Statisticile arată că fiecare adult se îmbolnăvește de infecții respiratorii acute de două până la patru ori pe an. Cu toate acestea, în ciuda experienței frecvente cu răcelile, mulți continuă să creadă că secrețiile nazale verzi sunt semn de infecție bacteriană sau că izolarea trebuie menținută până la dispariția ultimului simptom. În plin sezon al virozelor respiratorii, specialiștii au demontat cele mai populare mituri.
Mitul nr. 1. Secrețiile nazale verzi = infecție bacteriană
Culoarea mucusului nazal nu este un criteriu de diagnostic. Ea poate varia de la transparent sau alb până la galben-verzui, ca rezultat al activității sistemului imunitar.
În secreții se găsesc leucocite — celule imunitare ale sângelui. Atunci când acestea atacă un agent patogen, fie virus, fie bacterie, eliberează enzima mieloperoxidază, care colorează mucusul în galben-verde. Cu cât lupta organismului este mai intensă și mai îndelungată, cu atât culoarea devine mai pronunțată. De aceea, în zilele 5–7 de răceală, secrețiile sunt de obicei mai dense și colorate. Acest lucru nu justifică începerea unei terapii cu antibiotice.
Mitul a apărut din cauza asemănării cu secrețiile purulente din rinosinuzitele bacteriene, care pot fi și ele verzi și dense. Totuși, nu este un simptom obligatoriu — secrețiile pot fi transparente și în cazul unei infecții bacteriene.
Din același motiv, nici culoarea sputei la tuse nu are valoare diagnostică majoră. Trebuie evaluat ansamblul simptomelor, nu un singur semn.
Mitul nr. 2. Febra mai lungă de trei zile = nevoie de antibiotice
Răceala este o infecție virală care durează, de regulă, 7–10 zile. Vârful bolii apare în zilele 3–5, apoi simptomele încep să se amelioreze. Febra poate persista în această perioadă, dar nu este un motiv pentru a începe antibiotice.
Antibioticele nu acționează asupra virusurilor. Mai mult, în cazul virozelor, ele fac mai mult rău decât bine și cresc riscul de complicații. Singura indicație pentru antibiotice este suprainfecția bacteriană. Ea poate fi suspectată dacă febra persistă peste 10 zile, apare spută sau mucus purulent ori starea se ameliorează, apoi se agravează din nou. Chiar și atunci, este necesară consultarea medicului.
Mitul nr. 3. Temperatura peste 38,5 °C trebuie scăzută imediat
Temperatura periculoasă pentru viață este considerată cea de peste 41–42 °C, când proteinele din sânge încep să se denatureze, iar organele interne sunt afectate. De aceea, medicamente precum ibuprofenul sau paracetamolul sunt recomandate pentru reducerea febrei mari.
Nu există o cifră exactă la care trebuie intervenit. Medicii recomandă să ne ghidăm după starea generală. Dacă pacientul se simte bine, nu este obligatoriu să ia măsuri, chiar dacă termometrul arată 39 °C. Totuși, dacă temperatura depășește 40 °C și nu scade, este indicat să fie chemată ambulanța, mai ales dacă apar simptome precum dureri de cap intense, erupții cutanate, confuzie, vărsături, dureri abdominale sau convulsii.
Mitul nr. 4. Angina necesită întotdeauna antibiotice
Angina, sau tonzilofaringita acută, apare cel mai adesea pe fond viral, împotriva căruia antibioticele nu au efect. Forma bacteriană reprezintă doar 5–15% dintre cazuri. Diferențierea vizuală nu este posibilă, fiind necesare teste.
În majoritatea cazurilor, agentul cauzal al tonzilofaringitei bacteriene este streptococul beta-hemolitic de grup A. Pentru confirmare se fac teste antigenice, inclusiv teste rapide disponibile în farmacii. Dacă rezultatul este negativ, cel mai probabil angina este virală și nu necesită antibiotice.
Mitul nr. 5. Atâta timp cât există simptome, pacientul este contagios
Perioada de incubație a virusurilor respiratorii variază între 1 și 14 zile, cel mai frecvent 1–5 zile. Astfel, o persoană poate fi contagioasă chiar înainte de apariția simptomelor.
Momentul exact când pacientul nu mai este contagios nu poate fi stabilit, depinde de tipul virusului, evoluția bolii și particularitățile organismului. De exemplu, persoanele cu imunodeficiențe rămân contagioase mai mult timp.
Totuși, la 24 de ore după ultima creștere a temperaturii, riscul de transmitere scade semnificativ. Centrele pentru Controlul Bolilor recomandă ca, timp de încă 5 zile după febră, pacientul să rămână acasă, să poarte mască și să păstreze distanța.
Simptomele reziduale, precum nasul înfundat sau tusea, pot persista 2–3 săptămâni, iar uneori chiar luni. Acestea nu înseamnă că pacientul este contagios sau că are nevoie de antibiotice, ci doar că infecția a afectat puternic căile respiratorii și receptorii tusei, care rămân activi chiar și după eliminarea virusului.
Răceala durează, de obicei, 7–10 zile, iar febra poate persista în această perioadă. Culoarea secrețiilor nu indică natura bolii. Antibioticele sunt necesare doar în caz de infecție bacteriană confirmată, iar simptomele reziduale nu înseamnă contagiozitate. Ghidul corect: ascultă-ți organismul și consultă medicul atunci când simptomele se agravează sau persistă neobișnuit de mult.
