Legănatul, la fel ca suptul, este un ritual de dinainte de somn, de care copiii se atașează foarte repede. Iar pe măsură ce copilul crește, îi este tot mai dificil să renunțe la acest obicei. Pentru a abandona ușor și rapid legănatul, este nevoie de o pregătire corectă și de cunoașterea câtorva trucuri simple, despre care vom vorbi în acest articol.
Specialiștii recomandă ca bebelușii să fie legănați în mod obligatoriu în primele trei luni de viață, perioadă în care aceștia au o nevoie deosebită de grijă și afecțiune maternă.
Dacă acest proces este lăsat ulterior la voia întâmplării, el va provoca mai multe inconveniente părinților decât copilului: va fi nevoie de legănări îndelungate ale unui copil deja greu și de ridicări frecvente pe timp de noapte. Așadar, ce este de făcut?
De ce iubesc bebelușii atât de mult legănatul
În primele trei luni după naștere, copilul se adaptează activ la noul mediu. Pentru ca acest proces să fie mai ușor, el are nevoie, din când în când, să simtă aceleași senzații pe care le trăia în pântecele mamei. Una dintre cele mai bune metode este legănatul în brațele mamei. De ce?
- Spațiul limitat. Legănatul îi amintește copilului de perioada petrecută în burtica mamei.
- Senzația de protecție și liniște. Copilul simte căldura corpului mamei, mirosul și vocea ei, toate acestea inducând o stare de siguranță și calm.
- Mișcările line. Acestea reproduc senzațiile pe care bebelușul le trăia în timpul mersului mamei în perioada intrauterină.
Legănatul îl ajută pe copil să se relaxeze și să se calmeze rapid. De asemenea, aceste mișcări pot reduce disconfortul în timpul bolii. Contactul tactil cu mama întărește legătura emoțională și contribuie la formarea încrederii în lumea din jur.
Cât de util este legănatul și poate fi dăunător?
Beneficii
Legănatul îl ajută pe copil să adoarmă deoarece:
- mișcările line și ritmice sincronizează bioritmurile creierului și calmează sistemul nervos;
- acest tip de legănare antrenează aparatul vestibular, contribuind la dezvoltarea coordonării și a echilibrului;
- căldura corpului mamei și apropierea ei normalizează funcționarea tuturor sistemelor organismului și îmbunătățesc starea generală și dispoziția copilului.
Procesul este benefic și pentru mamă: o ajută să creeze o legătură mai strânsă cu copilul, să facă față depresiei postnatale și stărilor de apatie.
Riscuri
Au existat cazuri în care părinții au legănat copilul atât de intens încât acesta și-a pierdut cunoștința. De aceea, este esențial ca mișcările să fie line și prudente. Mișcările bruște și puternice îl pot speria și agita pe copil.
Din cauza dezvoltării insuficiente a mușchilor gâtului, legănatul incorect poate duce la sindromul copilului scuturat. Daunele produse de acest sindrom pot fi mai grave decât cele provocate de o cădere serioasă. Prin urmare, este strict interzisă zgâlțâirea sau aruncarea copilului în aer.
Sindromul copilului scuturat (SCS) reprezintă un ansamblu de simptome ce indică leziuni ale creierului și vaselor cerebrale. Acesta apare ca urmare a unor mișcări oscilatorii repetate, cum ar fi zgâlțâirea, legănările dure sau aruncarea copilului.
Pot fi periculoși și anumite dispozitive considerate „ajutoare” pentru legănat:
- scaunul auto pentru nou-născuți;
- leagănele electrice;
- șezlongurile pentru bebeluși.
În aceste dispozitive, corpul copilului se află într-o poziție nepotrivită pentru somn. De aceea, imediat ce copilul adoarme, trebuie mutat în pătuț. Este extrem de periculos să fie lăsat nesupravegheat, deoarece există riscul de cădere și traumatisme grave.
Legănările constante pot afecta negativ și sănătatea mamei, provocând:
- dureri de picioare și spate;
- oboseală fizică și emoțională;
- lipsă de somn.
Influențează legănatul calitatea somnului?
Cea mai frecventă problemă asociată legănatului este dificultatea copilului de a adormi fără el. Sau trezirile frecvente, urmate de solicitarea repetată a brațelor și legănărilor mamei.
