De ce apar sângerări asemănătoare menstruației în timpul sarcinii
În primele săptămâni de sarcină, unele femei observă apariția unor sângerări vaginale. Din greșeală, acestea sunt confundate adesea cu menstruația, motiv pentru care femeia nu realizează, uneori, că este însărcinată. În realitate, menstruația propriu-zisă nu poate avea loc în timpul sarcinii, din cauza particularităților fondului hormonal, iar orice sângerare apărută în această perioadă reprezintă un semn de alarmă, care necesită asistență medicală.
Menstruația nu este posibilă în timpul sarcinii. Sângerările vaginale pot indica un risc de avort spontan.
Fondul hormonal la femeile însărcinate
La una-două zile după fecundare, la nivelul embrionului se formează un țesut activ din punct de vedere hormonal — trofoblastul. Acesta sintetizează gonadotropina corionică umană, cunoscută sub denumirea de hCG. Acest hormon are o structură asemănătoare hormonului luteinizant, produs de hipofiză, însă rămâne prezent în sânge pentru o perioadă mai îndelungată. hCG susține funcția corpului galben ovarian și producția de progesteron. Acesta din urmă este esențial pentru pregătirea endometrului în vederea implantării și pentru reducerea riscului de respingere a embrionului.
Concentrația de hCG începe să crească încă din primele două zile de sarcină, se dublează în fiecare săptămână și atinge valoarea maximă odată cu formarea placentei. În paralel, crește și nivelul de progesteron, fiind observată și o creștere a nivelului de estrogeni. Împreună, acești hormoni inhibă producția de hormon foliculostimulant, motiv pentru care, în timpul sarcinii, nu are loc maturarea unui nou ovul, nu apare ovulația și, implicit, nici menstruația.
Cheagurile de sânge sau sângerările reduse pot apărea în orice etapă a sarcinii și indică fie apariția unor complicații, fie un risc de întrerupere a sarcinii.
Sângerarea de implantare
Debutul sarcinii este însoțit, la aproximativ 30% dintre femei, de o sângerare de implantare. Este vorba despre procesul prin care embrionul se atașează de peretele uterin, proces în cadrul căruia poate apărea o cantitate mică de sânge. Din punct de vedere temporal, implantarea coincide, aproximativ, cu perioada menstruației normale, motiv pentru care multe femei nu realizează, la acel moment, că sunt însărcinate.
Progesteronul determină creșterea numărului de vase de sânge de la nivelul endometrului, precum și accentuarea sinuozității acestora. După pătrunderea în cavitatea uterină, embrionul începe să producă enzime care duc la dizolvarea parțială a mucoasei uterine. În acest proces, vasele de sânge sunt afectate, iar sângerarea începe. Durata acesteia variază de la o femeie la alta, la fel ca și volumul de sânge pierdut.
Sângerarea de implantare poate fi diferențiată de menstruație prin următoarele caracteristici:
- culoarea secrețiilor este închisă, maro-roșiatică;
- durata este mai scurtă decât în cazul unei menstruații obișnuite;
- nu se observă o intensificare a sângerării în a doua zi — dimpotrivă, intensitatea scade;
- nu apar durerile caracteristice menstruației.
Încă din primele săptămâni de sarcină, pot apărea și alte simptome asociate:
- sensibilitate și tensiune la nivelul sânilor;
- sensibilitate crescută a mameloanelor;
- schimbări bruște de dispoziție;
- somnolență în timpul zilei;
- insomnie pe timp de noapte;
- greață matinală;
- aversiune față de anumite mirosuri.
Sângerarea de implantare nu necesită tratament. Aceasta dispare de la sine și nu reprezintă un indicator al apariției unor complicații ulterioare ale sarcinii.
Sarcina biochimică
Sângerările asemănătoare menstruației, apărute în timpul sarcinii, pot indica și o întrerupere spontană a acesteia, într-un stadiu foarte incipient. Această situație este dificil de diagnosticat la femeile care nu au planificat sarcina, dar este monitorizată îndeaproape la cele care au conceput prin fertilizare in vitro (FIV).
