Recuperarea după cezariană – o mămică povestește despre ale sale 2 experiențe

O mămică povestește că are două cezariene la activ și a decis să-și împărtășească experiențele, să spună ce a învățat, iar informația dată le poate fi de mare folos și altor femei care urmează să treacă printr-o cezariană.

Pentru mine, cezariana a fost și prima operație cu adevărat serioasă din viață. Dacă la nașterea naturală durerile sunt în timpul acestui proces, în cazul cezarienei tot greul începe după.

În timpul operației

Rahianestezia efectuată pentru operația propriu-zisă este suficient de puternică pentru a nu simți dureri nici în momentul introducerii cateterului pentru acumularea urinei în pungă, nici în timpul extragerii bebelușului, a inciziei sau a suturii. Ar fi o minciună totuși să spun că amorțirea e totală. Manevrele se simt, dar nu dor. Cea de a doua operație mi s-a părut că a trecut mai ușor pentru că, pe deoparte, știam pașii, pe de altă parte pentru că am avut un medic anestezist care îmi spunea ce urmează să se întâmple. Această comunicare m-a făcut să mă simt mai liniștită și mai sigură că totul e bine.

Recuperarea după operația de cezariană – în terapie intensivă

Pe timpul internării, primești anestezie prin cateterul fixat în coloană, care rezolvă partea cu durerile. Totuși, trebuie să spun că nu are efect atât de bun atunci când, în orele cât stai la terapie intensivă, ți se efectuează „masaj” în zona uterului menit să pornească eliminarea lohiilor. Deoarece se pune presiune direct pe rană, durerile pot fi destul de mari, iar pentru mine au fost, la ambele cezariene, la limita suportabilului. La a doua naștere, lângă mine era o mamă care avea contraindicație pentru asemenea manevră. Ar fi poate cazul să vorbiți cu medicul despre acest aspect, pentru a afla mai exact când se recomandă să se evite acest masaj și care sunt riscurile dacă nu este efectuat.

În restul timpului, cât stați în terapie intensivă, pe rană este pusă o pungă cu gheață, pentru a reduce inflamația locală. Tot în terapie intensivă am primit permisiunea de a bea primele înghițituri de apă, căci înainte de operație mi-a fost interzis să beau sau să mănânc cu cel puțin opt ore înainte. Odată pe oră, o asistentă se apropia de aparatele la care eram conectată și nota niște parametri. De asemenea, deoarece mare parte din hidratare avea loc intravenos, punga cu urină era înlocuită periodic. În câteva ore a început să dispară efectul rahianesteziei, ușor-ușor am început să mișc picioarele.

După 10-12 ore de monitorizare în terapie intensivă am primit undă verde pentru a merge în rezervă și deci a mă reuni cu bebelușul (cât timp am stat în terapie intensivă bebelușul a fost adus o dată la trei ore pentru alăptare).

Deplasarea presupune un hop, să te muți de pe pat în scaunul cu rotile și apoi să te urci în patul din rezervă. Pentru aceasta, vei fi ajutată de asistente, dar este foarte important să îți fi recăpătat mobilitatea picioarelor, căci pe mușchii lor te vei baza mai mult decât pe cei abdominali, proaspăt secționați.

Prima noapte după operația de cezariană

Pentru mine, a fost cea mai grea cu ambii copii, pentru că în cursul a 24 de ore se schimbă foarte multe emoții, sunt multe ore consecutive de nesomn și sunt primele momente de adaptare din foarte multe puncte de vedere. Pe deoparte inițierea alăptării. Pe de altă parte obișnuirea cu mișcările propriului corp. Sunt grupe de mușchi care nu pot fi solicitate deci ai nevoie de ceva inventivitate pentru a putea face până și cele mai mici mișcări. De asemenea, în prima noapte am simțit bufeuri puternice. Este posibil să fi fost o reacție la medicamente sau la schimbările hormonale, dar în cazul meu acesta a fost un discomfort suplimentar. Tot din prima noapte am primit un ceainic mare plin cu ceai care să stimuleze alăptarea, poate și el a contribuit la bufeuri.

Primele zile după operația de cezariană

A doua zi încep micile evenimente. Primul este scoaterea cateterului pentru urină, după care primești undă verde la mișcat prin rezervă. Cu cât mai repede începi să mergi cu atât mai repede îți vei reveni. Pentru mine, după niciuna dintre nașteri nu mi-a fost dificil să încep să mă deplasez, însă scoaterea cateterului mi-a provocat jenă și usturime în timpul urinării după prima naștere, acestea au durat aproximativ două zile. Alt eveniment al zilei este prima gustare. Mâncare ușoară care să încurajeze lucrul intestinelor.

Încă un moment crucial este scoaterea pansamentului de pe cicatrice. Ca orice plasture lipit pe piele, nu este foarte plăcut la desprindere, dar partea bună este că apoi aveți voie să faceți duș, cu condiția să tamponați bine zona inciziei, pentru a o usca, după ce ieșiți. Rana este tratată cu betadină și asistentele o verifică periodic. De asemenea, veți fi întrebate despre lohii, prezența și cantitatea lor.

Conform protocolului, nu puteți fi externată până nu aveți un prim scaun, pentru a ușura procesul, veți primi supozitoare cu glicerină. Ajută, dar am avut nevoie de ele și acasă în prima săptămână, căci problema constipației postoperatorii este una care m-a sâcâit după ambele nașteri. Durerea din zona burții, dar și lipsa efortului fizic nu ajută prea mult persitaltismul. Cu răbdare și o alimentație ușoară și bogată în fibre  și acest aspect se reglează în câteva zile.

