Moldoveanca ce le reușește pe toate: călătorește, găteşte, creează şi administrează afaceri

Atunci când i-am citit pentru prima dată CV-ul, am muţit de mirare şi am ameţit la propriu. Motivul? Protagonista acestui articol a reuşit să facă mult mai multe decât îţi poţi imagina că se poate. Ireal pentru o viaţă de om. Deşi, articolul ar fi trebuit să poarte titlul de „O zi din viaţă”, m-am gândit că e peste puterile mele să descriu pasiunile acestei femei în cadrul unui proiect de o zi.

Îi spune Adelina Srinivasan (Moraru) şi s-a născut în Ţarigrad, Drochia. După ce a absolvit facultatea de Limbi Străine a Universităţii de Stat din Bălţi, a activat o perioadă în calitate de profesoară  de engleză la liceul „Dante Alighieri” din Chişinău, apoi la „Linguata. „Îmi amintesc şi azi de acele vremuri. La liceu aveam un salariu de 130 de lei lunar, iar fondul părintesc mai aduna câte 150 de lei. Cu aceşti bani era imposibil să plăteşti chiria, să te îmbraci cum se cuvine unei profesoare, cu gust, chiar dacă modest. De aceea, făceam ore particulare de engleză şi franceză, ca să pot supraveţui. Totuşi, părinţii îmi trimiteau regulat genţi cu mâncare, pentru că indiferent de cât lucram suplimentar şi economiseam, bani oricum nu îmi ajungeau. La „Linguata” aveam un salariu mai bun, dar şi aşa, orice vis că voi ieşi vreodată din chirie era spulberat din faşă. Dacă nu plecam atunci, cred că oricum aş fi făcut-o mai târziu, doar că prin Italia sau oriunde în altă parte”.

Dar soarta i-a surâs altfel. S-a căsătorit în 2002, cu Sundhar, un american de origine indiană, cu care s-a cunoscut la Chişinău. „Sundhar, făcuse cunoştinţă cu un moldovean la o conferinţă în SUA şi se gândea că poate deschide o afacere în Moldova. Respectiv, eu am fost cea care a asigurat traducerea pe perioada aflării lui în ţară. Ulterior, acel moldovean şi soţia lui au devenit nănaşii noştri”. Nunta au jucat-o de două ori - una moldovenească în sat, apoi alta indiană în SUA, şi a plecat în lumea mare.

Şi dacă mulţi dintre noi abia de au vizitat câteva ţări, Adelina a reuşit să trăiască în Germania, Olanda, Marea Britanie. A călătorit în peste 20 de ţări din Europa şi Asia, iar India şi Moldova fiind vizitată cel mai des. „Eu am mers în Germania şi Olanda până la căsătorie fiind în căutarea unui trai decent şi a unui mod de câştig mai sănătos.  După un an şi jumătate m-am întors  acasă. Îmi era dor de părinţi şi nu am mai înnoit viza. În Marea Britanie am mers cu soţul după ce am obţinut o viză de reşedinţă de înaltă calificare. Ne-am întors în SUA după un an însă, trebuia să primesc cetăţenia, iar eu aveam nişte conflicte cu reşedinţa în altă ţară”.

În SUA locuieşte de mai bine de 15 ani. A trăit iniţial în Texas (cam vreo 11 ani), iar acum e stabilită în Colorado. Şi în tot acest răstimp a străbătut America în lung şi în lat, călătorind în peste 30 de state. „După Europa, viaţa în America e totuşi diferită. Este adevărat că ambele continente oferă posibilităţi şi avantaje, însă în Europa noi vom fi mereu de origine străină. Chiar dacă aş fi născut acolo, copilul nu ar fi împrumutat cetăţenia acelei ţări. În America suntem americani, iar posibilităţile de afaceri sunt cu mult mai mari. Pot să spun cu certitudine că în Europa discriminarea rasială e mult mai evidentă. Tot în SUA mulţi îşi pot permite o casă spaţioasă, pe când în Europa ar fi trebuit să fie milionari ca să aibă un asemenea lux. Pe mine personal, lipsa de spaţiu a fost ceva ce m-a deranjat mereu în Europa. Un mare dezavantaj al SUA e sistemul medical foarte costisitor. În Europa înlesnirile sunt enorme, mamele pot creşte acasă copiii ani de zile, iar pentru asta pot primi îndemnizaţii. Nu şi aici”.

