Plantele de leac ale dacilor: ce remedii foloseau străbunii noştri

Încă din timpul geto-dacilor, se cunoşteau efectele curative ale ierburilor, vracii folosind cu succes de la ceaiuri şi infuzii, la decocturi, inhalaţii, unguente şi tot felul de mixturi din fructe, flori, frunze sau rădăcinile plantelor.

Herodot, Părintele istoriei, spunea despre daci că „aveau cunoştinţe despre întrebuinţarea plantelor medicinale şi ştiau să îngrijească bolnavii”. De fapt, chiar în timpul săpăturilor arheologice de la Sarmizegetusa s-a descoperit o trusă medicală, lucru care atestă nivelul la care era medicina pe vremea lui Decebal. Ce plante medicinale foloseau dacii?

Păducelul

Este un arbust ţepos, de 3-5 metri, care creşte în toate zonele ţării noastre, la marginea pădurilor, pe păşuni, chiar şi în zonele defrişate. Înfloreşte timpuriu şi poate ajunge chiar şi la 500 de ani. Are proprietăţi hipotensive, coronarodilatatoare, sedative, diuretice, antidiareice şi antispastice. Păducelul nu trebuie consumat de copii, gravide sau mămici care alăpează, deoarece provoacă insomnii, vărsături, cefalee şi tulburări circulatorii. Păducelul este cel mai bun prieten al inimii. Infuzia de păducel se prepară dintr-o linguriţă de flori şi frunze sau 2 linguri de fructe la 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute, după care se consumă în timpul crizelor de inimă sau între ele.

Cătina

Fructele sunt bogate în vitamina C (de 10 ori mai multă decât la citrice), minerale, acizi graşi, aminoacizi şi uleiuri atât de benefice în cazul afecţiunilor cutanate. Cătina are efect emolient, antiinflamator, antioxidant, cizatrizant şi imunostimulator şi este recomandată când există afecţiuni hepatice, viroze respiratorii, ulcer gastric, probleme oculare, urticarii sau eczeme. Siropul de fructe se prepară din miere şi suc de fructe în părţi egale puse în borcane închise bine şi ţinute la frigider. Se administrează câte 1-2 linguri înainte de mesele principale. Uleiul se poate prepara şi el acasă prin macerarea, timp de 21-30 de zile, a fructelor de cătină în ulei de floarea-soarelui sau de măsline.

Salvia

Această plantă are proprietăţi antiinflamatoare, antiastmatice, antitermice, antiseptice, cicatrizante, antibiotice şi chiar afrodisiace. Este adjuvant atât în caz de pneumonie, depresie, tulburări de menopauză, impotenţă, pierderea memoriei, infarct, cât şi pentru ulcer varicos, gingivită şi răni purulente. Frunzele tinere pot da un gust minunat ciorbelor şi fripturilor, planta în sine fiind adesea folosită şi în industria cosmetică.

Mătrăguna

Una dintre cele mai cunoscute şi mai puternice plante de la noi, „doamna codrului” sau „împărăteasa buruienilor”, cum mai e denumită mătrăguna, este folosită încă din vremuri arhaice în descântece de dragoste sau ca antidot în afecţiuni psihice. Planta otrăvitoare cu fructe negre şi puteri magice era folosită ca anestezic (în combinaţie sau nu cu opium) în intervenţiile chirurgicale din Antichitate şi apoi în Evul Mediu. În anumite părţii ale ţării, se făcea o fiertură de mătrăgună, care era dată celor suferinzi psihic pentru a fi consumată în combinaţie cu vinul sau pentru a se îmbăia în ea. În prezent, mătrăguna este inclusă în compoziţia unor medicamente pentru colici şi spasme biliare. Nu se mai utilizează în medicina populară din cauza toxicităţii sale extrem de mari

Ştiai că...

...femeile foloseau, pe vremuri, mătrăguna pentru a-i atrage pe bărbaţi cu frumuseţea ochilor lor, efectul „împărătesei buruienilor” fiind acela de a dilata pupila? De aici şi denumirea plantei „Belladonna”.

Sursa: clicksanatate.ro