Victoria Kocețova a fost de trei ori în spital pentru a naște, dar are doar o fiică proprie. Ceilalți doi copii sunt crescuți de persoane complet străine pentru ea: o familie din Rusia și una din China.

Despre maternitate

- Ce înseamnă pentru dumneavoastră maternitatea surogat?

- Pentru mine, este în același timp o modalitate de a câștiga bani, o profesie și o oportunitate de a ajuta un cuplu fără copii. Eu nasc pentru o altă familie. Nu este copilul meu. Mi se implantază embrionul. Ovulul provine de la o altă femeie, spermatozoidul de la un bărbat care nu mi-e prieten sau soț. Cu alte cuvinte, nu există nicio legătură de rudenie între mine și acest copil din punct de vedere biologic. Trec printr-o examinare completă. Dacă sunt aprobată mi se transferă embrionul, îl port în pântece și îl nasc. De la început înțeleg că este copilul altcuiva, căruia îi voi da după naștere și nu îl voi mai vedea niciodată. În schimbul gestației și nașterii, primesc o compensație, așa că desigur, este o muncă. Dar este o muncă specială. Pentru că în maternitatea surogat văd o oportunitate de a da sens vieții mele.

- Este mai ușor să fii o mamă surogat decât o mamă biologică?

- Da, responsabilitățile sunt de 10 ori mai mici. Pentru că nu eu fac copilul, eu doar ajut. În maternitatea surogat, îmi place doar starea de a fi însărcinată. Și primesc o plată bună pentru asta. Noi toți alegem calea cea mai ușoară. Nu am nevoie de sume enorme de bani. Un milion este o compensație bună pentru mine. Este puțin probabil să câștigi atât de mult într-un an în Taganrog. De ce să faci eforturi suplimentare când poți câștiga astfel?

- Dacă nu este secret, pe ce ați cheltuit banii obținuți din nașterea copiilor?

- Când am participat la primul program, aveam deja un blog. Primul onorariu l-am cheltuit pentru dezvoltarea canalului meu de social media. Cu al doilea, am cumpărat un apartament.

- Ce a fost cel mai dificil în aceste perioade?

- Cel mai dificil a fost să lupt cu greața de dimineață. Dacă nu ar fi existat, aș fi căutat încă un program acum. Greața de dimineață a persistat până în săptămâna a 16-a în toate cele trei sarcini.

- Nu ați fost tentată să păstrații copiii?

- Nu. Am deja o fiică pe nume Sonia, are 6 ani. Am născut-o când aveam 23 de ani și am realizat imediat că nu voi mai avea alți copii. Nu doresc să am parte de "această fericire" din nou. Mi-a plăcut să fiu însărcinată, iar nașterea a fost ușoară din punct de vedere medical: am născut timp de 20 de ore, dar pentru prima dată este considerat normal. A devenit dificil după ce m-am întors acasă din maternitate. Nu am simțit nicio bucurie a maternității. Ajungeam să merg la cumpărături și apoi stăteam mult timp în mașină doar ca să nu mă întorc acasă. În primii trei ani, regretam că am decis să nasc, consideram că a fost o greșeală. Acum nu mai gândesc așa. Totul s-a așezat cum trebuia. O iubesc pe Sonia, dar fostul meu soț se ocupă de creșterea ei, iar după divorț, fiica locuiește cu el - a fost o decizie mutuală. Ne întâlnim cu Sonia în weekend-uri și petrecem timp minunat împreună.

- De ce credeți că nu ați simțit niciodată bucuria maternității?

- Tratez parentalitatea prea serios. Maternitatea este o responsabilitate imensă nu doar până la vârsta de 18 ani, este pe toată durata vieții și este o limitare pentru mine. Sunt obligată să-i ofer fiicei mele educație și să o conduc către o etapă în care să se poată susține singură. Am cumpărat un apartament și îl voi transmite fiicei când împlinește 18 ani. Dar totuși știu că asta nu este de ajuns. Și va fi așa toată viața, până la capăt. Acea libertate pe care o aveam înainte nu va mai exista niciodată. Voi ști întotdeauna că există cel puțin o persoană căreia îi sunt dator. Noi nu îi întrebăm pe copiii noștri dacă ar dori să trăiască exact în această perioadă, în această familie. Responsabilitatea pare să fie pe umerii părinților, eu am creat o persoană, am adus-o în lumea aceasta, în această perioadă. Tot timpul mi se pare că fiica mea mă va întreba: "Ai văzut măcar ce se întâmplă? De ce ai decis să aduci un copil pe lume?"

