OMS: Infecția cu hantavirus nu reprezintă un nou COVID-19. Care sunt diferențele esențiale
Infecția cu hantavirus nu poate fi comparată cu un nou episod COVID-19, au transmis reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Precizarea vine în contextul îngrijorărilor generate de situația sanitară de la bordul navei de croazieră MV Hondius, care urmează să ajungă luni în Țările de Jos, episod ce a readus în atenție temerile asociate pandemiei din 2020.
Specialiștii subliniază însă că există diferențe majore între cele două infecții, atât în ceea ce privește originea, modul de transmitere, manifestările clinice, cât și potențialul pandemic.
Originea virusurilor
COVID-19 este o boală infecțioasă provocată de coronavirusul SARS-CoV-2, identificat pentru prima dată la sfârșitul anului 2019, în China. Apariția virusului a fost atribuită, potrivit majorității comunității științifice, unei transmiteri naturale de la animal la om, posibil într-o piață agroalimentară din Wuhan. Există și ipoteza unei scăpări accidentale dintr-un laborator, însă aceasta nu este susținută de consensul științific.
Virusul a fost detectat oficial la începutul lunii ianuarie 2020, iar pe 11 martie 2020, OMS a declarat stare de pandemie. Conform datelor instituției, pandemia a provocat aproximativ 20 de milioane de decese la nivel global și a avut un impact major asupra economiei mondiale.
În schimb, hantavirusul își are denumirea de la râul Hantan din Coreea, unde a fost documentat un prim episod epidemic în timpul Războiului din Coreea (1950–1953). Virusul este prezent pe toate continentele, cu o incidență mai ridicată în Asia și Europa, fiind atent monitorizat în regiunile în care este endemic.
Transmitere și simptome
Transmiterea hantavirusurilor la om are loc, în principal, prin contactul cu rozătoare sălbatice infectate. Virusul este eliminat prin salivă, urină și excremente, iar infectarea se produce cel mai frecvent prin inhalarea particulelor contaminate din praf.
Dintre aproximativ 30 de tipuri de hantavirusuri identificate, doar tulpina Anzi este cunoscută pentru transmiterea interumană. Aceasta are o perioadă de incubație cuprinsă între una și șase săptămâni. Prin comparație, la COVID-19, simptomele apar în medie la 7–10 zile de la infectare.
Tulpina Anzi — identificată și pe nava de croazieră — se poate transmite pe cale aeriană, însă în condiții stricte: contact apropiat prelungit, spații închise sau persoane cu vulnerabilități medicale. Potrivit specialiștilor de la Institutul Pasteur din Paris, riscul cel mai ridicat de transmitere coincide cu debutul simptomelor, perioadă care precede adesea spitalizarea. Cele mai expuse sunt persoanele din anturajul apropiat, mai ales în cazul contactelor intime sau al conviețuirii în spații restrânse.
Manifestările clinice diferă semnificativ. În America, anumite tipuri de hantavirus pot provoca insuficiență respiratorie și cardiacă, precum și febre hemoragice. COVID-19 este în principal o afecțiune respiratorie, cu simptome precum febră, tuse, dificultăți de respirație, cefalee, dureri musculare, oboseală, diaree și pierderea mirosului și gustului.
Rată de mortalitate ridicată, dar risc pandemic redus
Potrivit biologului Raul Gonzalez Ittig, din cadrul Agenției Naționale de Cercetări Științifice din Argentina, un virus cu o mortalitate extrem de ridicată are o capacitate limitată de răspândire, deoarece provoacă decese rapide, reducând lanțul de transmitere.
Tulpina Anzi poate avea o rată de mortalitate de până la 40%, iar evoluția severă apare într-un interval scurt. În aceste condiții, izolarea rapidă a pacienților întrerupe eficient transmiterea. Spre deosebire de aceasta, COVID-19 a infectat inițial mii de persoane înainte ca numărul deceselor să crească semnificativ, tocmai pentru că nu este asociat cu o mortalitate rapidă în faza inițială.
Astfel, experții consideră că probabilitatea unei pandemii de hantavirus este considerabil mai mică decât în cazul coronavirusului.
Tratamente și vaccinuri
În prezent, nu există un tratament antiviral specific și nici un vaccin aprobat împotriva hantavirusului. Medicii infecționiști subliniază însă că intervenția medicală rapidă îmbunătățește semnificativ prognosticul.
În cazurile severe cu afectare pulmonară, pacienții pot necesita ventilație asistată în secțiile de terapie intensivă. Dacă survine insuficiența renală, poate fi necesară dializa.
Pentru COVID-19, tratamentul include medicație simptomatică, precum paracetamolul, dar și antivirale destinate persoanelor cu risc crescut de forme grave. În plus, vaccinurile, în special cele bazate pe tehnologia ARN mesager, au fost dezvoltate într-un interval record în perioada pandemiei. Eficiența și siguranța acestora au fost ulterior confirmate prin miliarde de doze administrate la nivel mondial.
În cazul hantavirusurilor, au fost realizate studii pentru dezvoltarea unor vaccinuri destinate anumitor tulpini, însă eficacitatea lor nu a fost demonstrată pentru toate variantele existente.
