Odoraș.

Odoraș.

Linex

Dermatita de scutec, pe înțelesul părinților – sfaturi practice de la medic pediatru

Dermatita de scutec, pe înțelesul părinților – sfaturi practice de la medic pediatru

Dermatita de scutec este o iritație care se produce la sugari în zona genito-fesieră. Cauza principală este umezeala din zona respectivă, pielea fiind astfel mai susceptibilă la orice agresiune fizică, chimică sau prin mecanism enzimatic. Pielea udă crește posibilitatea de penetrare de către substanțele iritante, menționează medic primar Pediatrie, Dr. Irina Costache.

Se știe că pH scaunului unui sugar alăptat este mai alcalin și, în acest fel, riscului dermatitei de scutec este teoretic mai mic în cazul copiilor alăptați în comparație cu cei hrăniți cu formula de lapte praf. Dar, cauza principală a dermatitei de scutec rămân scaunele mai acide, fermentate, care stau timp îndelungat în contact cu mucoasa zonei genito-fesiere și care afectează în acest fel bariera cutanată. În 92% din situații, în maxim 72 ore după apariția dermatitei de scutec apare colonizarea cu Candida albicans, ciuperca responsabilă de apariția candidozei.

Complicații frecvente ale dermatitei de scutec

Ca și complicații frecvente și posibile ale dermatitei de scutec reținem disconfortul și tulburările de somn, sugarul plânge mai mult, dar mai ales riscul dezvoltării suprainfecției bacteriene sau fungice (cu candida) care poate fi mai severă în cazul gazdelor imunocompromise.

Complicația cea mai de temut în dermatita scutecului este fasceita necrozanta, o suprainfecție cu streptococ beta de grup A sau alte bacterii aerobe și anaerobe care conduc la o afectare severă a pielii, cu ulcerații, necroze, bule și/sau abcese subcutanate care pot apărea atunci când evoluția este trenantă și fără rezultate sub tratamentul topic/local. Această patologie severă necesită intervenție chirurgicală prin debridare și tratare locală a plăgii. Trebuie spus însă că este o complicație din fericire rară, de aceea prevenția prin igiena corespunzătoare și în cazul apariției leziunilor, consultul dermatologic sunt esențiale pentru evitarea acesteia.

Tratamentul dermatitei de scutec

Esența tratamentului și prevenției apariției dermatitei de scutec se ascunde în spatele acronimului ABCDE (din engleza aer, barieră, diaper-scutec, educație).

Prima linie terapeutică în tratamentul dermatitei de scutec o reprezintă unguentele cu oxid de zinc pentru rolul lor antiseptic, astringent, având risc scăzut de reacție alergică cutanată sau de dermatită alergică. În viața de zi cu zi părinții utilizează numeroase alte unguente care se găsesc pe piață, multe nu au rezultatele dorite, toxicitatea este mică, dar riscul de a accentua leziunile, de a conduce și la apariția dermatitei de contact ca urmare a aplicării respectivului unguent este mare. Prin urmare, dacă părinții observă că unguentul cu oxid de zinc nu ameliorează simptomele, este important să solicite consultul și sfatul medicului dermatolog.

De multe ori, iritația devine atât de importantă încât sunt necesare unguente cu cortizon. Odată apărută suprainfecția bacteriană sau fungică ajută doar combinațiile cu antibiotic, respectiv antimicotic.

Întotdeauna este bine ca zona să rămână cât mai mult timp aerisită, fără scutec, mai ales după administrarea diverselor preparate topice.

Sfaturi practice pentru părinți

Părinții trebuie să știe că e bine ca tegumentul de la acel nivel să fie menținut cât mai mult timp uscat și curat, de aceea este importantă schimbarea scutecelor cât mai des și identificarea acelora care absorb cât mai bine. După fiecare schimbare a scutecului este recomandată toaleta cu apă și săpun blând, special pentru copii. De asemenea aplicarea unui emolient după baie ține la distanță scutecul și produce o barieră protectoare la nivelul pielii.

Este de încurajat spălatul, în detrimentul utilizării șervețelelor umede care sunt de cele mai multe ori iritante, iar aplicarea unguentului după șervețele nu conduce la o igienă corectă, ci mai degrabă dăunează.

În cazul unui eritem de scutec persistent sau recidivant trebuie cercetate și eventualele alte cauze, cu excepția factorului local favorizant: infecția urinară, digestivă sau o stare de imunodepresie a copilului. De aceea, nu este de neglijat nici consultul pediatrului sau medicului de familie.

Sursa: reginamaria.ro, foto simbol: i.pinimg.com

Share:

Articole recomandate