- I-ați pus și mamei dumneavoastră o astfel de întrebare?

- Da. Niciodată nu am înțeles unde erau privirile ei, ce o motiva când a decis să aibă un copil în 1994. Ea a recunoscut că vremurile erau dificile, mulți sufereau de foame, dar nu avea altă opțiune: după vârsta de 40 de ani, nu ar mai fi putut să nască. Pentru mama, eu am fost "ultima șansă". Ce voi răspunde fiicei mele, nu știu, probabil că am fost proastă.

- Cum a apărut ideea de a deveni mamă surogat?

- Am intrat într-un grup pe rețelele sociale pentru mame, în care erau și femei care urmau să nască în luna martie. Atunci o așteptam pe Sonia. În grupul respectiv, ca formă de distracție, se propuneau diverse subiecte pentru discuție. Unul dintre întrebări suna astfel: "Ați putea deveni mame surogat?" Am scris că aș putea. Am scris doar așa, dar apoi am început să mă gândesc serios la acest subiect. Am început să caut pe internet ce înseamnă asta, dacă este posibil să devii mamă surogat în Taganrog sau trebuie să trăiești obligatoriu în Moscova. Când am înțeles că totul este posibil și accesibil, i-am spus soțului meu. El desigur, era împotrivă. Îi convenea că avem o familie și că eu sunt acasă. Și el statea acasă, era imposibil să-l dezmembrezi de pe canapea. El câștiga mult pentru acele vremuri, ne ajungea pentru tot. Nu se întâmpla ca să economisim ceva, ne puteam trezi dimineața și să ne gândeam: "Vrem un televizor mare cu ecran curbat" - și în aceeași zi mergeam și îl cumpăram. Îmi dădea bani cât aveam nevoie. Când am divorțat de el, am putut să rezolv problema maternității surogat de una singură. Am postat anunțul, am început să caut o agenție. Nu am mers în primul program pentru bani și nici din noblețe, ca să ajut un cuplu fără copii - acesta era unul dintre motive, dar nu cel principal. Îmi doream în viață o activitate semnificativă, ceva mare. Înțelegeți-mă corect: eram după concediu de maternitate, fiica mea avea trei ani, aveam nevoie de ceva de proporții, ca viața să capete sens. Și ce poate fi mai mare și mai ușor decât maternitatea surogat?

- Cum a reacționat familia la acelastă decizie?

- Cea mai neadecvată reacție a avut-o fosta soacră. A venit la mama mea, a cerut să mi se interzică să particip la program, a provocat un scandal, a ieșit pe fereastră și a strigat: „Aici locuiește mama unei curve“. Chiar a mers la emisiune cu acest subiect, au atras-o promițându-i că îi vor rezolva toate problemele. La televiziune, ea a declarat că voi vinde toată sănătatea mea și că, atunci când Sonia va crește, voi cere pensie alimentară, voi obține statutul de persoană cu dizabilități și voi trăi pe seama fiicei mele. Ea se teme foarte mult de asta, deși eu îmi ajut copilul. Chiar am scris deja o declarație prin care renunț la pensia alimentară de la fiica mea, dar asta nu i-a adus liniștea soacrei, ea crede că voi cere ceva prin sentimentul de vinovăție. Poate că gândește asta pentru că ea însăși repetă mereu că fiul îi este dator. Prietenii au fost înțelegători. Asta e profesia mea, și atât.

- Știe fiica dumneavoastră că mama ei a născut copii pentru alte persoane?

- I-am explicat că există oameni care nu au copii și că îi ajut să devină părinți. De aceea, pentru ea este normal. Uneori povestește la grădiniță că mama ei a născut un copil pentru o altă tanti. Nu o cred. Odată am venit la grădiniță, iar Sonia i-a spus unui alt copil din grup: „Asta e mama mea, întreabă-o”. Celălalt întreabă - eu confirm.

