Dana Rogoz, despre începutul diversificării: Cam prin ziua a 6-a i-au apărut primele bubițe pe spate

Dana Rogoz spune că medicul pediatru a fost persoana de bază în luarea unor decizii legate de alimentaţia copilului ei. Citește în continuare despre cum a abordat în mod corect etapa de diversificare a hranei bebeluşului.

„Se încheie prima lună de când am început diversificarea, așa că voiam să las pe blog primele gânduri legate de această experiență cu Lia. Îmi dau seama cât de multe am uitat de la Vlad, așa că mi-am propus să scriu mai des despre toate aceste etape prin care trec cu ea. Și să încep un tratament cu lecitină. Glumesc.

Am început diversificarea cu câteva zile înainte de a împlini 6 luni, după ce am primit confirmarea medicului pediatru care o urmărește încă de la naștere. Am respectat întocmai recomandările sale, nu m-am abătut nicio clipă de la ele. Mi se pare o responsabilitate prea mare, așa că mi-a fost teamă de “experimente”. Chiar dacă sunt la al doilea copil și am tot citit că mamele mai renunță la numărat fiecare gram de piure, eu totuși am respectat și respect în continuare ca o tocilară recomandările medicului, pas cu pas.

Pasul numărul 1: cumpărarea unui scaun de masă pentru ea. Tot medicul pediatru m-a sfătuit să o pun în scaunul de masă cu câteva zile înainte de a începe să îi dau mâncare solidă, pentru a se acomoda cu el. Altfel, ar fi prea multe noutăți deodată. Apoi m-a sfătuit să îi dau mâncare numai în acel scaun, care să rămână scaun de masă, nu de joacă, și care să fie așezat lângă masă la care mâncăm și noi. Mi s-au părut foarte bune aceste recomandări, pentru a-i forma bebelușului încă de la început un ritual sănătos de a lua masa. Mai târziu va cere oricum desene…. Mda, hai să revenim la subiect.

Habar nu aveam ce scaun să aleg, pentru că în 6 ani multe s-au schimbat. Mi se pare ca piața de produse pentru copii efectiv a explodat, având dintr-odată extrem de multe opțiuni pentru ORICE. Inclusiv pentru scaune de masă pentru copii. Așa că am făcut ce face orice mamă posesoare de cont pe Instagram: am întrebat pe Stories comunitatea care mă urmărește ce scaun îmi recomandă. Cred că vreo 80% dintre răspunsuri au fost legate de Tripp Trapp de la Stokke. Sincer, nu mai auzisem acest nume până atunci, deși mai văzusem scaunul în diverse postări pe social media. Dar m-am documentat și am ajuns la concluzia că e exact ce ne dorim. E un scaun care “crește” odată cu copilul. Adică îl poți folosi încă de la etapa de nou-născut, atașând de el un suport special. Și poate fi folosit până când copilul e mare (drept urmare i-am comandat unul și lui Vlad, pentru școala online!). Ba chiar și de adulți. În plus, are un design nordic care îmi place foarte mult și care se integrează perfect în casa noastră. L-am ales lemn natur, dar decizia nu a fost ușoară, pentru că sunt mai multe nuanțe frumoase. Dar poate tocmai pentru că sunt așa de multe opțiuni, am rămas la varianta natur și l-am personalizat cu numele ei. Am așezat-o în el, așa cum am fost sfătuiți, cu vreo săptămână înainte de începerea diversificării. Mai întâi câteva minute, apoi am crescut timpul treptat.

Pasul numărul 2: legumele. Cum după atâtea luni de lapte de sân, cel mai pur aliment din lume pentru bebelușa mea, dintr-odată să îi dau… morcovi!?! Nu vreți să știți cât m-am frăsuit prin supermarket, pe la raioanele bio, să aleg cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel morcov. Primul morcov. Știu, sună ridicol pentru cineva din afara acestei probleme, dar astfel de gesturi aparent absurde sunt cele pe care le vom ține minte peste ani, căci sunt cele care conțin de fapt emoțiile unui nou început.

