Tania Cerga despre fericirea pe nume Izel
- 2015-04-28
- 7910
În faţa maternităţii femeile devin egale. Astfel că toate scopurile, interesele şi priorităţile trec pe plan secund, atunci când este vorba de omuleţul căruia i-ai dat viaţă şi în jurul căruia se învârte tot universul femeii. Cel puţin, la asta m-am gândit eu, după un interviu de suflet cu interpreta Tania Cerga, care, pentru câteva ore, a lăsat la o parte scena, pentru a ne povesti despre cea mai frumoasă creaţie a sa, pe nume Izel.
S-a întâmplat marea minune şi ai rămas însărcinată. Care a fost prima ta reacţie?
A fost o surpriză. Una la care am visat de pe când aveam vreo 19 ani. Mi-am făcut, pe dată, mii de planuri, dar nu înainte de a merge la medici aici şi peste hotare. Vroiam să ştiu că totul este bine. După care m-am asigurat cu cât mai multe vitamine, sucuri naturale şi gândire pozitivă – ingredientele minune de care are nevoie o viitoare mămică.
Ce curs a luat viaţa după ce ai aflat că eşti însărcinată?
Existenţa mea a pornit pe un alt făgaş. Nu mai eram doar eu. Mai era un sufleţel în care se zbătea un firicel de viaţă, care îşi cerea drepturile. Am crezut întotdeauna că un copil poate să te schimbe doar în bine. Şi aşa a fost. Cel puţin, în cazul meu...
Ce ţi-ai dorit să ai: băieţel sau fetiţă?
Când am aflat despre sarcină, am ştiut că va fi fetiţă. Şi n-am greşit. Pur şi simplu, cred într-o putere magică pe care o au femeile şi mi-am dorit ca şi fetiţa mea să fie purtătoarea acestei puteri. Dar ar fi fost la fel de frumos şi iubit dacă era băieţel.
Ai fost o graviduţă ascultătoare? Ai mers la medic regulat?
Evident că am ascultat instrucţiunile medicului, dar nu mergeam mai des decât era nevoie.
Cum s-a schimbat regimul tău alimentar şi cel profesional, odată cu sarcina?
Dintotdeauna am încercat să mă alimentez corect. Aşa că, la acest capitol, nu s-a schimbat aproape nimic, cu excepţia faptului că am început să gătesc mai des. Cât priveşte cariera mea, aceasta nu a avut de suferit deloc până în luna a şasea. Nu am avut o burtică proeminentă, fapt care mi-a permis să mă mişc lejer şi să continui să activez în acelaşi ritm.
Ai reuşit să mai faci şi altceva decât muzică?
Nu am practicat vreun sport, dacă te referi la asta sau cursuri speciale pentru însărcinate. Mi s-a părut ciudat să fiu în aceeaşi încăpere cu alte minim 20 de femei însărcinate.
Ce greutăţii ai întâmpinat, pe parcursul celor nouă luni de sarcină?
Prima perioadă a fost destul de complicată şi necunoscută pentru mine, cu greţuri şi stări de slăbiciune. Am pierdut în greutate. Şi evident, la sfârşit, când era tot mai greu să mă mişc. În rest, mulţumesc celor care m-au protejat şi au avut grijă ca totul să decurgă bine.
Când ai ales metoda de naştere, unde şi cu cine?
Decizia am luat-o în a şasea lună de sarcină. Am ştiut că voi naşte natural. Iniţial, îmi doream să nasc peste hotare. Credeam că era important ca fetiţa mea să apară pe lume într-un loc frumos. Şi simţul estetic se bătea cap în cap cu culoarele cenuşii ale spitalelor de la noi. Dar, până la urmă, am simţit că energia de acasă mă va ajuta să trec mai uşor peste această experienţă. Am avut noroc de doctori extraordinari, Patricia şi Adrian Harea, care au făcut totul ca să nasc mai uşor şi în siguranţă. Le mulţumesc nespus pentru răbdare şi profesionalism.
În ce moment aţi început să alegeţi numele? Cine a venit cu ideea de a opta pentru un nume atât de deosebit?
Cred că, la capitolul alegerea numelui, cel mai productiv pentru mine a fost al treilea trimestru de sarcină or, anume atunci am început să mă gândesc la asta mai des. Am selectat circa nouă nume, dintre care ne-am propus să alegem unul, atunci când fetiţa urma să se nască. Am simţit că numele Izel este perfect pentru ea, imediat ce am ţinut-o în braţe.
Izel e un nume foarte frumos şi, în acelaşi timp, neobişnuit. De unde te-ai inspirat?
Izel înseamnă Unică, numele vine dintr-un trib al maiaşilor, din America Centrală. În copilărie, tot timpul am suferit din cauza că, în afară de mine, alte patru colege se numeau la fel. Încă atunci mi-am promis: copilul meu va purta un prenume deosebit, dar care să nu fie ciudat sau nepotrivit. Izel e tocmai ceea ce am căutat: un prenume concret, alcătuit din puţine litere şi cu o consoană puternică.
Ce amintiri ţi-a lăsat naşterea propriu-zisă?
Am născut natural. A fost ca orice naştere, dureroasă... Mi s-a părut cea mai groaznică durere. Dar după patru ore de chin (lumea zice că am avut noroc să fie doar patru), am simţit atingerea divinităţii. În acel moment, am uitat totul şi m-am simţit cea mai fericită. Am născut singurică, fără să mă asiste cineva din familie. Cred că aşa a fost cel mai bine. Am putut să mă concentrez la cel mai responsabil moment din viaţa mea.