Despre părinții biologici

- Cum era relația dumneavoastră cu mamele biologice? Ați simțit vreo gelozie? Existau obsesii în privința a ceea ce mâncați, cum trăiți, cât de mult ieșiți la plimbare?

- Prima dată nu am interacționat deloc cu părinții biologici, deoarece sunt din China. Barierele nu erau doar de natură lingvistică: am fost inclusă în program în 2020 și le-a fost dificil să vină în Rusia din cauza restricțiilor impuse de COVID-19. Am comunicat doar cu reprezentanții agenției prin intermediul căreia am încheiat contractul. Am petrecut întreaga perioadă de sarcină în Taganrog și apoi am mers la Moscova să nasc. Am văzut mama biologică doar o singură dată, în spital și comunicarea a fost scurtă. După spital, am mers să facem testul de ADN. Când am primit rezultatele, mi-au dat banii într-un pachet chiar în mașină. Părinții cu copilul s-au întors acasă, iar eu am mers într-un apartament închiriat pentru a mă pregăti de întoarcerea în Taganrog.

- A doua mamă biologică a fost și ea nepretențioasă?

Am avut noroc și cu cea de-a doua pereche de părinți biologici. Familia trăiește în Sankt Petersburg, așa că am petrecut cea mai mare parte a sarcinii acasă, doar înainte de naștere am plecat în Petersburg. Am comunicat cu mama biologică în principiu prin telefon după vizitele mele la doctor sau după efectuarea analizelor. Ea nu avea absolut niciun fel de cerințe. Ba chiar, pe alocuri, părea prea liniștită și retrasă. Am început să mă îngrijorez că poate am făcut o greșeală de a deveni mamă, însă s-a dovedit că era doar o persoană de genul acela. Spunea că nu citește blogul meu, deoarece nu îi place să se îngrijoreze, și îi era mai confortabil să se protejeze de tot ce ar putea să îi tulbure liniștea. Uneori trebuia să o împing să acționeze. De exemplu, mă îngrijora foarte mult faptul că după sosirea în Petersburg nu am fost la medic timp de o săptămână întreagă. După călătorie și zbor, era momentul să fac o ecografie. Trebuia să o "băg" în capul ei pentru a obține o programare. Nu pot merge pur și simplu unde doresc. Mama decide totul, ea alege clinica și medicul.

- Este un astfel de comportament un standard sau mai degrabă o excepție?

- De obicei, părinții biologici sunt mai exigenți. Orice mamă surogat trebuie să fie pregătită să facă analize pentru a confirma că nu consumă alcool, droguri și nu fumează. În cazul primei mele sarcini, am fost testată de două ori prin intermediul agenției. Uneori, în casa mamei surogat, se montează camere de supraveghere, iar în timpul plimbărilor cu ea, o persoană este anjajată pentru ca să o supravegheze. Chiar în baie și în duș se montează camere pentru ca femeia să nu se masturbeze. Consider că un astfel de control total este paranoic. Dacă nu mai ai spațiu deloc pentru viața ta personală, este ca o închisoare.

- Este adevărat că clienții caută modalități ciudate de a obține un copil mai repede atunci când termenul de naștere se apropie și mama surogat nu naște?

- În cadrul celei de-a doua proceduri, am încercat câteva modalități, dar nu atât de mult pentru că mama biologică dorea să obțină copilul mai repede. Era important pentru ea ca fiica să se nască într-o anumită zi. La început, nu dorea un anumit semn zodiacal. Apoi, nu dorea anumite numere. Cel mai mult se temea că fiica sa se va naște pe 9 decembrie. După părerea ei, aceasta era cea mai oribilă dată în conformitate cu un anumit horoscop sau calcule astrologice. Ironic, am născut pe data de 9. Dar, la inițiativa mamei biologice, am încercat diferite modalități pentru a naște înainte de data neplăcută. De exemplu, în săptămâna 40 de sarcină, am mers cu ea la saună - nu recomand nimănui să facă asta. Prima dată am scăpat fără a fi stropită cu apă rece. Apoi, cu stropire și am mai încercat să mă scufund în apa înghețată. Un videoclip în care sunt stropită cu apă când sunt însărcinată și aburul iese din corpul meu a provocat o furtună pe blogul meu. Sunt o sudică și sunt obișnuită cu căldura. În regiunea unde m-am născut este normal să călătorești în mașină fără aer condiționat la 45 de grade Celsius. Prin urmare, m-am descurcat bine în sauna. Cu toate acestea, această metodă este disputată și nu ajută în niciun fel la o naștere mai rapidă.

