Extragerea corpilor nazali străini și evaluarea complicațiilor

Frecventă în timpul copilăriei, rară și în situații deosebite în timpul maturității, prezența corpilor străini în nas este o problemă în sine, care poate deveni o sursă de complicații periculoase. Unele studii au demonstrat o prevalență a acestei patologii în rândul copiilor între 2 și 5 ani. Copiii dezvoltă gestul de a duce obiecte sau degetul la nas începând de la vârsta de 9 luni. Curiozitatea sau dorința de a calma anumite dureri îi face pe cei mici să își introducă în nas tot felul de obiecte – de la componente ale jucăriilor la baterii de ceas, de la fasole și mazăre la bucățele de lemn sau de cauciuc... și inventarul poate conține tot felul de alte lucruri, pe care cei mari nici nu și le pot imagina. În cele mai multe dintre aceste situații, pacienții ajung la Departamentul de Urgență, iar acțiunea hotărâtă a unui medic urgentist sau ORL-ist va conduce la extragerea cu succes a corpului străin din nas.

Corpii străini nazali pot fi:

• organici – tind sa fie mai iritanți pentru mucoasa nazală și pot produce simptomatologie precoce. Prezența viermilor sau a larvelor a fost decelată în cavitatea nazală a persoanelor care locuiesc în mediu tropical sau neigienic.
• anorganici – nu produc simptomatologie și, de cele mai multe ori, sunt descoperiți accidental.

Corpii străini nazali: complicații
 

Sângerarea este cea mai frecventă complicație raportată la pacienții cu corpi străini intranazali, chiar dacă aceasta este minimă și, de obicei, rezolvată prin manevre de simplă compresiune.

Complicațiile raportate includ:

• sinuzita;
• otita medie acută;
• perforația de sept nazal;
• celulita periorbitală (infecție în jurul ochilor);
• meningita;
• epiglotita acută (o formă gravă de laringită)
• difteria;
• tetanusul.

Inflamația locală cauzată de corpii străini intranazali poate duce la necroza (moartea țesutului) prin presiune. Aceasta, la rândul ei, poate produce ulcerații și eroziuni ale mucoasei și ale vaselor de sânge, producând sângerare nazală (epistaxis).

Întârzierea în stabilirea diagnosticului complicațiilor corpilor străini intranazali precum sinuzita și otita medie acută  poate duce la complicații. Acest lucru poate fi evitat prin examinarea atentă și reexaminarea cavității nazale după extragerea corpilor străini.

Corpul străin nerecunoscut poate fi acoperit în timp cu strat de calciu, magneziu, fosfat sau carbonat și se poate transforma într-un rinolit (asemănător din punctul de vedere al consistenței cu o piatră, diferit însă ca structură de aceasta), radio-opac care poate rămâne nedetectat ani întregi. Ulterior, prin creșterea în dimensiuni, rinolitul va produce simptomatologie, ceea ce va conduce la descoperirea lui.

Sursa celor mai mari complicații: bateriile de ceas și magneții
 

Cei mici vor fi ispitiți, în primul rând, de obiectele care se află în jurul lor. De multe ori, acestea pot produce și cele mai mari complicații.

Bateriile mici pot cauza arsuri chimice, ulcerație și necroză prin lichefiere în câteva ore sau zile, producând perforație de sept nazal. Dislocarea corpului străin către posterior este destul de rară, dar se poate întâmpla, existând posibilitatea aspirării acestuia, uneori chiar în timpul examinării. Bateriile de ceas sunt mici și strălucitoare, se găsesc în multe jucării și sunt de multe ori preferate pentru introducerea în fosele nazale. Complicațiile apărute din cauza introducerii bateriilor în cavitatea nazală sunt foarte frecvente, fiind raportate arsuri după numai 12 ore de la introducere. Manevra de extragere trebuie să fie făcută prompt și o examinare riguroasă ulterioară este necesară pentru excluderea complicațiilor. Dacă a avut loc scurgerea conținutului alcalin, pentru a împiedica răspândirea acestuia este important să nu se efectueze irigarea nazală.