Culinăria a fost dintotdeauna o mare pasiune a ei. Găteşte de la 15 ani – îndeletnicire hotărâtoare pentru anii de mai târziu, când reţetele ei au ajuns pe paginile celor mai renumite reviste americane. „În 2002 am decis să devin vegetariană, deşi uneori am mai încălcat „regula” şi am mâncat carne. Cert e că din 2009 mă ţin de cuvânt. Tot atunci mi-am făcut şi un blog culinar - vegetarianyogini.blogspot.com. Stilul meu de a găti este fuziune eclectic, adică combin stilurile de gătire - moldovenesc cu indian. Îmi plac experimentele culinare de orice fel, nu sunt tradiţionalistă. Am publicat multe reţete în diferite reviste din SUA, cea mai recentă fiind cea din toamna anului trecut, iar acest fapt mi-a permis să câştig multe concursuri culinare internaţionale cu premii. Am avut o invitaţie chiar şi la un show TV foarte popular în SUA, dar am refuzat pentru că era sezonul de vară, perioadă când noi mergem în vizită în India şi în Moldova”.  Între timp a devenit pasionată de arta patiseriei şi decorării torturilor. Chiar a avut o afacere în Texas timp de 4 ani în acest domeniu.

În timp ce progresa în domeniul culinărie, Adelina a reşit să exceleze şi în alte domenii. A făcut studii de graphic designer şi a lucrat mulţi ani în această sferă. „Sunt pasionată de arta textilă a Indiei. Am şi o afacere „Gemmaya” - sunt designer de fuste şi rochii din sariuri. Toate sunt exotice, moderne, stilate. De mai bine de un deceniu fac şi bijuterii, din mătăsuri, sariuri, lut şi pietre/perle din India”. E pasionată de fotografie (gastronomie, landscape) . „Cutreierând prin lume, am învăţat să fac foto cu alţi ochi, deşi nu sunt  fotograf profesionist”. Colecţionează cărţi de bucate, îndeosebi dintre cele vechi. Practică desenul henna, pe care a ajuns să îl facă până şi pe fursecuri.

Şi asta nu e tot. Familia Srinivasan mai are şi alte afaceri care nu ţin de sfera creativă, Adelina fiind şi CEO şi administratoare. Din acest punct de vedere face şi multă caritate, îndeosebi în India. „India e o ţară foarte bogată cu foarte mulţi oameni săraci. Diferenţa dintre sărăcia Moldovei şi cea a Indiei nu se compară. Sunt lucruri total diferite. Noi ajutăm uneori cu bani pentru hrana nevoiaşilor şi educaţia copiilor. Uneori donaţiile le facem prin organizaţii religioase care se ocupă de caritate”.

Toate aceste evenimente – traiul în diferite ţări, descoperiri de pasiuni, lansări de afaceri, nu au împiedicat-o pe Adelina să aducă pe lume o fetiţă ochioasă şi mult dorită pe nume Malini. „Fiica e în clasa a doua – un copil pe cât de creativ, pe atât de încăpăţânat, în sensul frumos al cuvântului. A făcut timp de un an balet, iar acum e pasionată de patinaj. Locuim la doi kilometri de sediul central al Jocurilor Olimpice din SUA, unde are la dispoziţie infrastructură şi instructori din lumea întreagă”. 

„Deşi soţul este indus, iar eu creştin ortodoxă, în familia noastră se împacă toate sărbătorile în cel mai frumos mod. Şi nu doar sărbătorile, ci şi tradiţiile. Sundhar mulţi ani la rând aduna copii din mahala când mergeam acasă în Moldova şi-i învaţă gratis engleza. Se întâmpla prin anii 2003 – 2008 când pragul casei noastre era mereu plin de copii cu caiete şi cărţi în mâini. Soţul a avut dintotdeauna o slăbiciune pentru copiii curioşi. Motto-ul lui e că „orice e posibil prin învăţătură, cunoştinţele sunt putere”.  Apropo, el iubeşte Moldova foarte mult. E îndrăgostit de simplitatea şi bunătatea moldovenilor, de stilul nostru de viaţă. În caz că aş accepta, cred că s-ar muta chiar azi cu traiul în Moldova”.

Dacă aţi ajuns la finalul acestui articol, probabil că mulţi dintre voi v-aţi pus aceeaşi întrebare, pe care ne-am pus-o şi noi – „Cum a reuşit această femeie să facă atâtea lucruri?”. Și cu toate că răspunsul ei a fost „Secretul e pasiunea şi determinarea mea. Orice îndeletnicire începută fără pasiune are un sfârşit aproape. Îndoielile sunt cele mai mari obstacole în orice afacere, când un lucru este făcut de dragul lucrului, nu doar al rezultatului final sau al celui financiar - acel lucru reuşeşte cel mai bine” cea mai bună explicaţie a fost faptul că interviul nostru s-a petrecut la ora cinci dimineaţa, ora locală din Colorado, or, pentru această femeie cele 24 de ore date zilnic spre „consum” sunt prea puţine atunci când capul îi roieşte de planuri şi idei pe care abia aşteaptă să le pună în practică.

Foto: arhiva personală