Aroganța este un mod de a ne camufla stima de sine scăzută. Ce manifestări o trădează?

Deși o persoană arogantă pare să fie sigură pe sine și încrezătoare, de cele mai multe ori această trăsătură este un mod de a face față sentimentelor de inadecvare. Uneori, aroganța ascunde un istoric abuziv, traumatic, care a fost contracarat de construirea acestei măști de încredere excesivă. Alteori, răsfățul exagerat naște sentimente de îndreptățire, manifestate la maturitate prin această trăsătură. Iată ce avem de făcut dacă suntem tratați cu aroganță sau dacă o manifestăm noi, scrie smartliving.ro

Aroganța este o trăsătură de personalitate

Stima de sine sănătoasă determină o persoană să-și aprecieze corect abilitățile și calitățile. Are empatie și compasiune față de suferința celorlalți, îi respectă pe cei din jur, nu se compară cu alții, își asumă riscuri, caută să-și depășească limitele, este hotărâtă în decizii și învață din eșecuri. Practic, vorbim despre o persoană care nu manifestă comportamente de înjosire a celorlalți și nici nu caută laude și validări constant (pe care și le oferă, de altfel, și singură în fața altora). 

A munci pentru a crește stima de sine este un lucru bun, dar când ducem acest demers către extreme putem încuraja aroganța. 

Comportamentul arogant

Arogantul se simte special și se comportă ca și cum ar fi mai valoros, mai demn și mai important, subestimându-i pe ceilalți. Este centrat pe sine și lipsit de empatie, compasiune și respect. Se simte îndreptățit să aibă drepturi și privilegii speciale și nu se supune principiilor de reciprocitate care conduc interacțiunile sociale sănătoase. 

Se angajează în comportamente care includ competitivitate excesivă, snobism, dominanță și impunerea forțată a punctelor sale de vedere în fața celorlalți. 

Aroganța servește în general ca un mecanism de compensare pentru stimă de sine scăzută și deprivare emoțională. Acest mecanism se dezvoltă în copilărie, ca un mod de a face față unui mediu ostil. Dacă cineva este nesigur și îi este frică de respingere, atunci s-ar putea să se comporte arogant. Aroganța, în acest caz, determină persoana să îi respingă pe ceilalți înainte ca ei să o poată respinge. 

Pe de altă parte, există persoane care, în copilărie, au fost excesiv de răsfățate. Educația a fost permisivă și limitele deficitare sau inexistente, asemeni domnului Goe. Aceste persoane continuă să se comporte în același mod și în perioada adultă. În acest caz, nu mai vorbim de aroganță ca un mod de a face față unei amenințări percepute ci de un comportament lipsit de respect și lipsă de limite. Vorbim aici despre persoanele care se simt mereu îndreptățite considerând că sunt privilegiate și merită tratament special.

Ce face ca aroganța să fie disfuncțională

Autosuficiența: Deoarece aroganții se percep ca fiind perfecți, nu au nevoie să-și stabilească obiective noi și nu se mai concentrează pe dezvotarea unor noi abilități.  

Ruperea relațiilor: Aroganța implică disprețul față de ceilalți. Nimeni nu vrea să se simtă inconfortabil, iar aroganța va face ca partenerii, prietenii, colegii și apropiații să nu aibă încredere în persoana arogantă sau să nu îi dorească compania.

Performanță slabă: Fără aportul altora și o supraestimare a capacităților, aroganții pot să aibă performanțe mai puțin adecvate la locul de muncă, în sarcinile zilnice sau în eforturile lor personale.

Dificultate în a cere ajutor: Deoarece aroganții consideră că ceilalți nu au o contribuție valoroasă, nu caută niciodată ajutor, chiar dacă au nevoie de el.

Ce trăsături are o persoană arogantă

Iată un mic profil al persoanelor arogante, astfel încât să putem recunoaște această trăsătură în noi sau în alții:

• Caută constant admirația celorlalți;
• Vorbește în mod constant despre sine și despre realizările sale;
• Îi place să fie în centrul atenției;
• Aparent este o persoană extrovertă și carismatică care ascunde lipsă de empatie, dispreț, egoism și resentimente;
• Își supracompensează punctele slabe; 
• Este competitivă și dominatoare;
• Încalcă limitele impuse de ceilalți;
• Are probleme în a crea sau menține relații;
• Este exagerat de sensibilă la critică, nu își recunoaște greșelile și se simte inconfortabil să ceară iertare;
• Este excesiv de critică, subliniind greșelile și slăbiciunile celor care nu îi îndeplinesc standardele înalte;
• Vorbește doar cu cei care crede că merită atenția ei.