Părinți exigenți înseamnă copii de succes? Ce spun tații și psihologul

Educația copilului începe în familie. Părinţii sunt promotorii educaţiei lui şi ei contribuie, în primul rând, la formarea personalităţii acestuia, îl învaţă să-şi  perfecționeze abilităţile de comunicare, de exprimare a sentimentelor, de a culege cunoştințe noi, de a se încadra în societate. Orice părinte îşi doreşte ca copilul lui să crească fericit şi să-şi găsească echilibrul în viaţă. Modul de a-i educa pe cei mici s-a schimbat odată cu generaţiile, dar indiferent de metode, fiecare părinte îşi doreşte să aibă copii care să devină oameni  fericiţi şi de succes.

Tații joacă un rol aparate în educaţia copilului. De cele mai multe ori stricteţea părinţilor ajută mult la formarea personalităţii copilului. Iată câteva păreri de-ale taţilor care consideră că în multe cazuri, severitatea părinţilor garantează un viitor de succes copilului şi îl ajută să se încadreze  mai uşor în societate.

Artiom Mardari - Unui copil îi trebuie puse anumite reguli, pe care să le înţeleagă şi să le îndeplinească fără mofturi, şi consider că severitatea nu constă în cuvinte urâte şi bătaie.  Copilului trebuie să-i oferi dragoste şi afecţiune, şi să-l educi prin cuvânt, poate cu un ton puţin mai ridicat, dar trebuie de venit cu argumente la fiecare poznă de-a lui.  Cred că părinţii severi au cu mult mai multe şanse să crească copii educaţi şi manieraţi, şi că în multe cazuri, unde sunt puse anumite reguli de educație sunt rezultate mult mai bune mai ales în zilele noastre.

Răzvan Trufandă - Educaţia are mai multe etape. Severitate e bună, dar cu limită. Trebuie să fii sever, dar trebuie să-i dai şi puţină libertate şi să încerci să-l faci să fie mulţumit cu ceea ce are. Să-l înveţi din vorbe, cu răbdare şi controlul de sine. Dacă eşti prea sever tot nu-i bine, pentru că îl poţi trauma psihologic şi totul poate să ia o altă întorsătură. Dacă eşti prea blând şi-l laşi de capul lui, atunci rişti să pierzi echilibrul copilului în viaţă. Totul cu limită trebuie să fie. Acum depinde şi de vârsta copilului. La fiecare vârstă ceva e diferit. Dacă eşti sever în primii ani, degeaba te chinui să-i explici reguli de comportament, pentru că nu va înţelege. Trebuie treptat să-i explici ce-i rău şi ce-i bine să faci. Severitatea vine de la sine, daca nu-ţi pasă atunci e rău. Dacă eşti prea strict , copilul rămâne marcat şi are de suferit, dar şi părinţii la rândul lor. Majoritatea copiilor fără viitor au în spate severitatea părinţilor folosită fără măsură, rămân marcați şi nu fac altceva decât să folosească exact ce au învăţat acasă.

Alexandru Drăgulean - Nu accept violența în educația copiilor, dar nici prea multă alintare nu trebuie. Îl cerți dacă deja e capabil să înțeleagă ce greșeală a făcut, în caz contrar vorbim în zădar. Copilul trebuie încurajat și motivat. Lăudat și apreciat. Dar cel mai mult contează exemplul personal şi atmosfera în care este crescut și educat. Eu mă strădui să explic ce e bine și ce e rău, să-i arăt care vor fi consecințele comportamentului său, uneori prin joc de rol. De exemplu ea este educatoare, iar jucăriile - copii. Și atunci ea vede ce e aia responsabilitate şi multe alte chestii. Principalul este să fii corect, pentru că dacă copilului îi spui una, dar faci opusul, el se va dezamăgi. Cât despre tactici, îmi place metoda  Montessori. Această metodă se caracterizează, în linii mari, ca o metodă prin care copiii sunt percepuţi ca ceea ce sunt de fapt şi prin care li se creează un mediu propice dezvoltării potențialului lor spiritual, emoţional, fizic şi intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunităţii.

