Cum scapi de gelozia copilului mai mare față de nou-născut

Venirea pe lume a unui nou membru de familie este o bucurie fără de seamăn, dar mulți părinți se confruntă în această perioadă și cu gelozia copilului mai mare față de nou-născut. Deși este o frustrare normală și trebuie tratată ca atare, dacă părintele nu gestionează corect situația și nu vine cu acțiunile potrivite, situația ar putea scăpa de sub control, iar consecințele pot fi chiar de natură violentă față de bebeluș ori își pot lăsa amprenta în viitoarea relație dintre frați. Psihopedagogul și psihoterapeutul român, Andreea Petrea, explică cât de decisiv e rolul părintelui în procesul de înlocuire a geloziei inițiale cu dragostea.

Gelozia, ca trăire, se naște dintr-o amenințare reală sau imaginară și reprezintă un amalgam de simțăminte ce oscilează între teamă și mânie. Din nevoia de a capta atenția părinților și a obține dragostea lor, reacțiile copiilor, în urma trăirii sentimentului de gelozie, sunt diferite:

– apariția unor comportamente regresive: suptul degetului, dorința de a suge din biberon/suzeta/sânul mamei, udarea patului noaptea;

– o atitudine generală de neascultare;

– dezvoltarea unor stereotipii: clipitul des, gesturi repetitive, bâlbâiala etc.;

– din cauza incapacității de a-și exprima acest sentiment, copilul poate prezenta: dureri abdominale, crize febrile, erupții cutanate, răceli frecvente etc.;

– dezvoltarea unor frici;

– agresivitate manifestată față de alți copii sau față de nou-născut.

Sugestii pentru atenuarea geloziei

Înainte de nașterea noului copil:

– anunță copilul de venirea în familie a fratelui mai mic, el are nevoie de timp pentru a se acomoda cu ideea că va împărți atenția și dragostea părinților;

– vorbește-i despre schimbările care vor apărea în familie, despre atenția de care va avea nevoie bebelușul, implică-l în alegerea numelui sau alegerea jucăriilor și a hăinuțelor, fă-l să se simtă important în familie;

– pune în valoare statutul de frate mai mare prin analogii cu personaje din povești /desene animate unde aceștia sunt priviți ca niște eroi de către frații mai mici;

– vorbește-i despre faptul că oamenii se ajută unul pe celălalt; cei mari, fiind mai puternici și mai înțelepți, îi ajută pe cei mici, care nu se pot descurcă singuri, iar mai târziu, aceștia vor avea parte de recompense (distracție împreună);

După nașterea copilului:

– încurajează-ți copilul că bebelușul aparține întregii familii, nu numai părinților;

– dacă copiii vor împărți camera, creează-i copilului mai mare un spațiul doar al lui;

– discută despre activitățile în care se poate implica în creșterea bebelușului, însă nu împovărați copilul cu activități disproporționate vârstei lui;

– lasă-l să atingă copilul, să stea lângă el astfel încât să nu simtă că este ținut departe;

– nu face comparație între ei și încearcă să pui în valoare ce are fiecare mai bun;

– acordă, pe cât posibil, atenție și timp în mod egal, desfășoară activități plăcute cu cel mare, în timp ce bebelușul doarme sau altcineva are grijă de el;

– provoacă-l să vorbească deschis despre ceea ce simte, făcând asocieri cu întâmplări din desene animate/poveșți, ascultă-l și evită critica ori sancționarea copilului pentru ceea ce simte/gândește/exprimă;

– încurajează-i să împartă jucăriile, restituindu-le după utilizare, astfel încât să învețe ce înseamnă colaborarea și respectul față de ceilalți;

– fii ferm/ă în impunerea și respectarea regulilor din cadrul familiei, însă nu te angaja în rolul de judecător atunci când există dispute între frați, ci învață-i să negocieze;

– este de preferat că venirea pe lume a bebelușului să nu coincidă cu „ieșirea”, celui mai mare, din casă (grădiniță, școală, vacanțe prelungite la bunici), însă dacă acest lucru nu poate fi amânat, fii foarte atent/ă la reacțiile copilului (poate simți că este exclus/înlocuit).

Sursa: psychologies.ro

Foto: copilul.ro