Dinții de lapte sunt temporari, însă consecințele problemelor neglijate pot deveni permanente după apariția dinților definitivi și pot costa scump copilul, mai târziu. Cât de des trebuie dus copilul la stomatolog, este necesar tratamentul dacă dinții nu dor și de ce „argintarea” sau „tratamentul salivei” ridică semne de întrebare în rândul medicilor — explică specialiștii.
Cât de des trebuie dus un copil mic la stomatolog?
După ce copilului i se formează dentiția temporară completă — adică 20 de dinți, de regulă începând cu vârsta de aproximativ 2,5 ani — este recomandat ca vizitele la stomatolog să aibă loc o dată la trei luni, adică de patru ori pe an. Acest lucru permite depistarea timpurie a cariilor și prevenirea complicațiilor.
Se pot lăsa netratați dinții de lapte dacă nu există durere?
Dacă există indicații pentru tratament, dinții de lapte trebuie tratați obligatoriu, chiar dacă copilul nu se plânge de nimic.
Sub dinții de lapte se află mugurii dinților permanenți. Un proces inflamator se poate extinde asupra acestora și, în viitor, poate provoca defecte de smalț sau chiar afectarea structurilor mai profunde ale dintelui.
Mai mult, dacă un dinte este distrus, dar nu doare, acest lucru înseamnă adesea că s-a format deja un traiect fistulos: puroiul se evacuează, presiunea nu se acumulează și, prin urmare, nu apare durerea. Însă aceasta nu este o situație normală. Puroiul înconjoară mugurele dintelui permanent și acționează direct asupra lui, ceea ce poate duce la hipoplazie sau la alte tulburări grave, până la distrugerea completă a mugurelui.
Caria dentară în copilăria timpurie este un predictor clar și precis al aceleiași probleme în adolescență. Într-un studiu care a analizat această legătură, cercetătorii au evaluat starea dinților copiilor la 4 și la 12 ani. Rezultatele au arătat că orice formă de carie la vârste mici poate influența apariția bolii după schimbarea dentiției. Cea mai puternică asociere a fost identificată între cariile de pe molarii temporari posteriori și leziunile de pe suprafețele masticatorii ale molarilor și premolarilor permanenți.
Au nevoie copiii de curățare profesională a dinților? Și cât de des?
Igiena profesională este importantă nu doar pentru îndepărtarea plăcii bacteriene. Ea ajută și la adaptarea blândă a copilului la viitoarele proceduri stomatologice, dacă acestea vor fi necesare: periuța, scaunul, medicul — toate devin elemente familiare.
Frecvența depinde de situație. Dacă igiena este excelentă, medicul doar corectează îngrijirea. Dacă există depuneri de placă, curățarea se efectuează, de regulă, o dată la trei luni.
Argintarea împotriva cariilor: tratează sau doar ascunde problema?
Argintarea nu a fost utilizată pe scară largă mult timp, însă în prezent metoda este din nou discutată la congresele profesionale. Totuși, indicațiile sale sunt extrem de limitate.
Argintul este eficient doar în cazul cariilor limitate la nivelul smalțului. În prezent, există metode care pot opri evoluția cariei fără a o acoperi cu argint. Dacă procesul a ajuns deja la dentină, metoda nu mai funcționează. În plus, argintarea colorează dinții închis la culoare, iar părinții de astăzi preferă, de regulă, alternative estetice. Din acest motiv, metoda este folosită rar în practică.
Dacă maxilarul superior acoperă pe cel inferior, este deja o mușcătură incorectă? Când trebuie corectată?
Prima consultație la ortodont este recomandată, de obicei, la vârsta de 5–6 ani, dacă nu au existat probleme mai devreme. La această vârstă, specialistul poate evalua tendința de dezvoltare a mușcăturii.
Adesea, mușcătura adâncă nu este legată de anatomie, ci de obiceiuri — de exemplu, folosirea suzetei, suptul degetului sau poziția incorectă a limbii. Renunțarea la aceste obiceiuri poate corecta situația fără aparate dentare.
Un ortodont poate observa tendința chiar mai devreme — atunci când au erupt cei 8 dinți frontali, adică patru incisivi sus și patru jos.