Constantin Graur - Nu întotdeauna părinţii severi reuşesc să crească copii de succes,dar sunt cazuri când copiii pot deveni mai încrezuţi şi mai responsabili în ceea ce fac.  Atunci când este cazul trebuie să fim mai stricți cu copiii, ca să devină o personalitate. Tacticile pe care le folosim în familie sunt simple şi nu necesită mult timp. Însă prin joacă poţi să-l înveţi pe copil reguli de conduită, prin comunicarea activă, jocuri educative şi multe altele. Încurajarea contează la fel de mult, pentru că trebuie să venim cu explicaţii la faptele lui, fie rele sau bune.

Vasile Pugăcescu - Din start aș zice că „severitatea” are părțile ei pozitive și de asemenea și părțile ei negative. Nu sunt adeptul la ceea ca ambii părinți să fie severi cu copilul. Un lucru principal la care ar trebui părinții să aibă un comportament de succes este că, unul dintre ei ar trebui să fie sever, iar altul deja să aibă rolul de alinare a copilului. Ca de obicei în orice familie nu este logic ca mama să fie severă. Inima mamei nu îi poate permite să fie severă, cauzele fiind: 9 luni purtarea copilului în burtă, prima privire a copilului este către mamă (anume ea este acea persoană care îl ia în brațe, îl privește etc.) – de aici se naște și iubirea cea mare între mamă și copil. Deja ce ține de tată – aici aș zice că are o inimă mai „puternică” și își poate permite să fie mai sever cu copilul, numai că iarăși mult ar depinde și de genul copilului (băiat sau fată). Însă, nu uităm, că nu mereu este recomandat să fie unul bun și altul rău (sever și blând). Aceste stări din când în când ar trebui să se schimbe cu rolurile. Dacă mereu este tatăl rău și mama bună, ne vom trezi că copilul își va crea o concluzie simplă – „Sunt și voi fi doar cu mama”. Severitate trebuie să existe în educarea copiilor, unele lucruri simple pentru existența acesteia în educație sunt: -  Copilul nu va fi alintat; - Va cunoaște ce înseamnă „se permite” și ce înseamnă „nu se permite”; - Va crește cu o responsabilitate mai mare față de ceea ce îl așteaptă pe viitor etc. Nu uităm de ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi – mediul în care trăim este agresiv, înrăit.

*****************************************************************************

Am discutat cu psihologul Oxana Botnari despre cum e să creşti copii de succes şi cât de severi trebuie să fie părinţii în educaţia copiilor. Ea vine cu un set de recomandări, pe care orice părinte trebuie să le urmeze şi să le aplice în educaţia copilului.

- Aveţi grijă să nu pedepsiţi atât de rău încât copilul să prefere să facă orice numai să evite pedeapsa. Aceasta îl va determina să spun mai multe minciuni.

- Străduiți-vă ca copilul să aibă încredere în voi indiferent ce ar face, ajutându-l să găsească soluţia la orice problemă. Discuţia trebuie să fie calmă şi prietenoasă pe cât posibil.

- E de dorit să stabiliţi nişte reguli, astfel ca greşeala să nu se mai repete. Trebuie să-i învăţaţi pe copii să-şi înfrunte propriile greşeli şi să aprecieze onestitatea, lăudându-l pentru că şi-a recunoscut fapta greşită.

- Nu vă neliniştiţi prea des din cauza copilului şi nu vă străduiţi să faceţi totul pentru el. Copilul are nevoie de libertate în acţiuni, să înveţe să se descurce singur în situaţii dificile.

- Doar prin exemplele proprii îi demonstrăm copilului atitudinea adecvată faţă de succes şi insucces. Apreciaţi cu voce tare capacităţile proprii şi rezultatele lucrului. De reţinut este faptul că lauda, ca şi pedeapsa, este direct proporţională cu fapta.

Foto: arhivele personale; matrony.ru