Prima noapte cu bebelușul acasă: trei mămici își spun poveștile

Prima noapte acasă cu bebe este o amintire la fel de vie ca primul dinţişor apărut sau primul cuvânt rostit. Iată cum rememorează această experienţă trei mămici:

Ioana (38): „Am dormit cu schimbul ca să fiu sigură că bebe respiră“

„Am născut anul trecut şi s-a întâmplat să fiu singură la momentul respectiv, partenerul meu fiind plecat din ţară, din cauza unei urgenţe. Nu am nici soră, nici frate, nici părinţi, nici socri. Aşa că am intrat puţin în panică. Cum mă voi fi descurcat eu singură, cu o bebeluşă de trei zile, în prima noapte, acasă? Ca mamă, experienţa mea era zero. Bianca este primul meu copil. Cât am stat în maternitate, m-am simţit o răsfăţată, exista în preajmă mereu cineva care să mă ajute. Dar oricât de documentată ai fi, nimic nu se compară cu experienţa reală. Am fost nevoită să rog o prietenă să vină să stea cu noi prima noapte. Prezenţa ei mi-a dat putere, chiar dacă nici ea nu avea experienţă în îngrijirea bebeluşilor. Este foarte important să simţi pe cineva lângă tine în astfel de momente! Am dormit cu rândul, stăteam de pază lângă pătuţ când eu, când ea, ca să fim sigure că bebeluşa respiră. Dimineaţă, eram epuizate de oboseală. În schimb, bebeluşa dormise foarte bine… S-a trezit de două ori, i-am dat sânul şi a adormit la loc. Lecţia mea a fost următoarea: să am mai multă încredere în mine, dar mai ales în ea, în fetiţa mea. Îmi zisese cineva, înainte de a naşte, să am încredere în copilul meu, pentru că oricum o să mă înveţe el ce am de făcut. Însă, ştiţi cum e, până ce nu treci prin asta, nu acorzi atenţie prea mare sfaturilor“.

Cristina (36): „Am ţinut-o în braţe toată noaptea, ca să simtă că sunt lângă ea“

„Mi-am dorit-o atât de mult pe Alexuţa, încât parcă a simţit că trebuie să vină mai devreme pe lume. Am născut-o mai repede deoarece placenta începuse să se calcifieze. Am intrat imediat în operaţia de cezariană. Care ar fi fost urmările dacă mai stăteam? Dezvoltarea ei putea fi afectată. Aşa că s-a născut cu puţin sub 2 kg 500, prin urmare a stat o săptămână în incubator. Simţeam o frustrare că nu sunt lângă ea 100% şi că o vedeam doar atunci când mă chema asistenta. Am recuperat însă imediat cum am ajuns acasă, din prima noapte, când am ţinut-o în braţe aproape nonstop, ca să simtă că sunt lângă ea. Fetiţa mea s-a pus repede pe picioare, a luat în greutate conform graficelor. Cu soţul stabilisem încă dinainte să stau eu în cameră cu bebeluşa, cel puţin în prima lună. El are un program mai complicat, are nevoie de odihnă. Credeţi că a rezistat? Am încălcat <<regulamentul>> chiar din prima noapte, a stat şi el în camera noastră. Era tare curios în privinţa copilului, s-a oferit singur să îi schimbe scutecelul şi m-a ajutat la pregătirea biberoanelor. Pot spune că soţul mi-a fost şi îmi este şi mamă, şi soacră, şi prietenă. Dar mai ales tată pentru copilul nostru!“.

Isabela: „A dormit şi în pătuţul lui, şi în patul nostru“

„În ultima săptămână de sarcină am făcut majoritatea pregătirilor: am aşezat pătuţul bebeluşului lângă patul nostru, am apelat la ajutoare ca să fac curat, am spălat hăinuţele. L-am aşteptat cu emoţii şi cu teama de necunoscut, pentru că nu ştiam dacă ne vom descurca şi ce fel de bebeluş va fi, plângăcios, neplângăcios… Însă timpul petrecut în spital şi faptul că l-am ţinut de la naştere lângă mine m-au ajutat foarte mult să mă acomodez cu el. Teama a fost cu băiţa, dar ne-am obişnuit după câteva şedinţe. Cât despre dormit, a dormit şi în pătuţul lui, şi în patul nostru. (…) Am avut emoţii şi puţină frică, însă din moment ce ţii pruncul în braţe, se activează instinctul matern. Sfatul meu, pentru toate viitoarele mămici, este să stea liniştite, pentru că în mod sigur se vor descurca cu puiuţii lor!“.

Sursa: copiisiparinti.ro, foto simbol: bebelu.ro