Pasul numărul 3: prima guriță de piure de legume. Radu, Vlad, veniți aici! Pune-i babețica! Dă-i jos babețica, că o enervează! Pornește camera! Alege prima linguriță! Du-o la gurița ei și… prima reacție! Doamne cât de multe grimase pot face când gustă pentru prima oară un aliment nou: și mirare și dezgust și plăcere și curiozitate și dorința de mai mult… toate, în doar câteva secunde. ADOR să îi fiu alături în acest proces! Așadar, prima masă a fost un succes! Chiar și următoarele 5, când mânca tot, cu mare poftă. Desigur, vorbim doar de câteva grame. Uneori mușca din farfurie de foame. Ce mai, totul bine și frumos până la…

Pasul numărul 4: prima reacție alergică. Cam prin ziua a 6-a de la începutul diversificării i-au apărut primele bubițe pe spate. Nu erau primele bubițe din viața ei, trecând prin astfel de episoade și în trecut. Dar pentru că de data aceasta coincideau cu începutul diversificării, am oprit tot. Am luat pauza 5 zile. Foarte frustrant. Mi se părea că merge totul perfect și dintr-odată fetița mea avea o alergie. Măcar de aș fi știut la ce! Căci după ce am făcut pauza și am intrat inclusiv eu pe regim, am reînceput diversificarea cu morcov, iar la 3 zile alte 2 bubițe. Ok, deci morcovii să fie de vină? N-aș zice, pentru că la încă 3 zile doar de morcovi nu au mai apărut deloc bubițe. Iar în ultimele două săptămâni, inclusiv în Slovacia, i-au mai apărut random câte una – două, și dispar de la sine, fără să am nicio idee ce anume le-ar putea declanșa.

Între timp, pentru că este în continuare preponderent alăptată, eu am rămas pe regimul recomandat de medic, care elimină posibili alergeni, și am slăbit de am ajuns la 46 kg. Și fără un rezultat clar. Sper că la un moment dat să ne dăm seama, împreună cu medicul ei, la ce anume e alergică. Dar pare a fi un proces de lungă durată.

Pasul numărul 5: azi introducem cărnița. Continui diversificarea, conform recomandărilor, și azi introduc cărnița de pui. Alt gust nou, alte reacții, altă filmare care să surprindă momentul.

Mănâncă cu mult mai puțin elan decât Vlad la vârsta ei. Abia acum realizez că el era un mâncau! Efectiv mă certa dacă întârziam două secunde în plus să îi duc lingurița la gură. Lia, în schimb, a mâncat bine cât timp îi dădeam 30 – 40 grame. După ce am sărit de 90 grame, jale. Acum îi pun 120 grame legume în bolul ei și mi se pare o cantitate enormă, cu care ducem o luptă grea. Vlad o râdea în câteva minute, de îmi era teamă mereu că o să o vomite. Cu Lia masa durează în jur de 30 – 45 minute, aplicând o serie întreagă de strategii. Trebuie să o prinzi când îi e foame, dar nici prea foame. Când e odihnită, dar nici trezită din somn. Când mâncarea e călduță, dar doamne ferește prea caldă, ori prea rece. Când nu e nimic interesant care să îi distragă atenția preț de 5 lingurițe la rând. În Slovacia, neavând nici scaunul ei la mine, îi dădeam ținând-o cumva în brațe, pe piciorul meu stâng. Și din când în când se arcuia, nervoasă, de îmi sărea mâncarea peste tot. A ajuns piureul ăla prin toată camera, inclusiv pe perdele! Am avut de șters serios după fiecare masă. Și oricum, o țineam câteva minute pe picior, apoi o duceam la geam și încercam să îi mai dau 2 – 3 lingurițe cât privea oamenii de la distanță, apoi o mutăm în fața oglinzii și îi mai dădeam și acolo… haos. Iar din când în când mă întorceam la cântar cu bolul de mâncare, măsurând câte grame au mai scăzut. Recunoașteți traseul? Mai sunt și alte mame ca mine pe aici?

Mă bucur că am revenit acasă și că ieri i-am dat toate cele 120 grame în scaunul ei de masă, recomandat de voi. A fost un record!

Chiar și așa, cu mai mari eforturi decât la Vlad, tot mă bucur enorm să fiu alături de ea în acest proces. Plus că, mă consolez cu gândul că dacă Vlad a mâncat așa de bine când era bebeluș, iar acum mănâncă cu chiu cu vai doar 5 lucruri, poate cu Lia va fi invers!

Promit să revin la subiectul mâncării, după ce voi introduce și alte mese. Până atunci, succes tuturor părinților aflați la această etapă!”

 Sursa: danarogoz.com