În compoziția vaccinurilor, la fel ca în cazul multor medicamente, se regăsesc nu doar componenta activă principală, ci și o serie de substanțe auxiliare. Adesea, tocmai acestea devin ținta criticilor formulate de adversarii vaccinării. Să analizăm dacă acești așa-numiți „toxici” sunt, într-adevăr, atât de periculoși pe cât par.
Formaldehida
Lista efectelor toxice atribuite acestui compus, prezent, printre altele, în vaccinul împotriva tusei convulsive, difteriei și tetanosului (DTP), pare alarmantă la prima vedere. Formaldehida ar afecta materialul genetic și organele reproducătoare, ar avea efecte toxice asupra creierului, ochilor, pielii și căilor respiratorii, iar expunerea îndelungată ar crește riscul de cancer. Atunci, de ce nu este interzisă formaldehida, iar copiii continuă să primească, în cabinetele de vaccinare, doze din această substanță considerată „otravă”?
Este important de reamintit că formaldehida este produsă în mod natural de organismul oricărei persoane sănătoase. În sânge, inclusiv la copii, aceasta este prezentă într-o concentrație de 2-3 µg/ml, fără să provoace probleme de sănătate. Organismul uman are capacitatea de a neutraliza foarte eficient această substanță și de a o elimina rapid. Bineînțeles, totul depinde de doză — la o cantitate mare de formaldehidă, organismul nu ar mai putea face față, iar efectele toxice s-ar manifesta.
Probabilitatea unor reacții adverse grave în urma vaccinării este de sute de ori mai mică decât riscul consecințelor fatale ale bolii propriu-zise.
Ce cantitate de formaldehidă primește, de fapt, un copil în urma unei vaccinări? O doză de vaccin DTP conține cel mult 50 µg din această substanță. Este mult sau puțin? Să facem câteva calcule.
Conform Calendarului Național de Vaccinări din Rusia, prima doză de vaccin DTP este administrată copilului la vârsta de 3 luni. Volumul de sânge la copiii de această vârstă este de aproximativ 100 ml pentru fiecare kilogram din greutatea corporală. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, greutatea normală a unui copil de trei luni variază între 4,5 și 8 kg. Pentru simplitatea calculului, vom lua ca reper o greutate de 5 kg. Astfel, volumul aproximativ de sânge al unui asemenea copil este: 5 kg x 100 ml/kg = 500 ml. Calculăm apoi câți micrograme de formaldehidă ar reveni pentru fiecare mililitru de sânge, dacă întreaga cantitate din vaccin, de 50 µg, ar ajunge direct în sânge: 50 µg ÷ 500 ml = 0,1 µg/ml.
Concentrația naturală de formaldehidă din sânge este de 2-3 µg/ml. Rezultă că doza primită în urma vaccinării este nesemnificativă în comparație cu aceasta — o adevărată „picătură într-un ocean”. Organismul elimină rapid această substanță toxică, aproape fără să o „observe”, la fel cum un uriaș ar zdrobi, fără să-și dea seama, o gânganie.
În privința situațiilor care preocupă cu adevărat specialiștii, formaldehida se regăsește în mobilierul realizat din placaj, PAL sau PFL de calitate inferioară, de unde poate fi eliberată în cantități mai mari în aerul din încăperi. Dacă vreți să vă protejați copilul de această substanță, merită să investiți în mobilier de calitate și sigur pentru camera copilului. De asemenea, această substanță pătrunde în organism prin fumul de țigară, inclusiv prin cel provenit de la țigările electronice.
Aluminiul
Hidroxidul de aluminiu este prezent în vaccinuri cu rolul de a intensifica răspunsul imunitar. Acesta se leagă de antigeni — molecule străine care „învață” sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva unei infecții —, prelungind astfel timpul în care aceștia rămân în organism.
Aluminiul este adesea numit un metal „inert”, întrucât nu participă practic la procesele metabolice ale organismului viu, însă are, totuși, anumite efecte toxice. Acesta se poate acumula în țesutul nervos, ceea ce poate duce la tulburări ale sistemului nervos.
Totuși, hidroxidul de aluminiu poate avea efecte toxice numai atunci când pătrunde în organism într-o cantitate de 3,7-7,3 mg pentru fiecare kilogram din greutatea corporală. Revenind la exemplul vaccinului DTP și la un calcul simplu: o doză de vaccin conține cel mult 0,55 mg de hidroxid de aluminiu. Considerând, din nou, greutatea unui copil de trei luni ca fiind de 5 kg, dacă întreaga cantitate de compus ar ajunge brusc în sânge și s-ar distribui în toate țesuturile, concentrația în organism ar fi: 0,55 mg ÷ 5 kg = 0,11 mg/kg.