Spațiile mari dintre dinții de lapte sunt un lucru rău?
Dimpotrivă, este un semn foarte bun.
Dinții de lapte sunt mai mici decât cei permanenți, iar dacă există spații între incisivii centrali și cei laterali (tremă și diastemă), înseamnă că dinții definitivi vor avea suficient loc pentru a erupe corect.
Ce periuță este mai bună pentru copii mici: electrică sau clasică?
În cazul copiilor mici, cea mai bună periuță este cea cu care se reușește o curățare eficientă.
Adesea, schema este următoarea: copilul folosește periuța electrică, iar părinții finalizează curățarea cu una clasică, sau invers. Periuțele electrice sunt recomandate, de regulă, de la vârsta de 3 ani, însă nu există reguli stricte care să impună utilizarea unui singur tip. Dacă măcar una dintre variante permite o curățare de calitate, alegerea este corectă.
Unele studii indică un avantaj al periuțelor electrice. Autorii acestora susțin că ele sunt mai eficiente pentru curățarea realizată independent. În plus, periuțele electrice s-au dovedit mai eficiente în îndepărtarea plăcii și atunci când dinții erau curățați de părinți.
Totuși, rezultatele depind de vârstă, tehnică, motivația copilului și controlul exercitat de adulți. O periuță obișnuită poate fi la fel de eficientă dacă este folosită corect.
Important: până la vârsta de 3 ani, periajul dinților trebuie realizat obligatoriu sub supravegherea adulților.
Văd în blogurile stomatologilor pediatri postări despre necesitatea „tratării salivei” pentru protecția împotriva cariilor. Are acest lucru sens?
Pe scurt: nu.
„Tratamentul salivei” este un artificiu de marketing, fără dovezi de eficiență. Cum apare caria? Fiecare dintre noi are o anumită floră microbiană în cavitatea bucală. Aceasta descompune zaharurile rămase pe smalț după mâncare sau băutură, proces în urma căruia se formează acid. Acest acid deteriorează smalțul dentar. Totul depinde apoi de biocenoza orală — de echilibrul dintre diferitele microorganisme.
Dacă predomină bacteriile „benefice”, chiar și aceste zaharuri pot fi metabolizate fără a afecta dinții. Dacă însă flora patologică domină, iar în cavitatea bucală există carii netratate, impactul asupra smalțului va fi mult mai agresiv.
Așadar, microbiomul oral este important, însă „tratamentul salivei” cu tablete nu rezolvă problema. Aceste preparate funcționează doar pe durata administrării. După întreruperea lor, echilibrul revine la starea inițială. În realitate, funcționează doar două lucruri: alimentația corectă și o igienă orală bună. Nu există o altă cale eficientă.
O suzetă ortodontică poate preveni apariția unei mușcături incorecte?
Nu ar trebui acordată prea multă importanță succesului de marketing al anumitor suzete. Condiția esențială este renunțarea la timp — suzeta trebuie eliminată după vârsta de un an. Caracteristicile specifice nu sunt atât de importante: chiar și o suzetă de calitate, dacă este folosită până la 3–4 ani, poate afecta mușcătura.
De asemenea, atașamentul copilului față de o anumită suzetă nu depinde de preț sau reclamă. Se întâmplă frecvent ca cei mici să refuze suzete scumpe și sofisticate, dar să accepte unele simple.
Există dovezi convingătoare că utilizarea prelungită a suzetei poate duce la probleme serioase de dezvoltare a dinților, printre care:
- mușcătură deschisă anterioară: dinții superiori și inferiori nu se ating la închiderea gurii, ceea ce poate afecta vorbirea, digestia și respirația;
- mușcătură încrucișată posterioară: unul sau mai mulți dinți posteriori superiori sunt poziționați spre interior sau exterior față de cei inferiori;
- suprapunerea incisivilor: arcada superioară acoperă excesiv arcada inferioară, favorizând uzura smalțului.
Studiile confirmă: cu cât suzeta este folosită mai mult și mai frecvent, cu atât modificările de ocluzie sunt mai pronunțate. Renunțarea la timp, la vârsta de 1–2 ani, reduce semnificativ riscul apariției unor tulburări severe.
