O mamă din Moldova povestește despre „primul sunet” la o școală din Anglia

Inga Zaiaț este mama unei fetițe de 8 ani, Emilia, iar de câteva luni a emigrat cu familia în Marea Britanie. Respectiv micuța Emy a mers recent la școala Rockingham Primary School, din Corby, iar acolo studiile încep un pic mai târziu decât la noi. Mama a decis să relateze cum sunt studiile la o școală engleză și să facă unele paralele cu realitatea din Moldova. Iar noi am provocat-o să ne spună despre „primul sunet”. În continuare vedeți ce spune Inga, menționând unele amintiri proprii despre „primul sunet” de când era copilă, iar dacă povestirile sale vă vor părea interesante și utile, noi putem face un mini-serial cu astfel de materiale. Apropo, Inga publică pe pagina sa de facebook postări scurte despre observațiile de la școala engleză utilizând hashtag-ul #DevorbăcuEmy.

Ciorapi albi, uniformă, fundițe albe și buchet de flori ținute cu mâinile vinete de frig. Cu zâmbetul lipit pe buze mergeam la „marea sărbătoare” - primul sunet. Pentru mine cel mai mare chin erau cele câteva ore petrecute în picioare. Încercam din răsputeri să deslușesc măcar o frântură din cuvintele învățate pe de rost și rostite cu voce tremurândă de copii, impuși să vorbească în fața unei mulțimi... Tristă experiență a fost această sărbătoare, cel puțin pentru mine, și cei mai lungi ani din viața mea. Acesta însă era una dintre „bucuriile” sistemului de învățământ înghițit de mulți dintre noi cu noduri groase.

Acum peste ani, ajunși în Marea Britanie, înțelegem că se poate și altfel. Se poate copiii să meargă cu nerăbdare la școală, să aibă confort psihologic și fizic chiar dacă totul e străin.

După un an de școală în Chișinău, cu „profesoară care strigă” și „îți permite să vorbești numai când e cazul”, pentru Emilia a fost o descoperire - profesoara amabilă care „permite să te duci la wc în timpul orelor”.

Înainte de a ajunge la acel prim sunet, am fost invitați să facem cunoștință cu școala, să-i arătăm Emiliei clasa și evident profesoara. Școala colorată cu teren de joacă care arată ca o grădiniță ne-a spulberat orice temere.

Fără flori și stat în picioare la careu în îmbulzeală. Cu sticluța cu apă și caserola cu gustări, am mers la școală, ca într-o zi obișnuită. Am condus-o până la ușă, ne-am salutat cu profesoara și cu inima la gură ne-am întors acasă așteptând cele mai lungi 6 ore din viață.

La ora 15.00 n-aveam răbdare să-mi îmbrățișez micuța și să ascult despre noua școală. Am descoperit că la lecție copiii au activități unde învață prin joc și nu stau obligatoriu în bancă. Înainte de masă merg afară la joacă indiferent de timp. Iar la prânzul de la cantină, pe lângă meniul vegan, și încă 3 feluri principale la alegere, există înghețată, desert și fructe.

Cea mai mare mirare a noastră a fost rucsacul gol și ușor, pe care în sfârșit ea îl poate duce mândră în spate. Lupta noastră cu cele 3 tipuri de manuale la fiecare obiect, a câte 4 discipline pe zi, a luat sfârșit. Iar nervii cu temele pentru acasă rezolvate până târziu, au dispărut. Copiii muncesc la școală. Acasă își petrec copilăria.

Și încă ceva, tot în prima zi am primit gratuit materiale didactice pentru Emy traduse în romană, să ne antrenăm acasă când avem timp, să învățăm cuvintele uzuale în engleză, folosite la școală. Nici un minut nu ne-am simțit străini, țintiți de priviri critice sau discriminatorii. Copiii de toate culorile și națiunile sub un acoperiș. Învățați să se exprime, să lucreze în grup  și să se bucure de viață.

Un prim sunet pe care l-am visat an de an. Dar de care în sfârșit a avut parte copilul nostru. O zi obișnuită de școală cu zâmbete adevărate și îmbrățișarea profesoarei care a învățat „Bună ziua”. Prima zi de școală în țară nouă, dar cu prieteni noi cu care te înțelegi fără cuvinte.

Totodată, Emilia are canal de Youtube lansat încă în Moldova, unde se expunea pe marginea la diverse chestiuni, iar recent a început să povestească și despre școala din Marea Britanie. Vă îndemnăm să-i vizitați canalul ca să aflați mai multe – De vorbă cu Emy.

Aici vedeți un video recent:

Foto: arhiva personală