E o problemă dacă copiii își văd părinții dezbrăcați? Ce părere are bloggerița Prințesa Urbană

E o problemă dacă copiii își văd părinții dezbrăcați? Ce părere are bloggerița Prințesa Urbană

Ar trebui părinții să apară goi în fața copiilor? Bloggerița și mama cunoscută ca Prințesa Urbană spune că depinde cum se simt părinții și copiii în cauză. Dacă nici pe părinți, nici pe copii nu-i deranjează, studiile și specialiștii spun că o atitudine relaxată față de propriul corp e de preferat, până la o anumită vârstă, când părinții sau copiii simt nevoia să se acopere. Pe blogul său, Prințesa Urbană a povestit despre experiența sa și apoi a venit cu unui psiholog român, urmată de studii și concluzii ale specialiștilor pe acest subiect.

Concluzia mea, după tot ce am citit despre subiect și tot ce am trăit pe propria-mi piele, în calitate de copil al părinților mei și de părinte al copiilor mei, este că e esențial să crești copii care nu au complexe față de propriul corp, care nu consideră în nici o situație corpul rușinos, însă știu să respecte intimitatea altora și regulile de decență în societate. Vedem cu toții cât de mulți adulți din jurul nostru nu au atins maturitatea sexuală, câți se tem de propriul corp, câți sunt acoperiți de rușine când trebuie să meargă la medic sau să se dezbrace pe plajă.

Un studiu arată că persoanele care între 0 și 5 ani au crescut în familii unde goliciunea nu era tabu au devenit adulți fără complexe și inhibiții în ce privește contactul fizic și exteriorizarea sentimentelor. Corpul uman nu este rușinos, nici urât, nici scârbos. El doar este. Nu cred că trebuie să exagerăm cu nuditatea, dar nici să ne pândească cel mic pe gaura cheii, că moare de curiozitate.

Mama nu s-a ferit niciodată de mine. Nu defila de colo-colo despuiată, dar nici nu se acoperea în mare viteză. Am crescut cu zero complexe față de corpul meu, iar asta m-a ajutat foarte mult în viață. Tata a fost mai pudic, iar asta nu mi s-a părut deloc ciudat. A fost alegerea lui și niciodată nu m-am gândit c-ar fi fost mai bine altfel.

Acum, că am copii, am aceeași atitudine relaxată față de ei pe care a avut-o mama față de mine. Ei cunosc totul despre corpurile lor și ale noastre, au pus întrebări devreme despre cum s-au născut, le-am explicat, denumindu-le organele implicate (uter, vagin), au înțeles văzându-se unul pe altul cum sunt fetele diferite de băieți, le-am explicat de ce eu am sâni și tati nu are. Facem baie uneori împreună, încă îi spăl pe amândoi (Sofia are aproape 6 ani, Ivan are 3 și jumătate). Ei știu, amândoi, că atunci când n-o să le mai placă să facem baie împreună sau nu mai vor să-i spăl eu, e suficient să-mi spună și ne vom vedea fiecare de treaba lui.

Discuția cu Meg Hickling, autoarea cărții „Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex”, profesor de știința corpului, cu experiență de aproape 30 de ani de predare în Canada, mi-a confirmat că aceasta e calea cea mai bună. Nuditatea e în regulă câtă vreme toți cei implicați se simt confortabil.

Gaspar Gyorgy, psiholog clinician, mi-a spus despre acest subiect următoarele: „… Studiile de specialitate ne spun destul de clar: prezența unui părinte dezbrăcat în perioada de copilărie mică și preșcolaritate nu cauzează nicio formă de abuz sau curiozitate față de explorarea sexuală prematură. Dar este esențial ca părintele să respecte atât perspectiva copilului, cât și pe cea a sinelui. Mai exact, în momentul în care cineva din familie – fie copilul, fie adultul – transmite semnale că nu se mai simte confortabil cu nuditatea, atunci este indicat ca aceasta să înceteze…”

Mi s-a părut frumos formulată opinia unui psiholog din Australia, Kathryn Berry, ea consideră că nu există o vârstă când nuditatea în familie devine nepotrivită pentru copil, dar că părinții trebuie să fie atenți la semnalele celui mic și, în cazul în care apare un disconfort din partea lui, să ia măsuri: „Nu există dovezi care să indice că nuditatea părinților afectează negativ copiii. Există chiar cercetări care arată că un mediu familial relaxat din acest punct de vedere ajută la formarea unei imagini pozitive asupra propriului corp, în cazul copiilor preșcolari”, spune dr. Berry.

*********

Fiecare părinte este în drept să decidă singur ce este mai bine pentru copilul său, doar încercați să nu le sugerați că goliciunea ar fi ceva urât și rușinos, căci ulterior, la maturitate, aceasta le creează probleme când vor să-și schimbe hainele spre exemplu la sala de sport sau chiar în relațiile cu sexul opus. 

 

Informații: printesaurbana.ro

Foto simbol: vkurier.by

Adaugă comentariu