Nedepistată la timp, DISPLAZIA de ȘOLD duce la traume severe

Displazia de șold începe să devină o problemă tot mai frecventă, iar depistarea ei tardivă poate limita copilul să se bucure de o viață normală din pruncie și până la adânci bătrâneți. Poate fi această problemă prevenită? Cum se poate depista displazia la un prunc nou-născut? Se tratează oare definitiv displazia? Sunt întrebări la care ne-a răspuns Grigorii Rusanovschi, doctor în medicină, Șeful Secției Traumatologie și Ortopedie al spitalului “Valentin Ignatenco”. 

Displazia de șold este o afecțiune congenitală care se caracterizează prin dezvoltarea anormală a șoldului. Nu se cunosc cauzele exacte ale displaziei de șold. “Afecțiunea nu poate fi prevenită. Totuși se i-au în calcul anumiți factori de risc, printre care: dezvoltarea anormală a fătului în timpul vieții intrauterine. Sunt cazurile când fătul obișnuiește să stea în funduleț. Și tot în aceeași poziție pornește și pe căile nașterii. Predispoziția genetică, la fel, are un rol foarte mare. 50 la sută dintre copiii ai căror părinți au avut această problemă, s-ar putea alege cu displazie de șold”, spune medicul.

Diagnosticul se obține în urma unor investigații ecografice sau radiologice. Ecografia de șold este o metodă neinvazivă și neiradiantă, care nu necesită anestezie, respectiv nu implică efecte secundare. Incidența displaziei de șold a crescut în ultimii ani, de aceea ecografiile ar trebui efectuate în mod obligatoriu, până la vârsta de șase luni, ideal între patru și șase săptămâni -vârsta când copilul are o mobilitate destul de scăzută. În caz contrar, cu cât copilul va crește, cu atât va fi mai deranjat de metodele de tratament.

Începând cu vârsta de trei luni, ar putea fi recomandată radiografia. Deși procedura are un nivel mic de iradiere, aceasta este foarte necesară în depistarea întârzierii apariției nucleului de osificare epifizar superior. 

Semnele clinice ale displaziei de șold constau din diferența de lungime a piciorului, asimetria pliurilor cutanate, precum și pocnituri la abducția (desfacerea) șoldurilor. Dacă nu este depistată la timp, displazia de şold poate duce la deformări permanente ale articulaţiilor şoldurilor sau chiar la luxații de șold, atunci când copilul începe să meargă. În asemenea cazuri, vindecarea necesită tratament de lungă durată, intervenţii chirurgicale şi imobilizare prelungită.

Nedepistată în primele trei luni de viață, displazia poate ajunge la cel de-al treilea și ultimul grad. “De regulă, părinții se adresează la ortoped abia atunci când copiii lor șchiopătează, merg în degete sau au un mers deșănțat ca de rățușcă. În practica mea medicală, cel mai tardiv diagnostic l-am pus unei fetițe de doi ani. În cazul ei, intervenția chirugicală a fost iminentă. Abia după asta, pacienta a putut reveni la o viață relativ normală. Însă, pe viitor ea va trebui să se abțină de la activități ce presupun efort fizic. Dar sunt și cazuri când displazia de șold poate fi depistată la vârsta de șase ani”, mai adaugă G. Rusanovschi.  

Un diagnostic efectuat în fază incipientă permite un tratament cu metode de abducție. Acesta se face în patru etape din trei în trei luni și constă din abducții ale șoldurilor (aplicarea pernuței, a scutecului gros, a hamurilor Pavlik etc.), gimnastică curativă. Astfel că la vârsta de un an, copilul are un șold normal. După vârsta de doi ani nu mai este posibil tratamentul conservator, singura cale de a rezolva problema fiind cea chirurgicală. Aceasta implică riscuri și complicații (redislocare, rigiditatea șoldului, infecții, sângerare, necroză de cap femural cu protezare ulterioară), plus un grad ridicat de disconfort și de stres pentru copil si familie. “Din proprie experiență, vin cu un sfat către toți părinții: mergeți regulat la medic, este sfatul meu pentru toți părinții. Numai așa veți putea evita orice maladie sau disfuncție, de care poate nici nu bănuiți că suferă copilul vostru”, recomandă Grigorii Rusanovschi.

Foto: copilul.ro, bestlineprotetic.ro, crecbebe.blogspot.com, desprecopii.ro