Viața unui copil de 3 ani, salvată prin telefon de un paramedic. Dialogul dintre părinți și salvator

Timpul parcă a înghețat pentru o familie care și-a văzut copilul de 3 ani la un pas de moarte. Micuțul s-a înecat cu o bomboană și nu mai putea să respire. Părinții au sunat la 112, iar Adrian, un paramedic cu experiență, a reușit să-i salveze viața oferindu-i mamei sfaturile necesare pas cu pas.

Cu toate că ambulanța era pe drum, minutele în care copilul nu putea respira erau vitale. Din fericire, mama nu și-a pierdut prezența de spirit și a reușit să aplice manevrele de salvare întocmai cum i-a explicat paramedicul. După mai multe lovituri aplicate între omoplați, corpul străin a fost înlăturat, iar copilul de 3 ani a putut respira din nou.

„- Alo! Pompierii suntem! Ce problemă aveți?
La capătul celălalt al firului un bărbat în toată firea, care abia putea să spună:
– S-a înecat un copil, domnule! Nu mai respiră!

Adrian, paramedic cu experiență, tocmai se întorsese de la o intervenție și intrase în dispecerat să-și facă raportările. Aude conversația dintre dispecer și bărbat, ia căștile de rezervă pe urechi și preia apelul:

– Cu ce s-a înecat copilul, domnule?
– Cu o bomboană, dar nu mai respiră!
– Trebuie să vă calmați și, împreună, să încercăm să-l salvăm! Mă auziți?
– Avem nevoie urgent de o ambulanță!
– Domnule, trebuie să mă ascultați cu atenție! Ascultați-mă cu atenție, vă rog!
– Da! Vă ascult!
– Ce vârstă are copilul?
– 3 ani, domnule!
– O să vă rog frumos să-l luați în brațe, și să-l puneți pe brațul stâng cu fața în jos, astfel încât palma mâinii stângi să-i sprijine bărbia copilului! Ați înțeles?

Ca un ecou, se auzeau cuvintele bărbatului care dădea indicațiile primite unei alte persoane: „Pune-l cu fața în jos! Nu așa! Pe brațul stâng! Așa e bine!”
Adrian se asigură că, până aici, lucrurile sunt în ordine:

– L-ați pus?
– Da, domnule!
– Acum, încercați să-i aplicați copilului 5 lovituri cu podul palmei, între omoplați, de jos în sus! Ați înțeles? Trebuie să-l loviți de jos în sus între umeri!

Și, iar cuvintele bărbatului ca un ecou: „Loviți-l între umeri de jos în sus! De 5 ori!”
– Nu-și revine domnule! Nu respiră! Nu mai ajunge ambulanța?
– Ambulanță este în drum spre dumneavoastră! Concentrați-vă, vă rog! Haideți să mai încercăm o dată! Loviți-l pe copil în aceeași poziție! Mă auziți?
– Da, vă aud!
– Loviți-l un pic mai tare când vă spun eu! Da?
– Da, domnule!
– Haideți! Acum!

Și în liniștea care se așternuse în dispeceratu, parcă se auzea bătaia din spatele copilului…

– Respiră?
– Nu, domnule!
– Haideti! Încă o dată!
Liniște deplină…
– Încă o dată! Acum!

Și dintr-o dată se aude plânsul copilului și țipetele de bucurie ale celor care făcuseră echipă să îl salveze: „Respiră! Respiră! Și-a revenit!”

Toți cei din dispecerat respiră ușurați, după câteva minuțele în care parcă își ținuseră respirația și trăiseră împreună cu familia momentele de salvare ale copilului!

Copilul a fost salvat chiar de mama lui, la indicațiile colegului nostru și ale domnului care a apelat 112, a avut stăpânire de sine, nu s-a panicat și a contribuit enorm la salvarea copilului.

Acum, copilul este în afara oricărui pericol!

Într-o astfel de situație, primele minute sunt vitale! Tocmai de aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să cunoaștem câteva reguli minimale de acordare a primului ajutor calificat!

Sursa: demamici.ro