Durerile de burtă după cezariană – primele zile

Atât după prima naștere, cât și după a doua, cateterul prin care primeam anestezic a ieșit singur din coloană mai repede decât era planificat să fie scos, din acel moment, am primit analgezice prin perfuzie. Acestea își fac efectul, dar durează un pic mai mult până intră în sistem.

Pentru că am născut în două spitale diferite, m-am confruntat și cu mici diferențe de protocol. La prima naștere medicația era adiministrată la un număr fix de ore, fără să fie nevoie să anunț. În al doilea caz, primeam medicamente împotriva durerii doar dacă solicitam, însă nimeni nu îmi spusese că ar trebui să anunț eu când începe să doară. Această diferență m-a făcut să sufăr de durere la început, convinsă că asistenta trebuie să apară din moment în moment cu soluția salvatoare. De aceea, vă sfătuiesc să aflați dacă un cadru medical vine singur să vă dea analgezice sau trebuie să o chemați voi, ca să nu pățiți ca mine.

Cu o zi înainte de externare, când copilul meu făcuse icter neonatal și stătea la lampa cu ultraviolete, pentru a reduce bilirubina crescută, am avut proasta idee să încerc să urmăresc o comedie. Să îmi mai ridic moralul, mi-am zis. Am rezistat până la prima glumă bună, când mi-am dat seama cât de tare poate să doară incizia când râzi.

Totuși sunt conștientă că durerile ar fi fost infinit mai mari fără medicație, dar și fără patul special din rezervă care se ridica și se cobora de la mijloc și îmi ținea loc de mișcările pe care altfel trebuia să le fac cu mușchii abdomiali nu tocmai în deplină funcțiune. Avantajul unui asemenea pat am putut să îl înțeleg abia când am revenit acasă unde a trebuit să inventez diverse mișcări care să mă ajute să urc și să cobor din pat sau să mă ridic în șezut.

Recuperarea după operația de cezariană – acasă

La externare, atât copilul cât și mama primesc un dosar cu rezultate analize, fișă de externare și recomandări. După cezariană, în lista de recomandări se va găsi neapărat un analgezic. În primul caz am primit ketoprofen, în al doilea ibuprofen, administrate doar la durere. Sunt eficiente și nu am avut nevoie de mai mult de două capsule pe zi, după care doza a scăzut. Practic, după câteva zile nu am mai luat analgezice.

Vă recomand să nu vă bazați doar pe medicamente, ci să aveți grijă și cât efort faceți. După a doua naștere, la a cincea zi de la externare, m-am considerat vitează și am ieșit afară într-o plimbare la pas susținut până la magazinul din apropiere. După zece minute de mers pe jos, corpul m-a obligat să reduc considerabil viteza, încât m-am întors acasă în ritm de broască țestoasă, deși ieșisem la pas de gazelă.

Seromul după operația de cezariană

Ceea ce mi-a dat însă cele mai mari bătăi de cap în primele zile de stat acasă după prima naștere a fost supurarea rănii. Înițial m-am speriat că este vorba de o infecție a operației de cezariană, dar nu a fost așa. La trei zile după externare am remarcat că marginile cusăturii se întăriseră, se umflaseră și din ele se scurgea un lichid transparent cu mici venule de sânge. Imediat ce am observat problema am mers la medicul care m-a operat. În cabinetul lui mi-am îmbogățit vocabularul cu un cuvânt nou – serom, adică acumulare de lichid într-un țesut, care poate aparea dupa o intervenție chirurgicală.

Este mai degrabă o excepție decât o regulă și nu are o explicație anume. Se pare că e modul organismului de a reacționa la sutură, dar există și opinii că se întâlnește mai des la persoane cu exces de grăsime. Nu era cazul meu. Medicul mi-a tăiat firele din margini, care nu erau resorbabile și a lăsat rana să se curețe de la sine, igiena locului rămânând neschimbată. Am primit și un curs de antibiotice pentru a preveni o eventuală infecție a locului. Așa am aflat că există și medicamente antibacteriene care nu sunt interzise în alăptare. Rana a mai curs încă aproximativ zece zile, cantitatea de lichid s-a redus treptat apoi s-a oprit.

La a doua naștere problema nu s-a repetat. Din punctul de vedere al medicului care m-a operat a doua oară, o igienă mai riguroasă a locului operației, spălare bine cu săpun și apoi tamponare a rănii cu o fașă sterilă, apoi tratarea rănii cu betadină scade riscul de a face serom.

Pe de altă parte, este posibil să mă fi ferit de serom și panasamentul cicatrizant prescris după a doua naștere. Acesta are rolul de a ajuta prinderea frumoasă e rănii, dar și de a crea un strat protector, rezistent la apă, pe cicatrice. Dacă nu ați primit la externare în lista de recomandări un asemenea gel, merită să întrebați medicul. A doua rană a mea s-a prins mai frumos, mai repede (în trei luni) și nu a creat acea dungă groasă de piele întărită de-a lungul operației.

Cât durează refacerea după cezariană?

În cazul meu, mi-am revenit mai greu după a doua operație. La aceasta au contribuit doi factori în mod special, vârsta (pe primul copil l-am născut la 30 de ani, pe al doilea la 35 de ani) și faptul că o rană pe același loc se reface mai greu. Chiar și așa, după prima săptămână nu am mai avut dureri majore care să necesite medicamente și am putut să fac plimbări ușoare, după prima lună am reușit să ies cu copilul în port-bebe, fără să am nevoie de ajutor. Aceste date însă nu sunt niște reguli, fiecare persoană are ritmul propriu când vine vorba despre recuperarea după operația de cezariană și este crucial în această perioadă să vă ascultați corpul și nevoile lui.

Sursa: totuldespremame.ro; wday.ru