- Care a fost momentul cel mai memorabil?

- La 10 săptămâni, am primit rezultatul analizei de determinare a sexului copilului. Toate documentele medicale le primesc eu, deoarece, formal, copilul este al meu. Este ca o sarcină obișnuită, dar cu un detaliu - există un donator de ovule. Dar consider că este lipsit de etică ca o persoană străină să afle primul sexul copilului. Prin urmare, fără a deschide scrisoarea, o trimit mamei. Ea trebuie să afle prima. Pentru amândouă, acesta a fost un moment foarte memorabil. După câteva secunde, ea răspunde: o fetiță.

- Cum se încheie nașterea unei mame-surogat? Copilul este luat imediat de la ea?

- Prima dată am născut în Moscova. Copilul a fost luat aproape imediat. Am reușit doar să îi privesc fața câteva minute și atât. A doua oară totul a mers într-un mod neplanificat. Am convenit cu clinica și părinții biologici au rezervat două camere: una pentru ei și una pentru mine. În această clinică nasc adesea mame-surogat, așa că există o cameră pentru fiecare. Dar seara de pe 9 decembrie am început să am o ușoară febră și am avut probleme cu intestinele. Am fost dată afară din clinică și dusă la spital. Mama biologică și soțul ei îmi trimiteau mesaje încontinuu, își certau personalul medical, promiteau să rezolve totul și să pedepsească pe cei vinovați. Spuneau: "O să rezolvăm tot acum, nu te vor duce nicăieri. Agață-te de pat cu dinții, nu o să te ducă nicăieri." În cele din urmă, totuși, am fost transferată la Spitalul Botkin, unde am fost tratată ca o mamă obișnuită. Acolo s-au mirat foarte mult de prezența mea, deoarece reacția mea, ca a jumătate dintre femeile în travaliu, era normală, organismul se pregătea pentru naștere. Dar probabil că totuși au existat motive pentru transfer. Părinții biologici nu au fost lăsați în Spitalul Botkin, desigur. Am născut pe 9 decembrie. Copilul mi-a fost adus în a treia zi, când au venit rezultatele analizelor care au arătat că nu am infecții. Am petrecut o zi cu fetița. Deoarece nu eram pregătită pentru asta, o evitam din toate părțile, îmi era teamă să o iau în brațe. Eram neliniștită chiar și când ea scotea sunete. Încercam să-i povestesc despre mama și tatăl ei biologici, că o așteaptă. Dar nu am simțit nicio înclinație maternă. Înțelegeam clar că acest copil nu era al meu.

- Cum v-ați simțit când copilul a fost luat de la dumneavoastră?

- Când m-am întors acasă după naștere, am scris chiar pe blog că am trăit emoții incredibile, pe care nu le-am simțit niciodată în viață. Era o bucurie, o fericire și un gol. Era o senzație de trecere. Parcă nu era drumul de la maternitate, ci călătoria dintre viața anterioară și cea nouă. Dar în curând această senzație a trecut. Cred că senzația de gol după naștere a apărut nu din cauza evenimentelor, ci din cauza hormonilor.

- De ce maternitatea surogat nu sunt banii ușori?

- De ce? Pentru unii oameni, chiar cred că sunt banii ușori. Nașterea nu este înfricoșătoare. Mi-am rupt de mai multe ori mâinile și picioarele în timpul sportului, am avut migrene. Nu aș spune că nașterea este mult mai rea decât atât. A doua naștere a fost normală, doar ultimele 10-15 minute au fost dureroase. Și a treia oară nu am crezut până în ultimul moment că era naștere. Pentru că a fost fără durere. Nașterea este mai ușoară decât a purta sarcina. Dacă ar fi fost posibil să naști pentru altcineva fără a fi însărcinată timp de 9 luni, aș fi acceptat și 300 EURO.