Din nou, doza este mult sub pragul toxic. Trebuie menționat și faptul că hidroxidul de aluminiu este un compus greu solubil în apă, prin urmare și în sânge. Vaccinul se administrează intramuscular, iar doar o parte din substanță ajunge, de fapt, în circulația sangvină.
De altfel, la fel de nefondate sunt și temerile legate de pătrunderea aluminiului în alimente de pe pereții vaselor din aluminiu. Singurul risc real legat de acest metal este acela că se încălzește foarte ușor și, în cazul unei manipulări neatente, poate provoca arsuri.
Merthiolatul (mercurul)
De fapt, merthiolatul (cunoscut și sub denumirea de thiomersal) nu este mercur în stare pură, ci un compus organic al acestuia. Este adăugat în vaccinuri cu rol de antiseptic și pentru a preveni dezvoltarea fungilor.
O cunoștință a mamei mele obișnuia să spargă intenționat termometrele și folosea bilele de mercur pentru a trata copiii, introducându-le chiar în gură. Toți sunt, până azi, sănătoși.
Potrivit adversarilor vaccinării, tocmai merthiolatul ar fi „vinovat” de apariția autismului la copii, în urma administrării vaccinului DTP. Numeroase studii au demonstrat, însă, că acest lucru nu este adevărat — nu a fost identificată nicio legătură între thiomersal și autism.
Chiar și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a analizat posibila toxicitate a thiomersalului. De fiecare dată, experții au ajuns la concluzia că prezența acestei substanțe în vaccinuri nu influențează, în niciun fel, riscul de autism la copii.
Este mercurul, respectiv compușii săi, toxic? Fără îndoială. Atunci când șoarecilor de laborator li se administrează această substanță într-o doză de 45 mg per kilogram din greutatea corporală, animalele mor. O doză de vaccin DTP conține 50 µg, respectiv 0,05 mg de merthiolat.
Uneori, adversarii vaccinării susțin că merthiolatul ar fi interzis pentru fabricarea vaccinurilor în SUA și în Europa — pornind de la ideea că astfel de restricții nu apar întâmplător. În realitate, în Statele Unite continuă să fie folosite vaccinuri care conțin thiomersal — doar în timpul epidemiei de gripă din 2010-2011 au fost fabricate 90 de milioane de doze de acest tip. În al doilea rând, restricțiile impuse sunt legate, în primul rând, de faptul că, în ultima perioadă, calendarele de vaccinare au inclus tot mai multe vaccinuri noi, iar medicii s-au temut ca doza totală de mercur primită de copii să nu devină prea mare.
Fenolul
Fenolul poate fi utilizat, de asemenea, în anumite vaccinuri (de exemplu, în vaccinul antitifoidic), cu rol de conservant, ca alternativă la thiomersal. Este, la rândul său, o substanță toxică — fenolul afectează funcționarea sistemului nervos și provoacă iritații și arsuri ale pielii și mucoaselor.
Doza letală de fenol pentru copii este de 0,05-0,5 g. Într-un mililitru de vaccin antitifoidic, acesta este prezent în cantitate de 0,0025 g (2,5 mg, sau 0,25%). Pentru a se produce o intoxicație, ar fi nevoie de administrarea a cel puțin 20 de doze de vaccin deodată, poate chiar mai multe. Totuși, o intoxicație se poate produce, teoretic, cu aproape orice medicament, fără să fie nevoie, de fiecare dată, de o creștere de zeci de ori a dozei.
În plus, fenolul se poate forma și în intestinul uman, în urma procesului de putrefacție a proteinelor, de multe ori în cantități mai mari decât cele administrate printr-un vaccin. Acesta este absorbit în sânge și ajunge la ficat, unde este complet neutralizat.
Concluzia principală
Este foarte probabil ca adversarii vaccinării să fi vorbit și despre alte substanțe „periculoase” prezente în vaccinuri. Lipsa de informare generează teamă și poate determina părinții să ia decizii pripite. În realitate, niciun medic sau cercetător nu are vreun interes să administreze, în mod intenționat, substanțe toxice copiilor sau să le afecteze sănătatea.
Siguranța vaccinurilor a fost verificată riguros și confirmată prin numeroase studii științifice. Dacă cercetătorii ar fi descoperit că o anumită substanță dăunează copiilor, aceștia ar fi acționat imediat pentru a o elimina din compoziția vaccinurilor sau pentru a o înlocui cu un echivalent sigur.
```
