Cum descifrezi analiza generală a sângelui la copii

Cum descifrezi analiza generală a sângelui la copii

 

De câte ori v-aţi pomenit în situaţia în care aţi stat tremurânzi, cu rezultatele analizelor în mână, sub uşa medicului şi aţi privit neputincioşi în hârtiile unde scrie negru pe alb starea sănătăţii copilului dumneavoastră, dar pe care nu aţi putut-o descifra? Niciodată? Atunci sunteţi nişte norocoşi? Pentru că în cazul în care aţi trecut prin asemenea situaţii, cu siguranţă veţi dori să puteţi “decoda” indicatori din grila de analize. Am descifrat analiza generală a sângelui împreună cu Lora Gîţu, medic, asistent universitar, şef studii Catedra Medicină de familie.

Hemoglobina este responsabilă de transportarea oxigenului din plămâni în ţesuturi. O hemoglobină scăzută duce la nivelul de oxigen scăzut, adică hipoxia ţesuturilor, la anomalii la nivelul unor organe, la metabolism perturbat, iar principalul, la anemie. Pentru diferite vârste ale copiilor normele sunt variate, de exemplu, un nou-născut are hemoglobina cuprinsă între 180 şi 220 g/l, iar la sugari este în descreştere până la 12 luni şi în mod normal poate descreşte până la 120 g/l., oscilând între 120 şi 160 g/l. Conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anemia fierodeficitară este considerată când hemoglobina este mai mică de 110 g/l.

Eritrocitele (se mai numesc hematii sau globule roşii) sunt celule ale sângelui, specializate în transportul gazelor sanguine. Sunt de culoare roşie datorită hemoglobinei, pigmentului respirator din componenţa sa. Cu cât mai mică este concentraţia hemoglobinei cu atât mai mici şi mai palide sunt eritrocitele. Numărul eritrocitelor variază în grupul de vârstă al copiilor. De exemplu, cantitatea eritrocitelor la trei luni este cuprinsă între 3,8-5,0 × 10 12 , iar la un an 3,6-4,9 × 10 12. Dacă eritrocitele sunt mai mari decât norma, adresarea la medic este obligatorie, pentru că hemoconcentraţia poate fi un semn al unei patologii grave. Cantitatea de eritrocite mai mică, înseamnă prezenţa anemiilor feriprive, cele mai frecvente anemii întâlnite la copiii de orice vârstă.

Indicele de culoare indică gradul de saturaţie a hemoglobinei din eritrocite. Un indice de culoare mărit (mai mult de 1,15µm3) arată că posibil organismul copilului luptă cu deshidratarea, insuficienţă cardiacă sau respiratorie, eritremia, anemiile megaloblastice etc. Indicele de culoare micşorat (mai mic de 0,85µm3 ) dă dovadă de anemie feriprivă, sau anemiile în boli renale. O valoare medie statistică a indicelui de culoare la copii se include în 0,85-1,15µm3.

Hematocritul se poate defini ca fiind raportul dintre volumul hematiilor şi volumul plasmatic, exprimat în procente. Valori normale ale hematocritului la copiii de 2-15 ani = 36-39%. Creşterea hematocritului se întâlneste rar, mai mult în situaţiile când se pierde multă apă din corp prin transpiraţie, prin febră, prin vome repetate (deshidratare) precum şi în boala care se caracterizează prin creşterea exagerată a numărului de globule roşii (poliglobulie). Scăderea hematocritului se observă în anemii, în pierderea de sânge (anemii acute post-hemoragice) sau când se consumă multe lichide înainte de recoltarea sângelui. Hematocritul, alături de numărătoarea globulelor roşii şi de dozarea hemoglobinei, ajută la stabilirea unui diagnostic mai precis de anemie.

Reticulocitele sunt nişte eritrocite (hematii) tinere, care cresc în cazurile când organismul are unele sângerări sau o anemie carenţială feriprivă (fier scăzut în sânge), cel mai frecvent la copii. Pe măsură ce numărul de hematii mature va creşte, numărul reticulocitelor va scădea. Spre exemplu, acest parametru, de obicei, se utilizează la a şaptea zi, de la începutul tratamentului anemiei. Aşa numita criză reticulocitară va indica că tratamentul este efectiv şi trebuie continuat.

Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale sistemului imunitar care apără organismul de boli infecţioase şi corpuri străine. Există mai multe tipuri de leucocite, toate fiind produse de celule din măduva osoasă. Leucocitele se găsesc în tot corpul, inclusiv în sânge şi în sistemul limfatic. Numărul de leucocite permite să fie determinată natura bolii (infecţii virale, bacteriene, alergiile). Norma la copii variază de la o vârstă la alta. De exemplu, la nou-născuţi leucocitele se încadrează între 12-30 × 109 /l, iar la copii în vârstă şcolară 7–12 ani aceste valori sunt 4,5-10 × 109 /l . Prea multe leucocite indică un proces inflamator, de obicei bacterian. Cu cât mai mare este numărul, cu atât mai serios şi mai grav este procesul. Leucopenia sau numărul mic de leucocite indică o imunitate scăzută, o infecţie virală, sau o maladie hematologică severă. În orice caz, e nevoie de sfatul medicului pentru interpretarea rezultatelor.

Neutrofilele sunt cel mai numeros tip de leucocite, care joacă un rol major în apărarea antiinfecţioasă primară a organismului, prin fagocitarea şi digestia microorganismelor, iar activarea lor necorespunzătoare poate duce la lezarea ţesuturilor normale ale organismului, prin eliberarea de enzime şi agenţi piogeni. Creşterea nivelului de neutrofile în rezultatele ţestului de sânge la copii, mărturiseşte despre prezenţa în organism a unei infecţii bacteriene, cum ar fi: pneumonie, amigdalită, apendicită, sepsis, malarie, difterie etc. Un nivel redus de neutrofile pot indica prezenţa în organismul copilului a unor infecţii virale, cum ar fi: gripa, varicela, rujeola, hepatita virală, febra tifoidă, precum şi boli ale sângelui.

Eozinofilele reprezintă un tip de celule albe, produse în măduva spinării ce se găsesc, în mod normal, în circulaţia sanguină şi în intestine. Nivelul crescut de eozinofile în sânge pot indica prezenţa unor factori alergici sau a paraziţilor intestinali în organismul copilului. Eozinofile crescute mai înseamnă şi diagnoze ca scarlatina, tuberculoza, monocleaoza, boli de sânge şi prezenţa de tumori maligne. Scăderea nivelului de eozinofile pot fi asociate cu procese purulente în organism sau dovezi de otrăvire cu metale grele.            

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este una dintre analizele care ar trebui să fie efectuate anual. Rezultatele acestei invetigaţii nu pot stabili existenţa certă a unei anumite afecţiuni, însă valorile anormale indică unele anomalii care nu trebuie trecute cu vederea. Rezultatul VSH-ul nu reprezintă un diagnostic de certitudine, ci doar un indice provizoriu al stării de sănătate. Valorile normale ale VSH-ului la copii, de 7-11 mm (la 1 h). Valorile mari ale VSH-ului arată specialistului că copilul se confruntă fie cu o infecţie acută sau cronică, fie cu existenţa unei boli cronice sau chiar cu unele anomalii la nivelul funcţiilor organelor interne (ficat, rinichi sau plămâni), precum şi în bolile reumatismale, în infecţiile acute, în cazul tumorilor maligne, al tuberculozei, anemiei şi a bolilor de ficat sau rinichi. Valorile mici ale VSH-ului pot indica creşterea numărului de leucocite, creşterea globulelor roşii din organism, scăderea glamaglobulinelor sau a fibrinogenului. De asemenea, VSH-ul scade şi după administrarea unor medicamente.

 

Când efectuăm analiza?

Analiza generală a sângelui se efectuează dimineaţa pe nemâncate. În cazul sugarilor, perioada după ultima masă este de 2-3 ore. Cu cel puţin jumătate de oră înainte de analiză se evită stările iritante, efortul fizic, din aceste considerente copilului i se explică amănunţit procedura de colectare şi scopul acesteia.

 

Despre cum să-ţi pregăteşti copilul pentru aceste analize, fără a-l trauma psihologic, îţi spunem în alt articol. 

 

Foto: tbihelpline.com; movenoticias.com; infoblogtester.blogspot.com

Adaugă comentariu

Close