- Cine sunteți pentru copiii născuți în cadrul programului? Poate fi acest sentiment comparat cu ceva? Acesta nu este copilul biologic, dar nici nu-l poți numi complet străini.

- Mă simt ca o bonă. Am fost plătită să fiu cu copilul o anumită perioadă, iar apoi nu a mai fost nevoie de serviciile mele și ne-am despărțit. Fiica mea biologică avea și ea o bonă. Când ne-am despărțit de soțul meu, copilul s-a mutat într-o altă zonă și bonă nu ne-a mai fost potrivită. După un timp, ea a sunat și a cerut să o aduc pe Sonia, pentru că îi era foarte dor. Dar situația mea este diferită. Sunt o bonă care pur și simplu a fost însărcinată, nu am interacționat cu acești copii, nu m-am jucat cu ei, nu am vorbit. Chiar și cu dorință, nu aș putea găsi ceva de care să mă atașez la ei.

- Sărbătoriți zilele de naștere ale copiilor?

- Nu întotdeauna îmi amintesc aceste date. Data trecută, abia spre sfârșitul zilei, un prieten a avut un gând - 21 decembrie, ceva familiar. A, am născut pe 21 decembrie! Am propria mea viață. Aceștia nu sunt copiii mei.

Despre cum are loc procesul

- Cum devin femeile mame surogat?

- Pur și simplu publică sau caută anunțuri pe site-ul sau prin grupurile tematice de pe rețelele de socializare. Acum situația s-a schimbat, deoarece mulți oameni au plecat și caută familii pentru program în alte țări. Fetele îmi scriu și mă întreabă despre avocați pentru a înțelege contractele străine. Dar nu pot să dau niciun sfat, deoarece acesta este un subiect nou, chiar și pentru mamele surogat experimentate.

- Este dificil să întocmești un contract?

- De obicei, contractul este redactat de avocați angajați de părinții biologici. Puteți cumpăra un contract gata făcut în orice agenție. Costă între 200 și 2000 EURO. Este scump. Prin urmare, cei care au contracte le revând. Am fost solicitată în repetate rânduri să vând un contract. Dar consider că este greșit și necinstit față de agenția care a angajat avocați. Și contractul trebuie să reflecte interesele ambelor părți, așa că este mai bine să-l întocmești și să-l ajustezi în funcție de tine, consultând în mod obligatoriu un avocat. Mai bine plătești și ai mai multă încredere în rezultatul programului. Mi-am verificat și modificat propriul contract pentru a-mi proteja foarte clar drepturile. Știu că unele mame surogat întocmesc contractul cu propriile lor cuvinte și apoi află că un astfel de document nu are nicio putere juridică. Există persoane cărora nu le pasă de nimic, nu verifică nimic nicăieri, dar aceasta este mai degrabă o excepție.

- Cine se expune mai mult riscurilor: părinții biologici sau mama surogat?

- Părinții nu sunt protejați în niciun fel, deoarece mama surogat poate părăsi spitalul liniștită și înregistra copilul pe numele ei. Mamele surogat nu sunt protejate împotriva neachitării banilor. Chiar dacă naști prin intermediul unei agenții, chiar dacă ai un contract. Totul poate fi scris în documente, dar dacă una dintre părți înșală, va trebui să-ți aperi drepturile prin intermediul instanțelor de judecată. Procesele necesită cunoștințe și bani. Majoritatea mamelor surogat nu le au. Prin urmare, ele stau, așteaptă și se roagă să primească totuși banii. Sunt puține agenții bune, ele primesc banii înainte de transfer și îi păstrează pe cont. Cred că este nevoie de control în acest domeniu. În realitate, notarul semnează acum documentele, dar el confirmă doar că toți erau în deplină judecată și că semnăturile sunt autentice. Nimic mai mult. Chiar și atunci când cumpărăm un apartament, le avem înregistrate în Registrul de Stat al Dreptului de Proprietate. Dar un copil nu este un apartament, este mult mai complicat. Mi se pare că ar trebui să se creeze o autoritate care să se asigure că mama surogat nu are posibilitatea de a-și înregistra copilul și că părinții nu au posibilitatea de a nu plăti.