Sarcina biochimică reprezintă situația în care fecundarea a avut loc, însă ovulul fie nu s-a implantat în peretele uterin, fie s-a atașat superficial, ceea ce a dus la întreruperea sarcinii într-un stadiu incipient.
Sarcina biochimică se caracterizează prin următoarele semne:
- întârzierea menstruației nu depășește trei zile;
- nu apar modificări ale stării generale, similare celor specifice sarcinii;
- sângerarea este abundentă, adesea însoțită de cheaguri de sânge.
Tipul secrețiilor poate varia, în funcție de particularitățile sistemului de coagulare al fiecărei femei și de cauzele care au dus la întreruperea sarcinii. Sarcina biochimică apare frecvent în cazul unei dezvoltări embrionare deficitare sau al unui nivel insuficient de progesteron sau estrogeni. De asemenea, embrionul poate prezenta o structură anormală a trofoblastului, ceea ce duce la un deficit de hCG. Testele de sarcină se bazează pe detectarea calitativă a acestui hormon, atunci când acesta atinge o concentrație suficient de ridicată în urină. Însă, în cazul unui nivel scăzut în sânge, hormonul nu este filtrat de rinichi în cantități detectabile, motiv pentru care testele rapide pot fi negative sau slab pozitive.
Sarcina biochimică poate fi diagnosticată printr-o analiză de sânge pentru determinarea nivelului de hCG.
Determinarea nivelului acestui hormon este obligatorie pentru femeile care urmează un program de fertilizare in vitro. Pentru a confirma instalarea sarcinii, analiza este repetată, în dinamică, la un interval de 7 zile.
Femeile care nu au planificat sarcina pot nici măcar să nu bănuiască faptul că au fost însărcinate și că au pierdut sarcina într-un stadiu foarte incipient. În schimb, cele care s-au pregătit pentru sarcină și au calculat perioada de ovulație se pot confrunta cu repetarea acestui fenomen. Dacă sarcina biochimică este înregistrată pentru prima dată, aceasta nu necesită tratament sau investigații suplimentare. Repetarea acestei situații indică însă o problemă la nivelul organismului, care necesită tratament. Cel mai frecvent, cauzele pot fi:
- un proces inflamator cronic la nivelul uterului;
- anomalii genetice;
- procese autoimune;
- trombofilii.
Întreruperea sarcinii într-un stadiu incipient este frecvent întâlnită în cazul sindromului antifosfolipidic. Este vorba despre o boală autoimună, care este de obicei descoperită doar în urma unor încercări repetate și nereușite de a rămâne însărcinată. Aceasta apare ca urmare a formării unor anticorpi îndreptați împotriva fosfolipidelor prezente la nivelul celulelor endometrului, alături de o creștere a tendinței de formare a trombilor. Se dezvoltă astfel un proces autoimun, îndreptat împotriva embrionului și a țesuturilor uterine.
Implantarea ectopică a embrionului
În stadiile inițiale, o sarcină ectopică poate avea simptome asemănătoare unei sarcini care evoluează normal. Embrionul se fixează, în acest caz, la nivelul trompei uterine, mai rar în ovar, pe peritoneu sau la nivelul colului uterin. Printre cauzele unei implantări anormale se numără:
- aderențe la nivelul trompelor uterine sau al bazinului mic;
- inflamație cronică;
- endometrioză;
- fibrom uterin;
- modificări ale structurii endometrului, cauzate de avorturi repetate;
- dezechilibre hormonale.
După fecundare și implantare, embrionul produce, în cantitate suficientă, hCG, stimulând activitatea corpului galben ovarian. Treptat, însă, funcțiile hormonale ale acestuia încep să scadă. De aceea, în cazul unei sarcini ectopice, apare inițial o întârziere a menstruației, iar un test de sarcină va indica, în această etapă, rezultat pozitiv.
Apar și celelalte simptome timpurii ale sarcinii:
- greață matinală;
- slăbiciune, scăderea tensiunii arteriale;
- somnolență sau insomnie;
- sensibilitate și dureri la nivelul sânilor.
