2 ingrediente secrete ale unei copilării fericite

Toți părinții își doresc să-și vadă copiii fericiți. Pentru aceasta îi înscriu pe cei mici la diferite cercuri de creație, le organizează sărbători deosebite și excursii de neuitat. Adesea însă în goana după noi lucruri care i-ar putea face fericiți pe cei mici, părinții uită de niște chestii elementare care, dacă nu există, toate celelalte eforturi sunt zadarnice.

Psihologul Ekaterina Zinovieva din Rusia le amintește părinților că, pentru a le oferi celor mici o copilărie fericită, este nevoie de două ingrediente esențiale. Părinții își doresc să aibă un copil fericit, sănătos, independent, sigur, inteligent, binevoitor, prietenos și să poată face orice: să deseneze, să cânte, să danseze. Pentru aceasta, părinții sunt gata să renunțe la multe. Aceasta este puterea dragostei părintești. Însă adesea ne scapă din vedere două aspecte importante din viața copilului: în toată învălmășeala legată de asigurarea unei copilării fericite, uităm de noi, mamele, și de relația cu soțul.

De ce uităm de noi, mamele? Pentru că a te gândi la tine și mai puțin la cei din jur înseamnă egoism? Sau poate că multe dintre ele nici nu știu, cum anume trebuie să aibă grijă de sine?

Psihologul susține că o femeie trebuie să înțeleagă: o mamă fericită înseamnă copii fericiți. Nu poți să-i oferi copilului ceea ce nici tu nu ai. Copilul imite aproape totul: și obișnuințele, și manierele părinților. Dacă mămica are succes, și fiica ei are șanse să obțină succese. Pentru că ea vede cum lucrează mămica pentru aceasta, cum își planifică timpul, cum încearcă să le reușească pe toate, unde greșește și ce face pentru a corecta. Fiica învață toate acestea de la mamă, va ști să aprecieze tot ce face mama și va încerca să devină la fel. Altfel spus, o mamă fericită îi poate ajuta și pe copiii ei să devină fericiți.

Cel de-al doilea ingredient al unei educații de succes a copilului este relația cu soțul. După nașterea copilului, toată atenția mamei este îndreptată spre copil. Și este ceva firesc. În această perioadă tata protejează, întreține familia, ajută în măsura posibilităților. El înțelege că în familie a apărut un omuleț mult mai important, care are prioritate în toate.

O asemenea situație poate fi păstrată pe parcursul primului an de viață a copilului, însă după aceasta tata are tot dreptul la atenția și dragostea de care se bucura anterior. Apare însă întrebarea: mama este pregătită să-i dăruiască soțului același „volum” de atenție, timp, zâmbete, dragoste, afecțiune? Adesea problemele copilului, starea lui, dispoziția, dezvoltarea lui rămân prioritare pentru mamă comparativ cu grijile soțului. Astfel, în relațiile dintre părinți își face loc răceala. Și oricât de bine ar juca teatru părinții încercând să demonstreze copilului că sunt fericiți, cel mic va simți răceala și va suferi.

Astfel, cel mic nu va ști cum trebuie să arate adevăratele relații dintre 2 oameni care se iubesc, care sunt rolurile părinților într-o familie. Neștiind aceste lucruri, cum va putea un copil, când va deveni matur, ce și cum trebuie să facă pentru a întemeia o familie puternică și unită?

Când sunt îmbrățișări și discuții amicale în timp ce copiii se joacă, când mama îl așteaptă pe tata de la muncă, iar el vine acasă cu flori, ca s-o vadă zâmbind, când între părinți este o scânteie ce-i unește, când ei sunt împreună unul pentru altul și nu doar de dragul copiilor, cel mic poate să rămână copil încă multă vreme și să-și caute de grijile sale copilărești.

Atunci când între părinți există armonie, dragoste, afecțiune și mama găsește timp pentru visurile și dorințele sale, comportamentul copiilor revine la normal. Ei se îmbolnăvesc mai rar, se bucură mai mult de tot ce au și ce-i înconjoară și devin mai independenți.

Informații: ihappymama.ru 

Foto: bebelu.ro