- A trebuit să refuzați candidați și de ce?

- Am refuzat cuplurile de același sex. O dată am refuzat un cuplu pentru care aceasta era ultima șansă. Mama biologică avea doar un ovul rămas. Nu se putea stimula mai mult din cauza unei boli. Fătul ar fi prins viață sau această femeie nu ar fi avut deloc copii. Nu am luat riscul. Au fost candidați cu HIV și risc de infectare în timpul nașterii de 2-3%. Am refuzat. De asemenea, am spus "nu" atunci când am aflat că familia își ia un credit pentru serviciile mele. Asta îi deranjează pe toți și îi enervează, dar eu cred: vrei un copil - câștigă mai întâi bani. Dacă nu ai bani, înseamnă că nu ești potrivit pentru a avea copii. Poate mă ve-ți urî la nesfârșit, dar trebuie să fii pregătit pe toate fronturile - moral și material. Ce credit? Copilul se va naște, va fi nevoie de atât de mulți bani.

Despre hateri și feministe

- Vă confruntați adesea cu condamnări?

- La început, când oamenii începeau să-mi scrie lucruri urâte, mă simțeam rănită. Când primești pentru prima dată un mesaj precum "Ești doar un incubator", te gândești și te simți tristă. A doua oară, începi să fii de acord: "Da, sunt un incubator". A treia oară, voi profita eu însămi de asta. Am găsit un afiș cu inscripția "Incubatoare" și m-am fotografiat lângă el, apoi am publicat fotografia pe blogul meu. Acesta a fost răspunsul meu. Critica la adresa mea, insultele - totul este doar un "bătătorit", nimic nou sau original nu se scrie, așa că nici nu le citesc. Aceste mesaje sunt ca un zgomot alb.

- Ați fost amenințată vreodată?

- Cu doi ani în urmă, am fost abordată de câteva femei care se numeau feministe radicale. M-au acuzat că promovez maternitatea surogat și îndemn fetele să participe la program. În opinia lor, maternitatea surogat ar trebui să fie interzisă și condamnată. Atunci am avut parte de ură extremă. Mi-au șters profilul de pe rețelele de socializare, bănuiesc că au fost implicate în asta. Au găsit adresa mea, m-au amenințat că știu unde locuiesc. Cineva mi-a tăiat roata mașinii. Atunci am instalat camere de supraveghere la casă.

- Nu sunteți de acord cu acuzațiile?

- Nu promovez maternitatea surogat, nu spun că este minunat și ușor. Dimpotrivă, am arătat cât de greu a fost, cum am lăsat-o pe Sonia timp de o lună și jumătate când am plecat în Moscova și Sankt Petersburg, cât de mult a simțit lipsa mea. Am scris sincer despre grețurile de dimineață, despre toate dificultățile și capcanele. Nu înțeleg de ce feministele se concentrează asupra mea. Mulți oameni se implică în maternitatea surogat nu dintr-o idee ci sunt impulsionați de nevoie, este literalmente ultima șansă de supraviețuire și întreținere a familiilor lor. De ce nu sunt întrebări despre situația acestor femei? Unei femei cu copil îi este mult mai dificil să lucreze decât unui bărbat. Chiar și la munca de la distanță, o mamă trebuie să combine muncă cu creșterea copiilor, curățenie, gătit, trebuie să se distragă în mod constant. Un bărbat nu are astfel de probleme. El se închide în cameră și nimeni nu îndrăznește să-l deranjeze. El este un bărbat, el lucrează. Grădinița ar trebui să elibereze femeia de povară. Dar pentru mine, aceasta înseamnă renunțarea la 50% din profesii. Aș vrea să fiu șofer de camion, să plec timp de cinci zile. Dar o mamă nu poate face asta. În următorii zece ani, va lucra acolo unde îi permite situația. Femeilor le trebuie sprijin, bărbații ar trebui să aibă aceeași responsabilitate în creșterea copiilor ca și femeile. Oferiți femeilor un sprijin adecvat, iar atunci doar cei cu adevărat interesați vor alege maternitatea surogat. Motivația lor va fi ideologia, nu nevoia.

- Vă mulțumesc!