Ce este retenția urinară?

Retenția urinară este o afecțiune în care vezica urinară nu se golește complet sau deloc atunci când urinezi. Aceasta poate fi acută (apare brusc și reprezintă o urgență medicală) sau cronică (se dezvoltă treptat și persistă în timp).

Afecțiunea este mai frecventă la bărbații de vârsta a treia, fiind adesea asociată cu hiperplazia benignă de prostată (HBP), dar poate apărea și la femei, în special din cauza unor obstrucții sau disfuncții musculare.

Rolul vezicii urinare și al sistemului urinar

Vezica urinară este un organ muscular care stochează urina produsă de rinichi. Rinichii filtrează sângele, eliminând deșeurile și substanțele toxice, inclusiv vitamina C în exces, glucoza, minerale și hormoni.

Odată ce vezica se umple, se declanșează reflexul de micțiune și urina este eliminată prin uretră. Pentru ca urinarea să aibă loc normal, este necesară o coordonare între mușchi și nervi. Orice întrerupere în acest lanț poate duce la retenție urinară.

Tipuri de retenție urinară

Retenția urinară acută

Apare brusc și este adesea dureroasă. Este o urgență medicală și necesită intervenție rapidă.

Retenția urinară cronică

Se dezvoltă lent și poate fi asimptomatică o perioadă. În timp, poate duce la complicații grave, cum ar fi infecțiile urinare repetate sau afectarea vezicii urinare.

Cauze comune ale retenției urinare

• Blocaje în tractul urinar (pietre, tumori, stricturi uretrale)
• Leziuni nervoase (traumatisme, boli neurologice)
• Constipație severă
• Utilizarea anumitor medicamente (opioide, anticolinergice, antidepresive)
• Anestezie generală sau spinală
• Afecțiuni congenitale sau post-chirurgicale

Retenția urinară la bărbați

La bărbați, cele mai frecvente cauze sunt:

• Hiperplazia benignă de prostată (HBP)
• Prostatita
• Cancerul de prostată
• Leziuni sau inflamații ale uretrei
• Infecții virale (herpes genital, varicelă-zoster)

Retenția urinară la femei

Deși mai rară, retenția urinară la femei poate avea următoarele cauze:

• Constipație severă
• Prolaps de organe pelvine (cistocel, rectocel)
• Leziuni post-partum sau chirurgicale
• Infecții urinare
• Hematom vaginal sau corp străin uretral
• Disfuncție de planșeu pelvin

Medicamente care pot cauza retenție urinară

Multe medicamente pot afecta funcția urinară. Printre clasele implicate se numără:

• Simpatomimetice: efedrină, pseudoefedrină
• Beta-adrenergice: terbutalină
• Antidepresive triciclice: amitriptilină, imipramină
• Antipsihotice: haloperidol, clorpromazină
• Antihistaminice: difenhidramină, ciproheptadină
• Relaxanți musculari și opioide: morfină, carbamazepină

Prevalența retenției urinare

Retenția urinară este mai frecventă la bărbații peste 60 de ani. Potrivit Asociației Americane de Urologie:

• La bărbații între 40–83 ani, incidența este de 4,5–6,8 la 1.000
• La 70 de ani: incidența ajunge la 10%
• La 80 de ani: riscul crește la 30%

Femeile sunt mai puțin afectate, dar incidența crește în cazurile de prolaps pelvin sau leziuni nervoase post-partum.

Diagnostic și evaluare

Medicul poate recomanda:

• Ecografie abdominală
• Analize de urină și sânge
• Uroflowmetrie
• RMN pentru evaluarea leziunilor neurologice

Chestionarul simptomatic AUA (pentru bărbați)

Instrument de evaluare a simptomelor tractului urinar inferior. Întrebările vizează:

• Senzația de golire incompletă
• Frecvența urinărilor
• Intermitența jetului
• Dificultăți în amânarea urinării
• Flux slab

Scorurile obținute ajută la orientarea tratamentului și evaluarea severității.

Tratamentul retenției urinare

Tratamentul depinde de cauza identificată:

• Cateterizare: în cazurile acute, pentru golirea vezicii
• Medicamente: alfa-blocante, antimuscarinice, antibiotice (dacă există infecție)
• Intervenții chirurgicale: în cazul HBP sau prolapsului pelvin
• Terapie de reeducare a vezicii și a musculaturii pelvine

Prevenție și stil de viață

• Control medical regulat, mai ales la bărbații peste 50 ani
• Evitarea sedentarismului și constipației
• Reducerea consumului de alcool și cofeină
• Urinare regulată, fără amânări

Retenția urinară este o afecțiune complexă, cu multiple cauze posibile, care nu trebuie ignorată. Diagnosticarea timpurie și tratamentul corect pot preveni complicațiile și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Consultația urologică este esențială la primele semne.