Herpesul la copii: manifestări în funcție de vârstă și opțiuni de tratament
Herpesul este una dintre cele mai răspândite infecții virale, cu care copiii pot intra în contact încă din primii ani de viață. La unii se manifestă prin binecunoscuta „răceală la buze”, în timp ce la alții debutează cu febră înaltă și erupții dureroase în cavitatea bucală. Este important ca părinții să înțeleagă cum diferă evoluția bolii la sugari, copii mici și preșcolari, când poate deveni periculoasă și ce soluții de tratament sunt recomandate.
Ce este herpesul
Herpesul reprezintă un grup de infecții provocate de virusuri din familia Herpesviridae. La copii, cel mai frecvent este întâlnit virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1), responsabil de leziunile cutanate și ale mucoaselor. De asemenea, poate apărea și virusul herpes simplex de tip 2 (HSV-2), care afectează în special zona genitală și debutează, de regulă, în regiunea inghinală.
O caracteristică esențială a infecției herpetice este faptul că nu poate fi eliminată definitiv. După infectarea inițială, virusul rămâne în organism, localizat în celulele nervoase, într-o stare latentă. Atunci când imunitatea scade, acesta se poate reactiva, determinând reapariția erupțiilor la nivelul buzelor, gurii, axilelor sau zonei inghinale.
Cum se transmite herpesul la copii
Transmiterea are loc prin contact direct cu o persoană purtătoare a virusului.
Virusul nu supraviețuiește mult timp în mediul extern, astfel că îmbrățișările, hainele sau jucăriile care nu au fost contaminate cu salivă nu reprezintă o sursă de infectare. Este necesar contactul dintre mucoase, cel mai frecvent prin sărut sau prin salivă — de exemplu, prin suzete, jucării sau tacâmuri contaminate.
Nou-născuții se pot infecta în timpul nașterii, dacă mama prezintă o formă activă de herpes.
După pătrunderea în organism, virusul invadează celulele pielii și ale mucoaselor, unde se multiplică rapid, provocând inflamație și apariția veziculelor caracteristice. Faza activă durează, în general, între 4 și 7 zile, uneori până la 10 zile. Ulterior, virusul rămâne latent în ganglionii nervoși pentru săptămâni, luni sau chiar ani. Totuși, la mulți copii, în decurs de o lună de la primul episod, poate surveni o nouă manifestare.
Simptomele herpesului în funcție de vârstă
Până la 1 an
La sugari, boala evoluează mai sever decât la copiii mai mari, deoarece sistemul imunitar nu este complet dezvoltat.
Simptome principale:
- febră ridicată (38–39 °C);
- letargie, refuzul alimentației;
- vezicule pe buze, piele sau în cavitatea bucală;
- salivație abundentă din cauza durerilor la înghițire;
- iritabilitate, plâns frecvent;
- posibile convulsii asociate febrei înalte și risc crescut de deshidratare.
La această vârstă, herpesul se manifestă frecvent sub forma stomatitei herpetice, o afectare a mucoasei bucale care face suptul și înghițirea extrem de dureroase. Situația este periculoasă, deoarece sugarul poate refuza complet hrana și lichidele, existând risc major de deshidratare. În cazul suspiciunii de herpes, este necesară prezentarea imediată la spitalul de boli infecțioase.
Între 1 și 3 ani
În această perioadă, copiii interacționează mai mult cu mediul înconjurător, ceea ce crește riscul de infectare.
Simptome:
- creșterea temperaturii;
- ulcerații și vezicule pe limbă, gingii și în gură;
- refuz alimentar din cauza durerii;
- ganglioni limfatici măriți;
- halenă neplăcută;
- uneori, erupții în jurul buzelor.
În această categorie de vârstă, herpesul apare frecvent sub forma stomatitei herpetice acute, care poate dura până la una-două săptămâni. La primele simptome, este recomandată consultarea medicului pediatru.
Între 3 și 5 ani
Pe măsură ce imunitatea se consolidează, evoluția bolii este, de regulă, mai ușoară.
