Ești un părinte afectat de stres? Suntem mulți în situația aceasta! Ne dedicăm 100% copiilor, depunem eforturi să le oferim cea mai bună educație posibilă, participăm cu entuziasm la serbări și evenimente extra-curriculare, îi alinăm în nopțile în care au coșmaruri sau sunt bolnavi… Iar pe toate acestea le facem în timp ce luptăm să dăm randament și la serviciu. Unii dintre noi clacăm la un moment dat sau suntem pe punctul de a o face. Stresul zilnic ne împiedică să avem un somn odihnitor și intrăm într-un cerc vicios din care nu mai știm cum să ieșim. Care sunt semnele că tragi prea mult de tine și ce ai de făcut pentru ca situația să nu scape de sub control?

Ce este stresul parental? Potrivit psihologilor, stresul părinților este suferința pe care o resimt aceștia când simt că nu mai pot face față ca părinți. Acest lucru poate fi măsurat cu ajutorul unui chestionar, numit indice de stres parental, care măsoară sentimentele părinților după afirmațiile lor, percepția lor asupra caracteristicilor copiilor, capacitatea de a face față la stres și funcționarea relației părinte-copil. Altfel spus, stresul parental este cauzat de starea de spirit a părinților. Cât de eficient ești ca părinte este strâns legat de felul cum te vezi tu. Însă, sentimentele de inadecvare, de copleșire, credința că ești incapabil să-ți îndeplinești responsabilitățile de părinte sunt reale, doar că le percepem diferit. Descoperă în acest articol cele 10 semne care dovedesc că ești un părinte afectat de stres și ce soluții ai pentru a te elibera din această capcană. Nu le ignora, deoarece riscul cel mai mare este să ajungi să suferi de burnoutul parental.

Ce este burnoutul parental?

Din ce în ce mai mulți părinți se confruntă cu epuizarea, iar acest lucru îi face să se simtă ineficienți în meseria de părinte. Oboseala intensă și generalizată, distanțarea emoțională față de partener și copii – izvorâtă probabil din robotizarea cu care faci lucrurile, un sentiment de incompetență legat de ceea ce faci ca părinte, toate acestea sunt comportamentele comune părinților care suferă de burnout.

Cauzele care pot determina un părinte să se simtă epuizat sunt:

• lipsa de somn, odihna insuficientă;
• lipsa de ajutor;
• izolarea;
• presiunea de a face totul bine sau foarte bine.

Când treburile casnice nu sunt împărțite, acumularea de sarcini domestice și profesionale poate duce la surmenaj. Oboseala psihică și fizică care se instalează ajung să aibă repercusiuni asupra vieții familiei. Sănătatea se deteriorează, somnul devine o corvoadă, sarcinile zilnice devin mult mai greu de depășit și cuplul nu mai este în echilibru.

Cum se vede un părinte stresat. 10 semne ușor de depistat

Meseria de părinte scoate la iveală o serie de emoții puternice, de la exaltare la disperare. Sentimentele de dragoste, fericire și mândrie se pot transforma rapid în furie, ură sau vinovăție, în funcție de situație și de gradul de sprijin disponibil pentru tine. Aceste sentimente sunt complet normale. Majoritatea părinților experimentează emoții negative din când în când. Dar care sunt comportamentele care te predispun la a fi un părinte stresat? Iată 10 dintre ele:

1. Urmărești perfecțiunea

Primul semn al faptului că ești un părinte afectat de stres este obsesia pentru perfecțiune. Vrei să-i dai copilului o educație excelentă, îl înscrii la multe activități pentru a-l ajuta să descopere lucruri noi, te implici în tot ceea ce înseamnă școală, elaborezi și gătești în permanență rețete complexe… Pe scurt, ambiția ta este să gestionezi totul cu măiestrie!

Idealizarea vieții de familie este un factor important în apariția stresului parental. Imaginea de familie perfectă pe care o vezi peste tot, pe rețelele de socializare sau în filme, a devenit inconștient un model de urmat pentru multe familii, cu scopul de a asigura copilului o creștere sănătoasă și fericită. Însă acest lucru duce la adoptarea de noi rutine, de cele mai multe ori idealiste și imposibil de urmat pe termen lung. Acest lucru te plasează într-o situație de eșec, care te face să te simți vinovat/ă.

• Ești instabil emoțional

A jongla cu viața profesională și cu activitățile copiilor nu este o sarcină ușoară. Responsabilitățile se adună cât ai zice „pește” și se instalează stresul. Când devine copleșitor, vei experimenta anxietate puternică și, în scurt timp, atacuri de panică. Un fel de „nivelul următor”… Este dificil să te adaptezi mereu la nevoile copilului, și numai la ale lui, fără să păstrezi și timp pentru tine. Apar frustrările. Uneori, îți poți pierde cumpătul, iar de aici până la agresivitate mai este doar un pas. Într-o perioadă de stres profesional și parental intens, emoțiile sunt trăite la extreme. Stresul provoacă iritabilitate și schimbări frecvente de dispoziție.