Înainte de a da vina pe legănat, trebuie excluși alți factori care pot influența negativ somnul copilului:
- copilul poate fi flămând sau bolnav;
- îl deranjează scutecul ud sau hainele incomode;
- temperatura din cameră este prea ridicată sau prea scăzută;
- înainte de somn au fost prea multe emoții sau jocuri active;
- zgomotele puternice sau lumina intensă îl pot distrage;
- copilul simte tensiunea sau nemulțumirea mamei și devine agitat.
Cu cât copilul este mai mare, cu atât îi va fi mai dificil să învețe să adoarmă singur. În acest caz, legănatul poate afecta negativ somnul copilului și al părinților. De aceea, este important să nu fie ratat momentul potrivit pentru renunțarea la acest obicei.
De la ce vârstă se recomandă renunțarea la legănat
Începând cu vârsta de patru luni, mamei îi va lua tot mai mult timp să-și legene copilul. În aceeași perioadă se modifică și fazele somnului: acesta devine mai superficial, copilul se trezește mai des și are nevoie constant de legănare pentru a readormi.
Privarea de somn se acumulează în timp, afectând starea fizică și emoțională a părinților. În plus, copilul crește rapid, iar greutatea lui pune o presiune tot mai mare pe spatele și brațele mamei sau ale tatălui.
Specialiștii recomandă să nu se amâne renunțarea la legănat. Vârsta optimă este între 4 și 6 luni.
Este important de reținut că aceasta este o recomandare generală. Dacă legănatul nu creează disconfort nici părinților, nici copilului, el poate fi continuat atât timp cât este necesar.
În această perioadă, sistemul nervos al copilului este suficient de matur, iar organismul său se adaptează mai ușor la obiceiuri noi. Pe măsură ce copilul crește, procesul de renunțare devine mai dificil.
Există și excepții. Dacă bebelușul s-a născut prematur sau a suferit o traumă la naștere, sistemul său nervos poate fi mai sensibil. În acest caz, renunțarea la legănat poate fi amânată cu 1–2 luni.
Cum să dezveți copilul de legănat
Etapa de pregătire
Primul pas este stabilirea unui program zilnic corect. Copilul trebuie să se obișnuiască să mănânce, să doarmă și să fie activ la ore relativ fixe. Astfel, organismul său va începe să se pregătească natural pentru somn.
Legănatul este un ritual care trebuie înlocuit cu alte acțiuni asociate cu somnul:
- baie caldă cu plante calmante;
- masaj și mângâieri;
- muzică liniștitoare;
- citirea unei povești sau cântarea unui cântec de leagăn.
Pediatrii și psihologii recomandă ca bebelușul să fie luat mai des în brațe în timpul stării de veghe. Acest lucru consolidează legătura emoțională și reduce asocierea „brațe – somn”.
Înainte de a începe procesul, este important să vă asigurați că micuțul este sănătos, nu îl supără dinții sau colicile și nu a trecut recent printr-un stres.
Procesul de renunțare
Reduceți zilnic timpul de legănare cu câteva minute. După ce copilul se liniștește, așezați-l în pătuț, rămâneți lângă el, mângâiați-l și cântați-i. Dacă protestează, repetați procesul.
Inițial, puteți folosi un pătuț cu mecanism de balansare, dar și de acesta va trebui să renunțați treptat. Dacă copilul plânge, vorbiți-i calm și explicați-i că este suficient de mare pentru a adormi singur.
Fiți consecvenți și răbdători. Cel mai important este să evitați iritarea, furia și agresivitatea.
Dacă copilul protestează
Pediatrii recomandă două abordări:
- să suportați plânsul copilului câteva zile, liniștindu-l fără a ceda complet;
- să continuați legănatul, conștienți că obiceiul se va fixa mai puternic și va fi mai greu de eliminat.
Dacă există dubii privind cauza plânsului, luați copilul în brațe. Dacă plânsul persistă, este posibil să fie vorba de o stare de rău. Dacă se oprește imediat, cauza este obișnuința.
Întrebări frecvente
Când este sigur să începeți renunțarea la legănat?
De obicei, între 4 și 6 luni, dacă copilul este sănătos și nu a trecut printr-un stres recent.
Cum se face tranziția?
Prin ritualuri de seară stabile și reducerea treptată a legănatului, înlocuit cu mângâieri și alte metode calmante.
Care sunt cele mai frecvente greșeli?
Renunțarea bruscă și ignorarea completă a plânsului copilului.
Când putem considera că obiectivul a fost atins?
Atunci când copilul adoarme în pătuț fără legănare și fără plâns prelungit.
