Sfaturi utile pentru educaţia financiară a copiilor

Educaţia financiară este importantă ca proces de dezvoltare continuu, fără a stabili o vârstă optimă. Din păcate, părinţii atrag atenţie asupra acestui aspect abia atunci când apar reacţii inadecvate din partea copiilor în magazine şi nu doar. Bazele inteligenţei financiare trebuie puse cât mai devreme!

Primii paşi sunt foarte simpli...

► Deprinde copilul să poată face o alegere. Spre exemplu, să aleagă hăinuţele în care să fie îmbrăcat, să aleagă între două jucării egale după valoare, apoi între două sau mai multe jucării diferite la preţ.

► Este importantă comunicarea şi crearea lanţului logic prin întrebări. De ce ai ales cămaşa asta? Crezi că e mai bine să îmbraci puloverul pentru că afară este frig? ş.a. Această alternativă îl educă pe copil să înţeleagă cu adevărat ce-ţi doreşte şi, pe viitor, să nu procure lucruri de care nu are nevoie.

► Este necesar să fie explicată valoarea obiectelor. Spre exemplu, daca nu ar fi fost banii, atunci nu ar fi fost posibilă procurarea ursuleţului de pluş fără de care el nu poate dormi.

► Următorul pas ar fi să învăţaţi copilul să cheltuiască, să adune (acumuleze) şi să împartă corect.

Valoarea banului poate fi explicată prin intermediul jocurilor. Spre exemplu, jocul de-a magazinul. Laşi copilul să confecţioneze singur banii, să pună preţul la produsele pe care le va avea in magazin. Este important ca adulţii să observe şi să îndrume copilul.

► Născoceşte mereu jocuri noi şi interesante. Oferă-i copilului la intervale fixe de timp (săptămanal sau lunar) un bonus, după modelul dobânzii bancare, contribuind astfel la succesul lui. De fiecare dată când reuşeşte să strângă o anumită sumă, dubleaz-o. Pe măsură ce creşte şi îşi formează această deprindere, poţi micşora procentul de adaos. Îi dai un sfert din jumătatea sumei. Apropo, limbajul trebuie adaptat nivelului de înţelegere a micuţului, iar explicaţiile date astfel încât el să perceapă corect lucrurile. În cuvinte simple, el trebuie să ştie că banii au o limită, la fel şi pretenţiile.

► Asigură-te că, odată cu atingerea obiectivului, satisfacţiile copilului vor fi atât de ordin material (achiziţionarea obiectului dorit), emoţional (obţinerea respectului şi aprecierii celor din jur, creşterea încrederii în propria persoană), dar şi spiritual (satisfacţia îndeplinirii cu succes a unei sarcini autoasumate, cu preţul amânării satisfacţiilor imediate).

► Copilul trebuie să ştie nu doar cum se cheltuiesc banii, ci şi cum se câştigă. Banii nu cresc în copaci. Dacă ai ocazia ia-l măcar pentru câteva ore la serviciu împreună cu tine sau dă-i mici însărcinări pe care el să le facă, pentru o remunerare. Strângerea jucăriilor şi aranjarea lor, păstrarea ordinii în propria cameră, aşezarea hainelor pe scaun sau în dulap sunt activităţi ce pot fi recompensate de părinţi. Este o metodă de a-l educa pe cel mic şi a-l responsabiliza treptat. 

► Învaţă-l să facă diferenţă între a vrea şi a avea nevoie. Are nevoie de jucărie, dar o vrea pe cea mai scumpă. Are nevoie de mâncare, dar vrea să mănânce într-o cafenea. Aplică această regulă la orice lucru cumpărat şi la orice cerere a copiilor.

► Fă alegeri, nu sacrificii. În loc să spui nu ne permitem acest lucru sau acesta este prea scump, înlocuieşte comentariul cu unul care exprimă o alegere intenţionată. “Propun să nu cumpărăm această jucărie, iar cu banii economisiţi am putea merge la film.”

► Planurile de viitor ar putea fi analizate în prezenţa copiilor. Discuţiile privitor la economiile efectuate pentru plata facturilor, o călătorie la munte sau reparaţia camerei de baie sunt benefice în prezenţa copiilor, pentru că sunt o lecţie bună privind economiile bugetului de familie.

Citeşte şi aici: Educaţia financiară a copilului începe de acasă. 

Sursa foto: www.beyondbusiness.com.gr