Bărbații despre sarcină și naștere. Ion Andronache: Nu le impuneți copiilor roluri separate pentru băieți și pentru fete!

Un alt bărbat, alt tată și alte opinii la aceeași rubrică: Bărbații despre sarcină și naștere. De această dată l-am provocat la asemenea discuții pe cel ce are multe de spus despre credință, viață, despre tot. Da, în spatele vloggerului ortodox, Ion Andronache, pe care l-ai cunoscut datorită filmulețelor distribuite de „Ortodoxia - pentru că așa trebuie” se ascunde un soț și un tată în adevăratul sens al cuvântului. Iar valorile ce le împărtășesc împreună cu soția Alina, sunt preluate atât de frumos de către copiii cuplului. Sunt trei: doi flăcăi și o fetiță, iar motto-ul nelipsit din capul mesei e: „Ce fac fetele, fac și băieții. Ce fac băieții, fac și fetele!”

Este superb să afli despre acest dar dat de la Dumnezeu împreună cu soția. La noi în familie se discută sincer pe orice temă, ținem cont de nevoile și starea de sănătate a fiecăruia. Respectiv eu știam de reținerea ciclului menstrual. Împreună am făcut testul de sarcină și împreună așteptam cu nerăbdare rezultatul. Nu regret că soția nu mi-a făcut o surpriză, pentru că acele momente de suspans până la aflarea rezultatului, dar și mai ales momentul când afli despre sarcină, sunt extrem de frumoase.

Din cauza schimbărilor hormonale, la soția mea emoțiile și dispoziția mereu se schimbau. Eu încercam de fiecare dată să îi fiu alături pentru a trece împreună prin cele mai ciudate, dar și unice trăiri. Sarcina este o perioadă în care femeia trece prin multe schimbări fizice și psihologice, iar bărbatul trebuie să aibă multă răbdare și să-i ofere tot sprijinul, multă afecțiune și dragoste.

Sunt dator cu 10 orhidei...

Toate trei sarcini au fost diferite și nu aș putea descrie la general. În fiecare sarcină au fost momente unice. La prima sarcină îmi doream foarte tare un băiat și să fie fotbalist, respectiv după ce la ultrasonografie medicul a confirmat că e băiat, am început a crește și educa un fotbalist din burtă. Era anul 2012, campionatul european de fotbal… mereu voiam ca soția să privească cu mine toate meciurile. Citisem că astfel pot influența/educa unele preferințe la copil. Cu al doilea copil a fost o sarcină grea, nopți nedormite alături de soție. În cea de a treia sarcină, față de primele două, soția mea avea multă energie și participa la diferite activități, a muncit până în ultima clipă. Căutam chiar soluții cum să o mai țin în casă. Ce ține de pofte, erau multe și ciudate, poate chiar și nu foarte sănătoase: cvas (nu unul oarecare, ci anume de la gheretele de pe marginea drumului), pepene verde, colțunași, chipsuri și plăcinte cu cartofi. La ultima sarcină, până la 36 de saptămâni nu eram siguri care este sexul bebelușului. Puneam pariuri cu soția, ea spunea că e fată, eu ziceam că e băiat... deci, acum îi sunt dator cu 10 orhidei.

În perioada celor 9 luni de sarcină, nu doar mama trebuie să aibă grijă de copilul din burtă, dar și tatăl. Ba mai mult, în această perioadă responsabilitatea tatălui se dublează, pe lângă grija pe care trebuie să o aibă față de copil se mai adaugă și grija, afecțiunea sporită, față de mama copilului. Din învățătura Bisericii ortodoxe cunoaștem că copilul dobândește suflet de la concepere, iar din acest motiv ambii părinți trebuie să-i ofere acestui suflețel încă din primele săptămâni o creștere și dezvoltare în pace, bucurie și dragoste...adică o creștere și dezvoltare împreună cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste, pace și bucurie.

Bărbatul în perioada celor 9 luni de sarcină trebuie să aibă grijă de starea psihică, emoțională și de sănătate a mamei. Nu trebuie nicidecum să se certe cu mama copilului, să-i creeze stări de nervozitate și neliniște sufletească, pentru că toate astea afectează copilul din burtă. Trebuie să-i ofere cât mai multă dragoste și căldură atât mamei, cât și copilului. Dar cel mai important e ca această grijă și afecțiune să nu se oprească după cele 9 luni, dar să rămână și chiar să se dezvolte mai tare în perioada de mai departe.

Eram unicul bărbat care mergea pe coridoarele maternității cu copilul în brațe...

