să se dezvolte armonios și să obțină o educație bună fără implicarea activă a părinților. Despre aceasta am vorbit cu antrenorii de la Școala de calcul mintal Soroban Moldova, care ne-au caracterizat tipurile de copii observați la orele lor.

Svetlana și Alexandru Kuzhilnyy zilnic lucrează cu copii între 5 și 12 ani. De la ei am decis să aflăm ce diferențe au observat la „elevii” lor mai ales că interacționează și cu părinții. Antrenorii de la Școala Soroban au menționat că mulți părinți se consideră buni doar fiindcă își dau copiii la diverse activități sportive, intelectuale sau de artă. În schimb uită că ar trebui să interacționeze cu cei mici zilnic acasă. Mai mult chiar, că ar trebui acasă să repete ceea ce copiii au învățat/practicat la acel centru de dezvoltare. Ceea ce e foarte important pentru ca cel mic să persevereze.

Profesorii nu ne vor educa copiii. Educatorii, antrenorii, învățătorii petrec cu copiii noștri câteva ore pe zi, iar părinții sunt direct responsabili de educația și dezvoltarea corectă a copiilor. Antrenorii de la Soroban Moldova subliniază că, din păcate, societatea de acum nu pune accent pe educație așa cum a fost chiar și cu o generație mai devreme, tot mai rar vedem să se demonstreze respect pentru cei mai în vârstă etc. Svetlana a menționat că a avut la ore un băiețel care nu dorea să asculte absolut deloc, se adresa la per tu profesorului, dădea dovadă de lipsă totală de respect față de persoana din fața sa. Atunci când ea a comunicat cu unul dintre părinții copilului accentuând aceste aspecte care îi par negative, părintele a spus: „Nu avem ce-i face! Așa este el!”.

Svetlana și Alexandru sunt de părere că dacă din fragedă copilărie părinții nu vor stopa pornirile greșite ale copilului și nu-i vor corecta comportamentul, atunci când acesta va fi adolescent le va fi tot mai greu să-l controleze și să-l îndrume, și vor începe a da vina pe școală, pe anturaj, vor căuta psihologi și alte soluții costisitoare, fără să înțeleagă că de fapt au greșit în copilărie neacordând destulă atenție educației.

Svetlana a mai menționat că la lecțiile de calcul mintal merge și un copil cu dislexie. Aceasta este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. Mama copilului, de cum a aflat că el are această tulburare, nu s-a liniștit până a găsit soluția astfel încât copilul să poată frecventa o școală obișnuită, nu una specializată, și continuă să muncească cu el pentru a-l ajuta să depășească această barieră. În context, Svetlana zice că mulți părinți nici nu știu că copiii lor au anumite tulburări de comportament sau de dezvoltare considerând că ei fie sunt leneși dacă nu pot deprinde să citească sau să calculeze, fie că așa le e caracterul, dacă sunt extrem de activi sau, invers, prea pasivi.

Un alt exemplu oferit de antrenoare se referă la un alt copil care din start avea dificultăți foarte mari să calculeze, fără să aibă vreo problemă de sănătate sau de dezvoltare. Însă mama copilului s-a dovedit a fi foarte insistentă și de fiecare dată a găsit metode să-l convingă să meargă la orele de calcul mintal și acum copilul are reușite foarte bune în acest domeniu.

De aceea, antrenorii școlii de calcul sunt de părere că părinții trebuie să-și cunoască foarte bine copiii și să găsească noi și noi metode de a-l îndruma, de a-i asigura o dezvoltare sănătoasă și armonioasă. Orice fel de activități sunt utile – și cele sportive, și cele intelectuale, și cele culturale. Cea mai important este susținerea și cooperarea cu copilul. Nu este corect să se considere că dacă copilul a fost dus la o grădiniță privată sau la unul dintre cele mai costisitoare licee, atunci educația sa este asigurată fără ca părintele să se implice prea mult.

Foto simbol: dvoe-detey.ru