Infecția meningococică la copii
Infecția meningococică la copii este periculoasă pentru viață și necesită asistență medicală imediată. Stabilirea rapidă a diagnosticului și instituirea unui tratament eficient sunt esențiale pentru salvarea vieții. În continuare, prezentăm simptomele, caracterul erupției cutanate, metodele de tratament și măsurile de prevenire a complicațiilor.
Ce este și de ce este periculoasă infecția
Boala este cauzată de bacteria Neisseria meningitidis. Poate apărea inflamația mucoasei nazofaringiene, manifestată ca o infecție respiratorie acută obișnuită (tuse, durere, iritație în gât, nas înfundat), care se remite în 2–7 zile. Totuși, cele mai frecvente și periculoase forme la copii includ meningita meningococică, ce afectează membranele care înconjoară creierul și măduva spinării, precum și meningococemia — infecția fluxului sanguin (sepsis).
Boala poate debuta brusc și evolua rapid, ducând la invaliditate permanentă sau chiar la deces în aproximativ unul din zece cazuri. Infecția este rară, dar focarele apar de obicei la sfârșitul iernii și începutul primăverii. Cel mai des sunt afectați copiii, dar boala poate apărea și la adolescenți sau adulți.
Factori de risc:
- copii între 6 luni și 3 ani;
- adolescenți și tineri între 16–20 ani;
- imunodeficiențe congenitale sau dobândite (ex. infecția HIV);
- îndepărtarea sau afectarea splinei;
- tratament cu medicamente imunosupresoare (de exemplu, chimioterapie în oncologie);
- locuitul în cămine sau locuințe supraaglomerate;
- călătorii în țări cu incidență crescută (ex. Arabia Saudită);
- fumatul (inclusiv pasiv).
Cauze și căi de transmitere
Bacteria se transmite pe cale aeriană și prin contact direct. Infecția apare prin strănut, conversații apropiate sau folosirea comună a cănilor, sticlelor, tacâmurilor. Unele persoane pot fi purtători fără să prezinte simptome. În afara organismului, bacteria nu supraviețuiește mult timp.
Simptome
Manifestările clinice pot varia de la un copil la altul, dar cele mai frecvente includ febră, cefalee, rigiditate a gâtului, erupții cutanate caracteristice și stare generală alterată.
Diagnostic și tratament
La suspiciunea de infecție meningococică este necesară prezentarea imediată la medic. Pe lângă anamneză și examen clinic, se recomandă investigații pentru confirmarea diagnosticului, stabilirea formei clinice, evaluarea severității și identificarea complicațiilor:
- Analize de sânge (hemogramă, proteina C reactivă, procalcitonină) pentru evaluarea inflamației;
- Teste biochimice pentru verificarea afectării altor organe;
- Analiza gazelor sanguine și a echilibrului acido-bazic pentru excluderea insuficienței respiratorii;
- Coagulogramă pentru depistarea tulburărilor de coagulare;
- Examinarea lichidului cefalorahidian obținut prin puncție lombară pentru confirmarea infecției bacteriene;
- Teste microbiologice din sânge și secreții faringiene pentru identificarea agentului patogen și sensibilității la antibiotice.
În funcție de caz, se pot recomanda suplimentar: electrocardiogramă, ecografie cardiacă și abdominală, investigații renale și suprarenale, radiografie toracică. Tratamentul este stabilit de medic, ținând cont de forma bolii, vârsta copilului și starea generală. Antibioterapia precoce este esențială pentru salvarea vieții și prevenirea complicațiilor. În formele ușoare se folosesc antibiotice din clasa penicilinelor (ampicilină, amoxicilină) administrate oral. În caz de meningită sau sepsis, se administrează intravenos, preferabil ceftriaxonă.
Pentru susținerea imunității și reducerea riscului de complicații se administrează imunoglobuline. Se monitorizează constant valorile sanguine (potasiu, sodiu, glucoză). Terapia adițională poate include glucocorticoizi (hidrocortizon), antiinflamatoare și analgezice (ibuprofen, paracetamol), anticonvulsivante (diazepam). În forme severe, copilul poate necesita oxigen sau ventilație mecanică.
Prevenție
Pentru protecția copilului împotriva meningococului, se recomandă:
- Vaccinare: nu este inclusă în calendarul național, dar se recomandă la copiii sub 5 ani, adolescenți între 13–17 ani și în caz de focare. În Rusia sunt disponibile mai multe vaccinuri, unele utilizabile de la 9 luni. Printre cele mai cunoscute: Menactra (administrată de două ori între 9–23 luni, o singură doză după 2 ani). Costul vaccinului, inclusiv consultația pediatrică, variază între 5.750–9.600 ruble.
- Dacă a existat contact cu un bolnav, consultați imediat medicul.
- Evitați expunerea copilului la fumul de țigară.
- Respectarea igienei personale: spălarea regulată a mâinilor, utilizarea exclusivă a propriilor obiecte (veselă, tacâmuri, paie pentru băuturi, balsam de buze, periuță de dinți).
- Menținerea imunității prin odihnă, activitate fizică și alimentație sănătoasă.
- Învățați copilul să tușească/strănute în cot, nu în palmă.
- Aruncarea imediată a șervețelelor folosite și spălarea mâinilor după utilizare.
