Când rinichii nu mai funcționează corect, în sânge se acumulează lichide și toxine, ceea ce duce la probleme grave de sănătate. Iată de ce apare insuficiența renală și cum se poate trăi cu această afecțiune.
Insuficiența renală este o afectare bruscă sau progresivă a funcției rinichilor. Organele își pierd capacitatea de a filtra sângele și de a elimina produsele metabolice. În cazurile severe (stadiile terminale), pacientul are nevoie de tratament substitutiv — dializă sau transplant renal.
Potrivit observațiilor, boala cronică de rinichi (denumirea corectă pentru insuficiența renală cronică) afectează peste 800 de milioane de oameni — aproximativ 10% din populația globală. Forma acută apare de obicei pe fondul altor boli și se întâlnește la 2–5% dintre pacienții internați.
Tipuri de insuficiență renală
Există două forme: acută și cronică. Ele diferă prin ritmul de evoluție, cauze și prognostic.
Insuficiența renală acută
Anterior, orice afectare bruscă a funcției renale era numită insuficiență renală acută. Astăzi, se face distincție între leziunea acută și boala acută de rinichi. Termenul de insuficiență renală acută se referă acum la stadiul III al bolii acute de rinichi.
Leziunea apare în câteva ore sau zile și poate dura până la 7 zile. Cu tratament adecvat, este reversibilă. Fără intervenție, evoluează spre boală acută de rinichi (până la 3 luni). Dacă disfuncția persistă peste 90 de zile, se consideră boală cronică de rinichi.
Cauze principale ale insuficienței renale acute
- Scăderea bruscă a fluxului sanguin renal (hemoragii, deshidratare, insuficiență cardiacă severă);
- Leziuni ale țesutului renal (intoxicații, supradoze medicamentoase, glomerulonefrită acută, traumatisme, ischemie);
- Obstrucția fluxului urinar (calculi, tumori ale tractului urinar).
Simptome
- Scăderea bruscă sau oprirea urinării (oligurie, anurie);
- Edeme;
- Greață, vărsături, slăbiciune;
- Hipertensiune arterială;
- În cazuri grave — confuzie, convulsii din cauza acumulării de toxine.
Insuficiența renală cronică
În terminologia actuală, se numește boală cronică de rinichi. Diagnosticul se pune când disfuncția renală durează peste 3 luni. Insuficiența renală cronică desemnează stadiul avansat al bolii.
Cauze principale
- Diabet zaharat (nefropatie diabetică);
- Hipertensiune arterială;
- Glomerulonefrite și pielonefrite cronice;
- Polichistoză renală și alte boli ereditare;
- Expunere toxică prelungită la medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene).
Simptome
- Oboseală cronică, scăderea capacității de muncă;
- Gură uscată, sete, urinări nocturne;
- Edeme faciale și la nivelul picioarelor;
- Piele palidă, prurit, unghii și păr fragile;
- În stadii avansate — respirație cu miros de amoniac, convulsii, greață, pierdere în greutate.
Factori de risc
Genetici și congenitali
- Polichistoză renală;
- Anomalii congenitale ale sistemului urinar;
- Predispoziție genetică.
Boli care afectează rinichii
- Hipertensiune;
- Diabet;
- Obezitate;
- Boli autoimune cu inflamație renală.
Stil de viață
- Consumul excesiv de proteine (peste 0,8–1 g/kg corp);
- Utilizarea prelungită a unor medicamente;
- Fumat;
- Sedentarism;
- Hidratare insuficientă.
Consecințe
- Acumularea de toxine (uremie);
- Dezechilibru hidroelectrolitic (edeme, hipertensiune, tulburări musculare și cardiace);
- Anemie (deficit de eritropoetină);
- Scăderea imunității.
Fără tratament, apar complicații:
- Insuficiență cardiacă;
- Aritmie;
- Hiperkaliemie;
- Osteoporoză;
- Afectare neurologică;
- Comă uremică.
Tratament
Depinde de tipul afecțiunii.
În insuficiența acută:
- Restabilirea volumului sanguin;
- Îndepărtarea calculilor sau tumorilor (chirurgical);
- Tratamentul bolii renale de bază.
Se aplică și terapie de susținere:
- Controlul electroliților și echilibrului acido-bazic;
- Menținerea tensiunii arteriale;
- Nutriție adecvată (20–30 kcal/kg/zi, proteine 0,8–1 g/kg).
În boala cronică:
- Reducerea proteinelor la 0,5 g/kg/zi (sau 0,25 g/kg în forme severe);
- Limitarea sării la 5 g/zi;
- Hidratare conform recomandării medicului;
- Renunțarea la fumat și alcool.
În funcție de stadiul bolii, medicul poate recomanda:
- medicamente antihipertensive;
- suplimente de fier;
- diuretice;
- vitamina D;
- tratament pentru reglarea nivelului de potasiu.
În stadiul terminal, când funcția renală este grav afectată, se impune dializa sau transplantul de rinichi. Hemodializa se face de obicei de trei ori pe săptămână. Pacientul este conectat la un aparat care filtrează sângele și îl reintroduce în organism. Procedura durează 3–4 ore.
Prevenție
Riscul de insuficiență renală poate fi redus prin respectarea unor recomandări simple:
- monitorizarea regulată a tensiunii arteriale;
- controlul glicemiei;
- consum moderat de proteine și sare;
- renunțarea la fumat și alcool;
- menținerea unei greutăți normale;
- activitate fizică regulată (minimum 150 de minute pe săptămână);
- consult medical anual, chiar și în absența simptomelor.
Insuficiența renală este o tulburare complexă în care rinichii nu mai pot îndeplini funcțiile vitale de filtrare și eliminare. Poate fi acută — cu evoluție rapidă, dar reversibilă — sau cronică, cu progresie lentă și riscul de dializă. Boala cronică de rinichi este adesea rezultatul unor ani întregi de afectare silențioasă.
Controlul tensiunii și glicemiei, alimentația echilibrată, renunțarea la obiceiurile nocive și consultul medical periodic sunt esențiale pentru menținerea sănătății renale. Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât cresc șansele de a evita complicațiile severe — de la anemie și boli cardiovasculare până la comă uremică.