Simptome:
- vezicule tipice pe buze (herpes labial);
- senzație de mâncărime și arsură înainte de apariția leziunilor;
- febră sau absența acesteia;
- stare generală relativ bună, copilul rămânând activ.
La această vârstă pot apărea recidive, declanșate de stres, hipotermie sau alte boli. De asemenea, copilul poate răspândi infecția prin atingere, transferând virusul pe alte zone ale corpului, mai ales pe zgârieturi sau răni. Este posibilă și suprainfectarea bacteriană.
Dacă leziunile nu încep să se usuce în decurs de o săptămână sau dacă este primul episod de herpes, este necesar consult medical.
Riscuri și complicații
Deși adesea perceput drept o afecțiune minoră, herpesul poate provoca complicații serioase la copii.
Riscuri principale:
- deshidratare, în cazul leziunilor dureroase din cavitatea bucală;
- extinderea infecției la nivelul pielii și mucoaselor;
- suprainfecție bacteriană;
- afectarea ochilor (keratită herpetică);
- complicații neurologice, inclusiv meningită, în cazuri rare;
- la nou-născuți — formă generalizată severă, ce necesită tratament urgent.
La copiii sub un an, orice suspiciune de herpes impune internare imediată.
Tratamentul herpesului la copii
Schema terapeutică depinde de vârsta copilului și de severitatea simptomelor. În Rusia este aplicată o abordare complexă.
1. Medicamente antivirale
Principalul medicament utilizat este Aciclovir, administrat sub formă de comprimate sau intravenos, în cazurile grave. Tratamentul trebuie inițiat în primele 72 de ore de la debut pentru a reduce durata și severitatea bolii. Doza este stabilită de medic.
Există și preparate topice cu eficiență demonstrată:
- cremă cu penciclovir 1%, aplicată la fiecare două ore timp de patru zile;
- cremă cu doconazol 10%, aplicată de cinci ori pe zi de la primele simptome.
Nu există un tratament sistemic care să elimine definitiv virusul. În majoritatea cazurilor, boala se remite în 7–10 zile. Dacă apar complicații sau suprainfecții bacteriene, acestea sunt tratate separat. Dacă administrarea aciclovirului nu a fost posibilă la timp, organismul poate elimina infecția, cu monitorizarea atentă a stării copilului.
2. Calmarea durerii și scăderea febrei
La nevoie se utilizează:
- Paracetamol;
- Ibuprofen.
Acestea reduc febra, durerile musculare și articulare (mai frecvente în herpesul de tip 2) și scad riscul de deshidratare.
3. Terapie de susținere
Este esențială hidratarea și alimentația adecvată. Băuturile reci pot diminua disconfortul, iar în caz de refuz alimentar se poate oferi înghețată. Se recomandă evitarea alimentelor acide, fierbinți sau condimentate.
Aplicarea calaminei pe leziuni poate reduce pruritul și riscul de suprainfectare prin scărpinare.
Când este necesară prezentarea urgentă la medic
- copilul are sub un an;
- febră persistentă mai mult de 2–3 zile;
- este primul episod de herpes;
- refuză lichidele;
- apar convulsii;
- leziunile afectează ochii;
- starea generală se agravează brusc.
Vaccinarea împotriva herpesului
În Rusia există vaccinul Vitagerpavac. Totuși, pediatrul Serghei Butrii consideră că administrarea acestuia nu este justificată, invocând lipsa dovezilor solide privind eficiența. Potrivit acestuia, nu există dovezi clare că beneficiile raportate nu sunt simple remisiuni spontane. El nu recomandă vaccinul, deși nu îl consideră dăunător.
Prevenirea herpesului la copii
Protecția completă împotriva virusului este dificilă, însă pot fi reduse riscurile:
- evitarea sărutării copiilor de către adulții cu leziuni active;
- neutilizarea în comun a veselei;
- respectarea igienei;
- susținerea imunității prin alimentație echilibrată, somn și plimbări;
- evitarea hipotermiei și supraîncălzirii.
Este recomandat ca în trusa medicală de acasă să existe aciclovir, eficient mai ales în primele trei zile de boală, precum și antiseptice și doconazol.
