Pertussis sau tusea măgărească - extrem de periculoasă pentru sugari. Când se face vaccinarea?

I se mai spune tuse măgărească sau boala celor 100 de zile. Tusea convulsivă, determinată de infecția cu bacteria Bordetella pertussis, este o afecțiune respiratorie foarte contagioasă, care poate avea efecte dramatice asupra bebelușilor sub un an. Pentru că bacteria se ia ușor din aer, când un bolnav tușește sau strănută, îmbolnăvirea copiilor și a adulților este foarte greu de prevenit. Singura soluție este vaccinarea care, însă, nu asigură protecție pentru toată viața, așa că rapelurile sunt esențiale, toată viața. Mihai Craiu, medic pediatru în România, spune cum pot fi protejați copiii prin imunizarea adulților și prin respectarea schemei naționale de vaccinare.

Un adult care are pertussis poate avea simptome ușoare, asemănătoare unei viroze, sau poate dezvolta o formă severă, în care accesele de tuse pot provoca vomă și rupturi ale coastelor. La debut, simptomele bolii sunt: nas care curge, stare de subfebrilitate și tuse rară sau chiar deloc. După una-două săptămâni, apare tusea rapidă, însoțită de un sunet înalt (de unde și numele de tuse măgărească).

Tusea poate fi atât de puternică, încât apare și voma, iar după episoadele de tuse, bolnavul este foarte obosit. Riscul de deces în cazul unui adult cu pertussis este foarte scăzut. Nu la fel stau însă lucrurile în cazul copiilor. Conform estimărilor specialiștilor, 195.000 de copii mor anual din cauza acestei boli și 16 milioane de cazuri apar în fiecare an.

Tusea convulsivă este extrem de periculoasă pentru un sugar în primele 6 luni de viață. Medicul Mihai Craiu le recomandă părinților cu copii care tușesc să meargă urgent la medic când au suspiciuni privind această boală. „Părinții trebuie să acționeze și în funcție de vârsta copilului. Nou născutul cu tuse are foarte probabil o maladie severă. Deci la spital urgent. Pentru cei mai mari, contează cadența, severitatea, afectarea capacității de alimentație sau de odihnă etc. Și, evident, trebuie mers la medic când există asocierea dintre febră sau respirație dificilă sau rapidă (peste 50-60 respirații/minut) și tuse”.

Medicul precizează că sugarii care fac forme grave riscă să moară din cauza complicațiilor: hemoragie cerebrală, pneumotorax, fracturi costale, stop respirator, convulsii hipoxice.

În SUA și Europa, vaccinarea DTPa a început în anii 40, fiind utilizat vaccinul pertussis celular, care conținea peste 2.000 de antigene diferite. Deși era foarte eficient, producea efecte adverse puternice, mai exact febră înaltă și chiar convulsii febrile, motiv pentru care a fost înlocuit cu vaccinul pertussis acelular, o variantă cu mai puține antigene.

În prezent, imunizarea împotriva pertussis se poate face prin vaccinarea DTPa, formă combinată de vaccinare ce oferă protecție împotriva următoarelor boli: difterie, tetanos si pertussis (în cazul vaccinului pentru adulți) și difterie, tetanos, pertussis, hepatită B, poliomielită și Haemophilus influenzae (în cazul vaccinului hexavalent, pentru bebeluși).

Pentru că nici boala în sine și nici dozele de vaccin nu oferă imunitate pe viață, este esențial să se respecte o schemă corectă de rapeluri. 

Pentru a asigura protecție unui copil în primii ani de viață, schema corectă este următoarea:

Vaccinarea gravidei în săptămânile 27-36 de sarcină: corpul produce anticorpi, care sunt transmiși copilului prin placentă, iar în felul acesta este apărat de bacterie până la începerea schemei de vaccinare.

Vaccinarea bebelușului cu vaccinul hexavalent, la 2, 4 și 11 luni.

Vaccinarea la 14 ani, în concordanță cu schema națională de imunizare.

Vaccinarea tuturor adulților care intră în contact cu bebelușul cu vaccinul DTP (difterie, tetanos, pertussis) dacă nu au făcut acest vaccin în ultimii 10 ani. Vorbim inclusiv de bunici sau bone.

Pentru a asigura protecție în copilărie și la maturitate, vaccinarea trebuie repetată la 6 ani, vaccinul tetravalent DTP-VPI (difterie, tetanos, pertussis, antipolio) și, ulterior, la fiecare zece ani, cel târziu.

Dr. Mihai Craiu recomandă ca rapelurile să fie efectuate la 6-10 ani distanță, mai ales în familiile în care urmează să se nască un copil.

„Imunitatea pentru bordetella pertussis durează în medie 10 ani. Persoanele ce lucrează la maternitate sau cu sugari foarte mici, nevaccinați ar trebui, o dată la 10 ani, să facă o doză de Tdap (toxoid tetanic, difteric redus și pertussis acelular)”, spune dr. Mihai Craiu. La fel de importantă este și vaccinarea la vârstă școlară. „Sistemul imun uită, așa cum uită și după boala naturală. La 4-20 de ani după un episod de tuse convulsivă, poate urma o nouă îmbolnăvire, dacă nu ne vaccinăm”, atenționează medicul pediatru Mihai Craiu.

Sursa: totuldespremame.ro;