Cum a fost prima zi din viata ta în rol de mămică?
A fost grea. Deşi, în acea perioadă, organismul elimina nişte hormoni care te transformă în super-femeie. Prima perioadă este dificilă, inclusiv pentru faptul că este necunoscută. Totuşi acasă e mai uşor. Chiar dacă nopţile nedormite au continuat, ele au fost mult mai uşoare decât cele din maternitate.
Cum a fost primul an din viaţa mămicii Tania Cerga?
Primul an a fost frumos şi a adus mereu ceva nou. Sentimentul pe care îl trăieşti când copilul tău zâmbeşte pentru prima oară, gângureşte sau face întâiul pas a eclipsat toate ieşirile mele în scenă şi toate aplauzele din lume. Desigur, au fost şi momente stresante. M-au obosit nopţile nedormite sau dormite în poziţii incomode, din cauza alăptatului. Am avut însă noroc de mama mea, care m-a ajutat cel mai mult şi mă ajută în continuare, dar şi de mătuşa mea.
Cât de repede ai revenit în scenă?
Sinceră să fiu, viaţa mea scenică nu prea a avut de suferit din cauza naşterii. Am revenit în scenă la doar o lună după ce am născut. Dar mi-am dorit ca Izel să nu îmi simtă lipsa. De aceea făceam drumuri obositoare încolo-încoace, care însă nu au permis să se rupă magica legătură dintre noi.
Cum ai alimentat-o?
Am alăptat-o exclusiv la sân, până la 6 luni. De la 6 luni, i-am diversificat meniul şi am adăugat sucuri naturale de fructe, legume, pireurile de legume. Mai apoi, aşa cum recomandă literatura de specialitate, am introdus cărniţa, peştele... În general, încerc să o alimentez sănătos. Am mare grijă de unde cumpăr legumele, fructele şi carnea. Consider acest detaliu unul foarte important. Nu mai puţină importanţă acord produselor cosmetice, care trebuie să fie neapărat naturiste şi organice.
Care este motivul pentru care Tania Cerga nu o arată publicului larg pe micuţa Izel?
Acum nu simt nevoia să o fac şi nu cred că are nevoie de publicul larg, atât timp cât cei dragi îi sunt alături. În plus, vreau să-şi creeze o aură mai puternică. La copii ea este încă destul de fragilă, pentru a înfrunta atâţia ochi, buni sau răi. De fapt, vreau să spun că nu o ascund. Izel duce un mod normal de viaţă pentru vârsta ei. Iar ziua când micuţa mea va da ochii cu presă şi publicul larg va veni când... va veni!
Întrucât nimeni din afara familiei nu o cunoaşte, descrie-o, te rog!
Are o personalitate puternică, moştenindu-şi ambii părinţi, pentru că suntem mai aprigi de felul nostru. Deja am descoperit că este o fire hotărâtă, care ştie bine ce vrea. Mă bucură că este foarte muzicală şi chiar face vocalize. Nu, nu eu am învăţat-o, ci mătuşa mea (râde). Atunci când Izel refuză să mănânce, mătuşa o distrează şi fac vocalize împreună. Nu ştiu ce cale îşi va alege în viaţă, dar mi-aş dori să moştenească dragostea pentru muzică.
În condiţiile în care societatea noastră are alte priorităţi decât acum 20 de ani, cum vezi tu cei şapte ani de acasă pentru fiica ta?
Cred că îi voi permite să se manifeste liber, aşa cum vrea ea, dar nu vor lipsi nici momentele când i se va explica foarte clar ce se poate şi ce nu. Important e ca în creierul copilului să nu rămână urme de agresivitate, care se înrădăcinează pentru toată viaţa. Ba mai mult chiar, copilul nu trebuie marginalizat cu afirmaţii gen: „Nu vorbi, când vorbesc cei maturi” sau: „Ieşi afară, că noi avem o discuţie” şi altele, similare. Pentru că toate acestea inhibă lucrurile frumoase în copil. Totul trebuie să se bazeze pe comunicare. Dacă există o conexiune cu copilul când acesta este mic, se va trece mai uşor şi peste adolescenţă.
Spuneai, într-un interviu că, odată cu naşterea lui Izel, ai devenit mai ordonată şi reuşeşti să le faci pe toate. Totuşi bănuiesc că sunt lucruri de care nu îţi ajunge niciodată timp...
Recunosc, nu reuşesc că exersez la pian cât mi-aşi dori, pentru că imediat apare Izel şi cântăm împreună (râde). Să citesc o carte nouă. Lectura este o pasiune aparte a mea. Dar nu pot să spun că mă simt privată de ceva anume. Până la urmă, acum fac lucruri mai mari şi mai importante decât făceam anterior.
Îţi mai doreşti copii şi ce nu ai reuşit încă să înveţi din rolul de mamă?
Îmi doresc, în mod normal, încă 2 copii. Dar nu şi după câteva nopţi nedormite la rând, când mă gândesc că şi un copil e suficient. Cred ca mai am multe de învăţat. Alături de un copil, înveţi câte puţin, în fiecare zi. E ca o a doua copilărie!
Îţi mulţumim pentru interviu
Text: Natalia Bodiu
Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", iunie 2013