Eu încurajez toți tații să se afle în sala de naștere atât în perioada travaliului, în timpul nașterii, dar și neapărat după naștere. Nu înțeleg de ce la noi nu se permite taților să stea alături de mamă și copil după naștere. Primele două sarcini au fost grele, nașterile la fel, cu travaliul de 24-30 de ore. După naștere, soția era foarte slăbită și fără ajutor, nu putea să se ridice din pat, am insistat să îi fiu alături și să dorm lângă ea și copil. Eram unicul bărbat care mergea pe coridoarele maternității cu copilul în brațe pentru a-l duce la controale. A fost destul de greu să merg împotriva sistemului. Desigur, decizia de a participa la naștere se ia de comun acord în fiecare cuplu în parte. La prima sarcină nu am reușit să fiu alături de soția mea, eram plecat, am ajuns cu două ore după naștere, a fost o peripeție întreagă. Însă după naștere am stat doar lângă ei, dormeam pe un taburet și cu capul pe pat la picioarele lor. La a doua sarcină de la început am insistat să fiu alături de soție în timpul nașterii și după. Ce-i drept nu am reușit să asist la momentul nașterii. Travaliul a durat 30 de ore, perioadă în care am stat lângă soție, iar în momentul când am plecat să mănânc ceva, s-a produs minunea. La a treia sarcină m-am asigurat să nu pierd nici un moment. Așa a și fost, mă bucur că am fost lăngă soția mea până la naștere, în timpul nașterii și după naștere. Procesul a fost unul ușor, însă după a fost nevoie de o intervenție chirurgicală. Cele câteva ore până și-a revenit soția, am stat cu Ioana în brațe. Am fost primul care a văzut-o și am ținut-o în brațe. Sunt momente unice în viața unui cuplu, astfel recomand taților să nu piardă aceste momente. Așa și noi bărbații vom înțelege prin ce trec soțiile/partenerele noastre pentru a aduce pe lume un copil, iar acest lucru unește foarte mult cuplurile.

Îmi pare rău că mulți bărbați nu conștientizează rolul lor în creșterea și educarea copiilor. Nu este doar responsabilitatea mamei, este responsabilitatea ambilor părinți. Pentru o dezvoltare armonioasă copilul are nevoie de grija și dragostea ambilor părinți în egală măsură. Eu m-am implicat și mă implic în creșterea și educarea copiilor mei și o fac cu mare dragoste, deoarece vreau să fiu și eu parte a amintirilor și martor la toate momentele unice pe care le au, vreau să fiu alături de succesele lor, dar și de eșecuri.

Câteva lecții, care orice tată trebuie să le ofere copilului:

• Să-i respecte, să-i accepte și să-i aprecieze pe toți din jur.
• Să înțeleagă că fiecare din noi este diferit, individual, unic, și este inutil să te compari cu cineva.
• Orice problemă are o rezolvare, și orice început are un sfârșit.
• Noi în familie avem un motto: „Ce fac fetele, fac și băieții; ce fac băieții, fac și fetele”. Nu le impuneți copiilor roluri separate pentru băieți și pentru fete. Nu există jucării, comportamente, profesii doar pentru fete sau doar pentru băieți. Lăsați copiii să aleagă singuri ce le place, lăsați-i pe ei să exploreze lumea cu ochii și capul lor.
• Să folosească mereu când este cazul expresiile: „Te rog”, „Iartă-mă” și „Mulțumesc”.

Am greșit de multe ori ca părinți, dar am cerut iertare și am tras concluzii.

Orice activitate în familia noastră noi o facem împreună, implicând toți membrii familiei, de la distracții până la grijile casei. Implicăm copiii în toate, chiar și la luarea deciziilor, astfel ei simt că sunt parte din familie și părerea lor contează. Părinții cresc și învață împreună cu copiii lor. Noi încercăm să trecem împreună peste situațiile dificile care apar. Cea mai mare lecție pe care am învațat-o este că trebuie să discutăm cu copiii mereu, despre orice, îndeosebi despre shimbările din familie. Noi încercăm mereu să discutăm cu copiii, să le dăm voie să își spună părerea, poziția, supărările etc. Am greșit de multe ori ca părinți, dar am cerut iertare și am tras concluzii. Ce ține de activități, nu avem ceva specific familiei, mereu inventăm ceva nou, deseori mergem pe provocările copiilor și acceptăm propunerile lor. Planificăm totul împreună și ținem cont de părerea lor.

Copiii ascultă de părinți, părinții ascultă de copii.

Cheia succesului în familie este dragostea, respectul și sprijinul reciproc. Dar cu siguranță și ascultarea. Soțul ascultă de soție, soția de soț. Copiii ascultă de părinți, părinții ascultă de copii. Ascultăm nevoile, bucuriile și dorințele fiecăruia în parte, ținând cont de ele. Fiecare să decidă ce poate, ce vrea, ce reușește să facă.

Faceți totul împreună și vor fi mai puține motive de ceartă!

Foto: facebook.com