Din cauza scăderii funcției hormonale a embrionului, aceste simptome se atenuează treptat. Femeia poate observa că sânii au devenit mai moi și nedureroși, iar senzația de greață a dispărut. În acest moment poate apărea o sângerare redusă, pe care multe femei o confundă cu menstruația. Aceasta poate fi diferențiată prin apariția unei dureri acute în partea inferioară a abdomenului, prin scăderea tensiunii arteriale și prin stare de slăbiciune.
În cazul implantării embrionului la nivelul colului uterin, sângerarea apare foarte devreme. Acest organ are o vascularizație bogată, ceea ce crește semnificativ riscul apariției oricărui tip de secreție sangvinolentă.
Au fost înregistrate cazuri în care o sarcină abdominală a evoluat cu succes până la termen. Embrionul s-a implantat pe peritoneul din zona bazinului și a format o placentă funcțională completă. Nașterea este, însă, posibilă doar prin operație cezariană, în astfel de cazuri.
Riscul de întrerupere a sarcinii
După apariția întârzierii menstruale și obținerea unui test rapid pozitiv, femeia știe deja că este însărcinată, motiv pentru care nu ar trebui să confunde apariția unei sângerări cu menstruația.
În primele săptămâni de sarcină are loc cel mai mare număr de întreruperi spontane. Acest lucru se datorează eliminării naturale a embrionilor cu anomalii cromozomiale, cu defecte de diviziune celulară sau afectați de o infecție la nivelul organismului matern.
Riscul de întrerupere a sarcinii poate fi diferențiat de menstruație prin următoarele simptome:
- a existat o întârziere a menstruației;
- testul de sarcină este pozitiv;
- au apărut semnele timpurii ale sarcinii;
- sângerarea este redusă, de culoare roșu aprins;
- apar dureri în partea inferioară a abdomenului.
În stadiile incipiente ale sarcinii este caracteristică o durere surdă, de tracțiune, care poate semăna cu senzațiile resimțite în timpul unei menstruații abundente. Aceasta iradiază spre zona lombară și perineu. Sângerarea se poate intensifica, ceea ce indică trecerea de la riscul de avort la un avort spontan aflat deja în desfășurare. Dacă apar cheaguri mari de sânge, iar secrețiile devin abundente, este posibil ca avortul spontan să se fi produs deja.
Ce este de făcut atunci când apar sângerări
Toate femeile trebuie să își monitorizeze ciclul menstrual, indiferent dacă își doresc sau nu o sarcină în perioada respectivă. Acest lucru permite observarea, încă din stadii incipiente, a oricăror abateri de la normal. În cazul unei întârzieri de trei zile sau mai mult, este necesară efectuarea unui test de sarcină, chiar dacă aceasta nu a fost planificată. Acest lucru va permite stabilirea conduitei ulterioare.
Dacă sarcina este dorită, apariția unor sângerări trebuie să reprezinte un semnal de alarmă. Este necesar să vă adresați medicului pentru investigații și pentru stabilirea unui tratament. Toate gravidele aflate în primele săptămâni de sarcină, care prezintă semne de risc, sunt internate în secția de ginecologie. Pentru menținerea sarcinii, li se recomandă, de regulă, următorul tratament:
- sedare — administrarea unor calmante de origine vegetală;
- preparate pe bază de progesteron, pentru susținerea funcției corpului galben;
- antispastice, pentru reducerea tonusului uterin.
Suplimentar, sunt recomandate vitamina E, acidul folic și complexe vitaminice destinate femeilor însărcinate. Mai rar, pentru menținerea sarcinii, sunt utilizate și preparate pe bază de estrogeni. Acest hormon crește numărul de receptori pentru progesteron, motiv pentru care riscul de întrerupere a sarcinii și sângerările vaginale pot apărea chiar și atunci când nivelul de progesteron, conform analizelor, este normal. Unii specialiști recomandă ridicarea capătului inferior al patului și repaus strict la pat. Aceste metode nu au, însă, o eficiență dovedită științific.
Menstruația, ca atare, nu poate apărea la femeile însărcinate. Orice sângerare de culoare roșu-maronie indică un posibil risc de întrerupere a sarcinii. Menținerea sarcinii într-un stadiu incipient nu este întotdeauna posibilă. De multe ori, un avort spontan care seamănă cu o menstruație obișnuită se produce din cauza unor anomalii genetice ale embrionului.
