Povestea unei nașteri: Medicul de gardă s-a urcat cu ambele coate pe burta mea și a împins

Povestea unei nașteri: Medicul de gardă s-a urcat cu ambele coate pe burta mea și a împins

Raluca a născut în Baia Mare (România), unde, în plină pandemie, a venit pe lume fetița ei. Raluca a fost încântată de atitudinea moașelor, dar a rămas dezamăgită de lipsa apei calde la duș și a sprijinului pentru alăptarea nou născutului. Redăm povestea de naștere, așa cum a fost scrisă de Raluca și publicată de pagina specializată totuldespremame.ro:

”Sunt Raluca și în data de 07.02.2019 la ora 17:15 am adus-o pe lume pe Sophia Maria, de 4,300 kg și 53 cm. Am născut natural dacă se poate spune așa, deoarece, cu toate pregătirile și cu toate așteptările pe care le ai când îți dorești să naști natural, la noi, cel puțin în Baia Mare, nu e nimic natural.

Am să vă povestesc puțin experiența mea, în ideea că o să puteți ajuta și alte mămici să se pregătească emoțional pentru ceea ce le așteaptă în Baia Mare, la spitalul județean. Dimineața la ora 4:54 mi s-au rupt membranele, iar lichidul nu a încetat să curgă, curgea destul de tare. Neavând dureri am plecat la spital doar în jurul orei 7. M-am internat, am ajuns în sala de travaliu unde, obligatoriu, ți se pune perfuzia cu oxitocină, indiferent dacă ai deja dureri sau nu. „Dacă nu vrei, poți pleca acasă, dar aici nu mai vii să naști”, așa mi s-a spus.

Ți se face calciu în perfuzie, glucoză, clismă (mi s-a făcut când deja aveam travaliul din 3 în 3 minute, deci a fost destul de neplăcut). Cu ajutorul moașei, care a făcut tot ce e omenește posibil, am reușit și m-am dilatat cei 10 cm în jurul orei 15. Dar, din păcate, contracțiile au început să se rărească și fetița nu mai voia să coboare. Pe la ora 16:30 mi-a spus moașa că dacă în următoarea jumătate de oră nu reușesc să împing cât să coboare capul fetiței, atunci va trebui să fac cezariană.

Am avut noroc că moașa s-a ambiționat mai tare și nu a vrut să mă lase baltă și a tras de vagin pentru a încerca să mă mai dilate. M-a urcat pe masă în cabinetul de control și a rugat o altă moașă să se urce cu cotul pe mine să mă apese pe burtă, deși nu îmi doream, dar am realizat că e ultima încercare și trebuie să fac orice.

Am reușit și am împins cât să coboare un pic capul și m-a mutat pe masa din sala de nașteri care, nu știu cum ar trebui să fie, dar aici e varianta direct pe spate, nu ești ridicată absolut deloc cu spatele. M-au dezinfectat și la următoarea contracție s-a urcat medicul de gardă cu ambele coate pe burta mea și a împins. Mi-au făcut epiziotomie rapid și medicul a zis: „Hai, doamnă, că moare copilul, e blocat”.

Cu ultimele puteri, am împins pentru ultima dată și a ieșit fetița, mov, într-adevăr, dar scâncea. Asistenta care se ocupa de bebeluș a animat-o puțin, după care mi-a zis că, din cauza culorii, după ea nu ar merita mai mult de nota 4. Moașele au protestat vehement și, până la urmă, a primit nota 9. Cu greu a vrut să îmi pună la piept 10 secunde fetița „că uite ce urâtă e!”. Le-am spus că e a mea și e cea mai frumoasă.

M-au curățat, m-au cusut și m-au scos pe hol pe targă, unde l-au adus pe soțul meu să mă vadă. Din păcate, a apucat să stea doar 2 minute și eu am făcut un puseu de tensiune și cu greu au reușit să îmi scadă tensiunea. Am rămas peste noapte în sala de travaliu, mi-au pus sondă, am primit plasmă și sânge, deoarece eram cu anemia la pământ.

Fetița a fost dusă sus pe secție și nu au vrut să mi-o mai aducă. În următoarea zi, cu toate rugămințile, am primit fetița 15 minute, cât să o poată vedea și tăticul, iar apoi mi-au luat-o să mă odihnesc puțin și au promis că o să mi-o mai aducă. A treia zi a fost prima zi în care am reușit și m-au dat voie să mă ridic din pat și mi-au scos sonda.

În sfârșit, mi-am petrecut toată ziua cu fetița mea lângă mine și am putut să o pun la sân și să o hrănesc, fără ajutor, bineînțeles, pentru că nimeni nu te caută și nu te ajută. Alăptarea o faci singură, cum știi și cum crezi, nu ai nici măcar sprijin moral din partea nimănui. Mai degrabă îți iau copilul și îi dau lapte praf.

Nu am primit nici măcar o bucată de vată, apa la duș era dezmorțită, nicidecum caldă să poți face un duș normal, iar personalul cam lasă de dorit. Sper că nu v-am deranjat cu experiența mea, dar este bine de știut și de informat și alte mămici ce se întâmplă în realitate în spital”.

 Sursa: totuldespremame.ro, foto simbol 

 

 

Adaugă comentariu