Ce este rahitismul?
Când părinții aud cuvântul „rahitism”, mulți își amintesc de povești vechi și imagini din cărțile copilăriei. Astăzi situația este diferită: rahitismul există în continuare, dar poate fi depistat și tratat rapid, dacă știm ce să căutăm și cum să acționăm corect. Rahitismul este o boală a copilăriei cauzată de deficitul de vitamina D, care împiedică absorbția calciului și fosforului. Drept urmare, oasele devin moi și se deformează. În prezent, cauza principală este combinația dintre lipsa expunerii la soare și alimentația dezechilibrată, mai ales la copiii între 6 și 24 de luni.
Simptomele rahitismului
Părinții confundă adesea semnele reale ale rahitismului cu alte particularități de dezvoltare. Manifestările principale sunt:
- modificări ale țesutului osos și craniului (înmuieri, deformări);
- defecte ale smalțului dentar;
- semne neurologice nespecifice.
Mituri frecvente despre rahitism:
- dimensiunea fontanelei depinde de prezența sau absența rahitismului;
- boala influențează viteza de erupție a dinților;
- căderea părului pe ceafă și transpirația excesivă sunt semne de rahitism.
Factori de risc importanți:
- vârsta între 6 și 23 de luni;
- expunere insuficientă la soare;
- alăptare exclusivă;
- piele mai închisă la culoare;
- lipsa suplimentelor de vitamina D în alimentația sugarului.
În prezența mai multor factori, medicul recomandă analize de sânge și radiografie pentru confirmarea diagnosticului.
Gradele bolii
- Rahitism gradul 1: simptome ușoare – copilul este iritabil, mușchii sunt ușor slăbiți.
- Rahitism gradul 2: apar modificări vizibile ale oaselor – cutia toracică și craniul se deformează, mușchii devin flasci.
- Rahitism gradul 3: deformări severe, întârziere de creștere și dezvoltare, posibile probleme cu organele interne.
Ce NU este diagnostic de rahitism
În trecut, rahitismul era diagnosticat frecvent prin testul Sulkovici, care măsoară calciul eliminat în urină. Totuși, pediatrii moderni subliniază că rahitismul nu poate fi stabilit pe baza unui singur semn sau a acestui test. Proba este veche și subiectivă, arătând doar eliminarea calciului la copiii care primesc vitamina D. Ea nu confirmă rahitismul și nu trebuie folosită ca metodă de screening.
Din păcate, în unele policlinici încă se pune diagnosticul doar pe baza unui simptom și a testului Sulkovici, ceea ce duce la prescrierea nejustificată a unor doze mari de vitamina D. Această practică este greșită și poate dăuna copilului.
De ce este periculos rahitismul
Fără tratament, rahitismul provoacă deformări grave: picioare strâmbe, tulburări de postură, încetinirea creșterii, slăbiciune musculară, probleme dentare, iar în cazuri severe – convulsii și afectarea organelor interne. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât prognosticul este mai bun. Terapia modernă permite recuperarea completă și prevenirea complicațiilor.
Analize necesare pentru diagnostic
Diagnosticul corect se stabilește prin analize de sânge și radiografie osoasă. Doar combinația acestor date poate confirma sau exclude rahitismul.
Tratamentul rahitismului
Dacă diagnosticul este confirmat, se prescriu doze terapeutice de vitamina D, strict conform indicațiilor medicului. Automedicația este periculoasă: excesul de vitamina D duce la acumularea excesivă de calciu, provocând oboseală, greață, urinări frecvente și probleme cardiace sau renale.
Tratamentul include și corectarea alimentației, masaj, fizioterapie și plimbări regulate în aer liber.
Vaccinarea și rahitismul
Dacă starea copilului este bună, vaccinarea nu este contraindicată. Recomandările actuale confirmă siguranța vaccinurilor în cazul rahitismului compensat. Medicul evaluează întotdeauna situația individuală înainte de imunizare.
Prevenirea rahitismului
Prevenția este mai eficientă decât tratamentul. Toți copiii primesc vitamina D de la naștere, indiferent de tipul de alimentație. În plus, sunt importante:
- plimbări zilnice la soare, minimum o oră, chiar și pe vreme înnorată;
- alimentatie echilibrată, bogată în vitamina D și calciu.
Alimente bogate în vitamina D
- pește gras (somon, macrou, sardine);
- ficat de cod (mai puțin preferat de copii);
- gălbenuș de ou;
- produse lactate fortificate cu vitamina D și unt (în cantități mici).
Totuși, este aproape imposibil să acoperim necesarul de vitamina D doar prin alimentație.
Concluzii pentru părinți
- Deficitul de vitamina D duce rapid la rahitism.
- Diagnosticul se stabilește doar prin simptome combinate cu analize și radiografie.
- Testul Sulkovici este depășit și nu confirmă rahitismul.
- Vitamina D se administrează doar la indicația medicului.
- Vaccinarea este permisă în rahitismul compensat.
- Prevenția presupune vitamina D de la naștere și expunere zilnică la soare.
