Naștere în Italia: Am cerut cezariană, au zis că nu e urgent și după m-au tăiat cu foarfeca, fără anestezie!

Naștere în Italia: Am cerut cezariană, au zis că nu e urgent și după m-au tăiat cu foarfeca, fără anestezie!

Ana a povestit cum a născut o fetiță la finalul anului 2019. Nașterea a avut loc într-un spital din Italia, la 41 de săptămâni. Mai jos, vă invităm să citiți povestea Anei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

”Acum 10 luni am născut o fetiță de 3540 g, însă nu m-am așteptat ca nașterea să fie chiar atât de grea. 24 de ore travaliul! Incredibil! La sfârșit, după atâta chin, fiind în Italia, am născut natural! De unde putere după atâtea ore de chin, nu știu. A făcut Dumnezeu un miracol. Să vă povestesc cum a decurs totul!

Aveam 41 de săptămâni și 2 zile, iar fetița mea nu mai voia să iasă, stătea bine la mami în burtică. Încercând cu fel de fel de chestii să o fac să iasă (băi mai fierbinți, ananas, urcat scări etc), nu am reușit să o conving. Așadar, unica soluție era inducerea travaliului.

Era o zi de sâmbătă, iar în jurul orei 12, ușor - ușor am început să am contracții. Pe la 18.00 seara am decis să merg la spital să vad cum stă treaba. Nu pierdusem nici dopul, nici nu mi se rupsese apa, dar ei au decis să mă interneze, crezând că în seara de sâmbătă spre duminică nasc. Dar de unde atâta bucurie?

După ore în șir de chin cu contracțiile acelea, mi-au rupt apa să îmi provoace nașterea. Dar fetița mea nu mai ieșea. Era poziționată cu capul în jos, dar inferior. Nici nu reușeau să dea de ea. După vreo 4 ore, s-au gândit că copilul a rămas fără lichid amniotic și că trebuie să-mi administreze perfuzie cu antibiotic din 8 în 8 ore, pentru a evita o infecție!

M-am chinuit toată noaptea, am urlat de nu a reușit sigur să doarmă nimeni în salon. A doua zi mi-au administrat perfuzii pentru îndesirea contracțiilor. Am crezut că mor și alta nu. A trecut și noaptea de duminică, iar luni dimineața mi-au spus că pe la prânz nasc.

Dilatația era mică, nu mă dilatam deloc, chiar dacă mi-au administrat și ceva pentru dilatare. Dar nimic! 1 cm la 3 ore. Un chin grozav! Am cerut să mi se facă cezariană, dar nu au vrut, au zis că nu optează pentru asta dacă nu e urgent. Am născut seara, pe la 18.48. Am născut greu, fetița fiind un pic plinuță și având căpșorul mărișor.

M-au tăiat ca pe un câine, cu foarfeca, fără anestezie, fără nimic. Am rămas cu momentul acela și acum în minte. Fata ieșise cu febră, că a stat acolo fără lichid, ba mai mult, și cu infecție și cu icter. Încă din prima zi au dus-o la alt spital, la distanță de 2 ore de mine, iar eu am rămas internată unde am născut.

Pe urmă, am făcut drumul pe distanța aceasta în fiecare zi, cu trenul. Iar în clinica respectivă, pentru a ajunge la secția în care era fetița, mai mergeam încă o jumătate de oră. În modul acesta, din cauza unor inconștienți de medici, am suferit atât eu, cât și fata. Dar, mulțumim lui Dumnezeu, acum suntem bine, sănătoase, iar asta este cel mai important”.

Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol: photos.smugmug.com

Adaugă comentariu