Destăinuirile unui medic din Moldova: „M-am dezamăgit de tot ce se numește medicină în țara asta!”

La adresa redacției noastre a fost trimis un mesaj. Persoana care ne-a scris a dorit să își păstreze anonimatul, dar a ținut să-i păstrăm intact mesajul în cazul în care vom dori să îl publicăm. Vă spunem doar că persoana care ne-a scris este un medic ce s-a săturat de situația din sistemul medical, dar fiindcă încă lucrează aici, acasă, nu dorește să se pomenească cu o sumedenie de probleme fiindcă nu a mai rezistat și a dezvăluit adevărul.

Vedeți în continuare mesajul medicului:

„Știți, mereu am apărat sistemul medical și am vorbit cu entuziasm despre medicină și munca medicilor, dar... a trecut un timp scurt, prea scurt, ca să mă dezamăgesc de tot ce se numește medicină în țara asta! Îmi pare rău, dar vreau să plec, vreau să plec din sistemul acesta bolnav și corupt încă din rădăcini. Nu știu dacă voi avea curajul să fac medicină peste hotare, și nu din cauza că nu am cunoștințele necesare, dar am rămas cu un gust amar, cu amintiri atât de neplăcute despre medicina din țara mea.

Nu sunt unica. Am colegi la fel de nemulțumiți de tot ce se întâmplă, dar care nu au curajul să vorbească. La drept orbind, nici unul dintre noi nu are curajul să-i spună academicianului X că există metode și mai noi, că acum sunt alte clasificări. Nici chiar medicii nu pot să reproșeze nimic, darămite tu, un amărât, că ești făcut imediat de nimic. Sunt colegi nemulțumiți, care speră la mai bine, și medici în vârstă, care tineri fiind au sperat și ei, au tot sperat, dar binele așa și nu a mai venit.

Suntem nemulțumiți de condițiile de muncă, de salariul pe care îl avem. După șase ani de studii să fii remunerat cu 1800 de lei, și pentru asta ai vrea să rămâi în Moldova, să mergi la sat să lucrezi? Recent, vorbind cu un cunoscut despre salariu și cheltuieli, am zis să fac o listă pentru a depista pe ce cheltui eu lunar de nu-mi ajung bani? Și am aflat că doar pe medicamente, lunar, cheltui 2029 lei, deja de câțiva ani. Despre care alimentație, îmbrăcăminte, încălțăminte, odihnă, mai poate fi vorba?

Vouă, celor de la conducere, nu vă este rușine??? Măcar atunci când absolvenții depun Jurământul, nu vă faceți prezența, nu fiți ipocriți și zâmbindu-le le promiteți un viitor mai bun acasă, îndemnându-i să rămână aici, spunându-le că satele au nevoie de ei! Dar cât e de greu să vii acasă, după ce ai văzut cazuri grave, depășite, când nu se mai putea face nimic. E greu, când trecând prin diferite secții ca rezident să te împrietenești cu pacienții care apoi îți scriu pe rețele de socializare, iar peste un timp afli că au decedat. Ajungi acasă și plângi, plângi în hohote, noaptea, iar partenerul de viață nu te înțelege.

La fel, când vezi paciente în stări grave și nu știi dacă vor supraviețui până mâine, iar unii medici nu au deloc compasiune. Cred că nu am plâns în toți cei șase ani de studenție cât am plâns în rezidențiat. E greu să reziști, psihologic colegilor invidioși și plini de răutate, profesorilor. Este adevărat că unii sunt buni, chiar extraordinari de buni și ca profesori și ca medici, iar alții, nici nu am cuvinte cum să-i numesc, nici măcar oameni nu le poți spune. Îmi pare rău de pacienții lor!!!

M-am dezamăgit de medicina din țara noastră, de atitudinea celor de la conducere față de tinerii medici, de atitudinea unor medici față de pacienți, de toată bătaia asta de joc care se face la noi, pentru că numai medicină nu poate fi numită.

La final vreau să vin cu un sfat pentru toți absolvenții - să plece, căci nu se merită să rămână în țară, nu au pentru ce să își sacrifice tinerețea și sănătatea...”

Foto simbol de copertă: Ria Novosti