„Notițe de pe Tera” de Viorel Burlacu

Interpretul Viorel Burlacu a publicat pe pagina sa de facebook o notiță, care se pare că este prima dintr-o serie de astfel de texte. Mai jos prezentăm opinia acestuia despre ce este fericirea. „Se ştie că nu se ştie cât voi mai fi pe aici, de aceea, voi lăsa nişte notiţe cu titlu simplu: „Notiţe de pe Tera. Că tot nu ştiu de la ce să încep am să scriu despre Fericire”, scrie interpretul pe contul său.

Aici, pe Tera, fiecare om, că omul se consideră fiinţa supremă,
aleargă toată viaţa în căutarea Fericirii.
Fiecare îşi motivează Fericirea Proprie diferit.
Cineva cântă, altcineva desenează, altul scrie, altcineva construieşte, cineva tinde să fie la conducere, altcineva creşte copii, alţii fac războaie, nimicesc, manipulează, cineva luptă pentru adevăr iar altcineva minte, cineva îşi ia un pisic sau un papagal, altcineva se roagă la Dumnezeu – toată lumea aleargă după Fericire.
Am înţeles că oamenii înţeleg că Fericirea este de două feluri:
Fericirea Proprie
şi 
Fericirea Comună.
Există însă Fericirea Dăruită, prin care te preocupi de Fericirea altcuiva.
Fericirea Proprie se referă doar la tine, te bucuri, te veseleşti indiferent de alţii – e un egoism individual.
Fericirea Comună se referă la tine împreună cu alţii – vă bucuraţi împreună – e un egoism individual petrecut în comun.
Fericirea Dăruită este de fapt adevărata senzaţie a Fericirii, ea referindu-se la altcineva, pe tine însuţi privindu-te cel mai puţin, uneori deloc.
Mai e încă ceva:
Oamenii caută Fericirea în viitor, unii chiar şi în trecut, pe când Fericirea are un singur timp – Prezentul.
S-ar părea că cea mai pronunţată Fericire în viaţa de pe Tera este copilăria.
Se pare dar nu e aşa.
Pur şi simplu, copilăria (normală) este scutită de Grija Zilei de Mâine.
Adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea sunt marcate de o angoasă în creştere – Grija Zilei de Mâine – o tulburare individuală care se petrece în comun şi care se numeşte civilizaţie – care mută destinaţia Fericirii pe ziua de mâine, anihilând ziua de azi. 
Mânaţi de „Fericirea Mâinelui” oamenii fac lucruri lipsite de sens. Toată viaţa construiesc o casă în care nici nu apucă să trăiască, permanent se grăbesc undeva să ajungă, ca după aia să se grăbească în altă parte, permanent economiseşti azi ca să poţi trăi mâine, însă mâine faci la fel – astfel – singur alungi Fericirea hăt în viitorul depărtat.
Fericirea Proprie şi Fericirea Comună sunt determinate de consumerism şi vorbesc aşa: „Eu, noi cerem să ni se facă mai bine! Dacă nu, vă vom pedepsi prin lege!”.
Bine, dar cine sunt „eu”, „noi” şi cui îşi adresează cerinţele şi sancţiunile consumerismul? 
Aici apare un „voi” condamnat la neFericire pentru Fericirea noastră – proprie şi comună.
Fericirea Dăruită este Mama, Tata, Badea, Artistul, Părintele, Învăţătorul, Omul care-ţi serveşte cafeaua.

Echipa „Odoraș”, fiind impresionată de profunzimea ideilor expuse, va urmări seria de notițe ale lui Viorel Burlacu pentru a le prezenta și publicului.

Foto și text: facebook