Există o puternică alternanță între sentimentele de iubire și de ură față de sine și față de ceilalți: ne simțim victimele nedreptății prin prisma sacrificiilor pe care le-am făcut și a investițiilor făcute (în special, pentru educația copiilor), care, uneori, nu sunt recunoscute la adevărata lor valoare. Responsabilitatea semnificativă care stă pe umerii părintelui duce la o presiune care trebuie gestionată pentru a nu deveni copleșitoare. Este posibil să te confrunți cu stres cronic, dacă ești o fire mai sensibilă. Hipersensibilitatea îți poate mări emoțiile de zece ori și devin greu de gestionat pentru oricine.

• Ești epuizat/ă fizic

Viața de zi cu zi a unui părinte nu este ușoară. Trebuie să fii pe toate fronturile pentru a-ți putea gestiona cariera profesională, obligațiile familiale și viața de cuplu. Toate în același timp. Epuizarea fizică reprezintă un simptom al stresului părinților.

Sentimentul de epuizare resimțit de persoanele afectate de stresul parental este cu totul aparte: această oboseală fizică, pe cât de intensă este, nu este niciodată ameliorată, chiar și după multe ore de odihnă. Tulburările de somn sunt foarte frecvente când suferi din cauza stresului. Adormi greu și te trezești peste noapte de mai multe ori, iar dimineața ești obosită. Apar insomnia repetitivă și somnul neodihnitor, iar bateriile energetice nu sunt niciodată pline.

Ai impresia că, cu cât trece timpul, cu atât rezervele îți sunt mai epuizate și te temi de acel moment în care te vei chinui să te ridici din pat. Când nivelul de energie este cel mai scăzut, este complicat să ai grijă de un copil. Membrele tale se simt grele, te simți învins/ă, iar sistemul tău imunitar încetinește. În cele din urmă, ești mai fragil/ă și, prin urmare, cazi pradă infecțiilor virale și bolilor cronice.

• Te simți vinovat/ă

Lista ta cu lucruri de făcut crește pe zi ce trece și te copleșește. Știi că nu vei putea niciodată să bifezi totul, iar acest sentiment te face să te simți vinovată. Stresul parental duce la o adevărată pierdere a entuziasmului și a plăcerii în îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi, precum îngrijirea copiilor, treburile casnice sau activitățile de la serviciu. Creierul tău, aflat sub presiunea acestui surmenaj, este în alertă și nu mai este capabil să organizeze corect sarcinile în funcție de prioritatea și operabilitatea lor. Ești pierdut/ă în acest flux de gânduri, iar nevoile de acasă se adună și, în cele din urmă, devin insurmontabile. Pe de altă parte, te lupți să gestionezi și activitățile celorlalți. Epuizarea fizică și psihică pe care o trăiești te doboară și nu mai găsești puterea de a menține rutina zilnică pe care ai ținut-o în frâu până acum.

Acest simptom este un semnal de avertizare care necesită deseori căutarea ajutorului în exterior pentru a depăși aceste dificultăți și pentru a-ți recăpăta echilibrul în viața de familie și cea profesională. Stresul parental și cel profesional au simptome comune, cum ar fi sentimentul de eșec, pierderea motivației și epuizarea.

• Întâmpini dificultăți în relația de cuplu

Când părinții sunt stresați, asta se vede și în relația lor de cuplu. Epuizarea cauzată de creșterea copilului și iritabilitatea cauzată de tulburările de somn duc adesea la conflicte între parteneri. Îngrijirea copiilor devine o sarcină greu de gestionat de ambii părinți și cauza multor certuri. Gestionarea treburilor zilnice plasează cuplul pe plan secund. Este posibil să fi observat o anumită lipsă de interes, o nepăsare în relația conjugală în această perioadă. Scăderea dorinței sexuale la femei și tulburările de libido la bărbați sunt primele semne. Dacă ești un părinte afectat de stres, dorința sexuală este abandonată și înlocuită cu oboseala intensă. Pe lângă scăderea dorinței sexuale, dezinteresul față de partener este uneori extrem și poate duce în unele cazuri la infidelitate.

• Te distanțezi de copii

Distanțarea emoțională este unul dintre cele mai mari simptome ale stresului părinților. Când ești epuizat și complet golit de energie, nu vei mai găsi puterea de a interacționa cu copilul tău ca înainte. Părinții care se confruntă cu această problemă raportează o mare scădere a plăcerii creșterii copiilor, însoțită de un puternic sentiment de detașare. Ei acordă mai puțină atenție la ceea ce spun copiii, nu-i mai ascultă cu atenție și recunosc că uneori neglijează anumite probleme pe care le întâmpină copiii lor pentru a evita adăugarea unei sarcini suplimentare.

Ca efect, copilul poate dezvolta un atașament dezorganizat dacă simte această distanță față de părinți. El se simte mai puțin ascultat, mai puțin sprijinit și suferă din cauza acestei distanțe.