Corpii străini intranazali magnetici produc necroza prin presiune, iar extragerea rapidă este necesară. Se poate folosi o pensă de care se atașează un magnet pentru a scoate, prin forța de atracție magnetică, corpul străin magnetic din fosele nazale.

Diagnostic și evaluarea complicațiilor
 

Diagnosticul se pune în urma examenului fizic, de către medicul ORL-ist. Cooperarea pacientului este importantă. Părinții pot fi de un real ajutor în timpul examenului otolaringologic. Sedarea este, uneori, utilă la copii. Alături de inspecția adecvată a cavității nazale este importantă și evaluarea complicațiilor. Se vor inspecta membrana timpanică pentru semne de otită medie acută, semne de sinuzită sau se va asculta toracele și gâtul pentru sesizarea unui eventual zgomot șuierător al respirației, indiciu pentru situația existenței aspirării de corp străin.

Indicații și contraindicații de extragere
 

În general, corpii străini intranazali pot fi extrași de către orice medic cu experiență printr-o manevră simplă. Dacă există dubii că extragerea nu este simplu de efectuat, atunci trebuie consultat un medic ORL-ist. Manevrele repetate de extracție pot crește riscul de traumă și pot avea ca rezultat chiar împingerea corpului străin nazal într-o poziție mai puțin favorabilă. Medicul trebuie să își planifice bine conduita terapeutică pentru a obține extragerea din prima încercare. Este important să existe instrumentarul necesar, precum și sonde de intubație sau mască de oxigen dacă în urma manipulării corpului străin acesta va fi aspirat. Anestezia locală de obicei nu este necesară deoarece durerea nu este prezentă. Se folosește doar în situația în care pacientul este necooperant. Vasoconstricția mucoasei nazale poate facilita examinarea și extragerea corpului străin nazal.

Tehnici de extragere a corpilor străini intranazali
 

Sunt disponibile câteva tehnici de extragere a corpilor străini, iar alegerea celei mai potrivite depinde de tipul corpului străin intranazal. Pentru corpii străini vizibili, nesferici, care nu prezintă riscul de fărmițare majoritatea medicilor preferă instrumentația directă, simplă.

Printre tehnicile folosite pentru extragerea corpilor străini intranazali amintim:

• tehnica instrumentației directe (pensă, chiuretă, cârlig), urmată de control vizual cu endoscopul sau videofibroscopie;
• tehnica balon-cateter 
• tehnica cu presiune de aer pozitivă (pentru corpi străini de mari dimensiuni, ocluzivi) – se acoperă nara liberă a pacientului și acesta este rugat să sufle tare având gura închisă; în acest mod, corpul străin poate fi împins, sub presiune, afară. Se poate insufla oxigen 10 - 15 l/minut cu un aparat pe nara liberă, cu pacientul culcat pe partea corespunzătoare narei obstruate. Pot apărea complicații, medicul trebuind să evite volumul mare de aer cu presiune pozitivă;
• tehnica aspirării directe a corpului străin intranazal folosindu-se presiuni între 100 - 140mmHg, fiind necesar să se realizeze vid puternic pentru a reuși extragerea;
• tehnica adezivului – un adeziv puternic se plasează în vârful unui instrument ce se introduce în fosa nazală până la corpul străin ce poate fi vizualizat direct, se așteaptă 60 secunde și se extrage; trebuie evitată lezarea mucoasei de către adeziv;
• tehnica împingerii corpului străin către posterior este necesară când nu funcționează nicio altă metodă de extragere. Corpul străin este împins către orofaringe și extras. Este necesară intubație orotraheală, anestezie generală și blocarea esofagului;
• tehnica magnetului – se folosește un magnet puternic pentru extragerea directă a unui corp străin metalic, evitând astfel lezarea mucoasei și sângerarea care apare de obicei;
• tehnica irigării fosei nazale este o metodă care nu se mai folosește deoarece există riscul crescut al aspirării corpului străin.

În cazul în care există suspiciunea de corp străin intranazal, vă recomandăm să apelați la specialistul ORL, care va interveni pentru a evita complicațiile posibile extragerii nereușite. Chiar și în cazul în care se suspicionează o formațiune tumorală la nivelul foselor nazale, adresarea trebuie făcută pentru a evita un diagnostic tardiv de malignitate.