Unii copii ar putea dezvolta răni emoționale pe măsură ce cresc, precum rana respingerii sau rana abandonului, suferințe care se acutizează pe măsură ce cresc. Tulburările emoționale apar în aceste situații, când există o lipsă severă de sprijin emoțional. Distanțarea emoțională față de copilul tău este frecventă în caz de stres cronic. Epuizarea ta fizică și mentală te plasează într-o stare pasivă și lipsită de emoții pozitive. Dacă simți o deconectare cu copilul tău, nu ezita să ceri ajutor partenerului sau unui psihoterapeut.

• Simți o singurătate profundă

Probabil te-ai simțit de multe ori singur (ă), neînțeles/ neînțeleasă de ceilalți. Dacă mai întâmpini și dificultăți de comunicare cu partenerul, acest lucru îți accentuează singurătatea. Stima ta de sine este deteriorată de epuizarea mentală și fizică. Te simți profund jenat(ă) că nu poți gestiona așa cum ți-ai dori creșterea și educația copilului tău.

În plus, sentimentul de vinovăție te împiedică să discuți cu cei din jur despre grijile tale. În cele din urmă, te retragi în tine și eviți orice fel de comunicare. Cei dragi, în fața cărora refuzi să-ți recunoști sentimentul de eșec, ajung să nu-ți mai înțeleagă comportamentul. De aceea, dacă treci prin aceste situații este absolut necesar să vorbești cât mai des cu cei din jur despre tot ce simți că te apasă.

• Te îndoiești de abilitățile tale de părinte

Să te îndoiești de abilitățile tale de părinte reprezintă un alt simptom al stresului parental.  Evident, a îngriji un copil pentru ca acesta să se dezvolte cât mai bine este o sarcină care necesită multă versatilitate: răbdarea, înțelegerea și învățarea sunt pilonii pe care se bazează educația copiilor. Faci tot ce poți, dar încă ai acest sentiment enervant că nu te descurci suficient de bine. Mai rău, ai tendința de a te compara cu alți părinți: de ce par să se descurce mai bine? Începi să te îndoiești de metodele pe care le-ai folosit pentru a-ți educa copilul. Când întâmpini dificultăți, dai vina direct pe alegerile făcute și primul sentiment care apare este rușinea.

Imaginea pe care ai avut-o despre tine ca părinte nu corespunde cu ceea ce trăiești acum. Există un contrast între părintele pe care l-ai imaginat (sau ai fost înainte de această perioadă) și cel care ești acum. Acest semn se găsește și în simptomele depresiei postpartum. Această formă de depresie apare în săptămânile următoare nașterii, spre deosebire de stresul parental, care poate apărea în orice moment al vieții tale.

• Cedezi în fața dependențelor

Stresul cronic al părinților este o tulburare care, într-adevăr, provoacă comportamente adictive. Viața de zi cu zi a unui părinte este de multe ori pusă pe „modul pilot automat” – acțiunile sunt aceleași și se repetă în fiecare zi, aproape mecanic, fără o adevărată plăcere.

Pentru a scăpa de această realitate pentru câteva clipe este ușor să cazi pradă unor dependențe care afectează neuronii și înșală creierul pentru scurt timp. Abuzul de alcool și dependența de droguri sunt două tulburări frecvent identificate când un părinte suferă de stres cronic.

Chiar dacă nu au fost efectuate studii în cazul specific al burnoutului familial, numeroase mărturii dovedesc apariția și/sau o agravare a dependențelor în această perioadă dificilă. Dependența de substanțe nocive este o tulburare gravă care, pentru a fi tratată, are nevoie de ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății.

1. Ai gânduri negative

Totul pare greu de înfruntat, iar sentimentul de tristețe și vinovăție ocupă tot mai mult spațiu în viața de zi cu zi. Uneori s-ar putea să simți o tristețe profundă când te trezești și te gândești la ziua pe care va trebui să o petreci cu copilul. Lipsa de împlinire ca părinte este un factor care adâncește sentimentul de anxietate. În cele mai severe cazuri, stresul prelungit al părinților poate duce la depresie.

Pentru a te elibera de stresul parental, ai la îndemână mai multe soluții. Ele îți vor permite să te detașezi de această suferință care îți afectează calitatea vieții.

Trage un semnal de alarmă
Primul pas este să îți verbalizezi sentimentele. Acest lucru îți va permite să normalizezi ceea ce trăiești și să devii pe deplin conștient/ă de acest lucru. Eliberarea emoțională este esențială în lupta cu stresul.

Identifică și stabilește-ți limitele
Analizându-ți programul zilnic, identifică factorii de risc care te supraîncarcă și definește limite pe care să nu le mai depășești. Pentru copiii tăi, dar și pentru tine.

Mergi la medic
Un specialist îți va oferi tratament în cazul în care constată că te lupți din greu cu stresul, ești  epuizat(ă), te confrunți cu anxietatea și nu reușești să ai un somn optim. 

Fă-ți timp pentru tine
Poate sună a clișeu, dar este foarte important să ai grijă de sănătatea ta fizică și psihică pentru a menține echilibrul și a nu te lăsa copleșit/ă de grijile zilnice. Poți începe o activitate nouă, cum ar fi alergarea, pentru a elibera tensiunea. Sau 30 de minute de liniște, doar pentru tine, înainte să se trezească toată familia.